Cred despre mine că sunt o persoană curajoasă. Am renunțat la stabilitate și m-am aruncat cu capul înainte, mi-am urmat pasiunea și dorința de a fi alături de copilul meu. Am mers contra tuturor curentelor și am trăit aproape patru ani și jumătate cu venituri fluctuante, cu temeri și renunțări, dar și cu multă bucurie și împlinire sufletească. Cu un copil care a crescut frumos și în armonie, avându-mă alături de el.
Eu și frica de schimbare? Hmmm
M-am obișnuit cu schimbările, am avut colaborări, am schimbat proiecte, am refuzat lucruri care nu rezonau cu mine. S-ar zice că am depășit frica de schimbare, de necunoscut. Și totuși…
Când am ales să am libertatea de a alege, mi-am câștigat dreptul de a cârmi când cred eu că e cazul, de a schimba lucrurile când simt că de asta am nevoie. În ultima vreme, pentru noi lucrurile nu au stat tocmai roz. Eu am investit mult timp și energie în blog, dar blogul nu aduce încă veniturile necesare. Business-ul cu florile, în forma în care am reușit să îl dezvolt, nu mai reprezintă o sursă suficientă pentru nevoile noastre și mi-a adus și multă frustrare, mai ales în ultimele luni. În plus, presiunea cu școala și temele Anei a creat o tensiune care necesită ruptă cumva.
Frica de nou, frica de eșec
Am pus totul în balanță și am decis că e nevoie de o schimbare, așa că am acceptat o ofertă de colaborare, care presupune prezența mea la un birou trei zile pe săptămână. Deși este un loc prietenos, un domeniu nou, dar tentant pentru mine și știu că voi avea de-a face cu oameni foarte ok, sunt paralizată de frică. De peste patru ani nu am mai avut oră de venit sau de plecat și sarcini de făcut. Nu am mai stat atâta timp în alt loc decât biroul din casa noastră, de multe ori cu Ana în camera alăturată. Nu am mai avut colegi și șefi.
Pe cât sunt de entuziastă și încrezătoare, pe atât îmi e de frică. Că Ana va sta cu bunicii 2 zile pe săptămână și eu voi pierde controlul asupra modului în care își face temele și își folosește timpul. Rațional îmi dau seama că în momentul ăsta este echilibrul de care are nevoie relația noastră. Emoțional însă e tare greu. Mi-e frică de lipsa timpului de scris pe blog. Știu că voi sta nopțile, diminețile cu noaptea în cap și în orice moment, doar ca să apuc să scriu, știu că poate fi șansa mea de a deveni mai eficientă și a-mi gestiona timpul mai bine. Și totuși, mi-e frică. Mi-e frică de gândurile și judecățile oamenilor, de privirile care îmi vor spune că am eșuat, că mă întorc cu coada între picioare la realitate. Deși eu știu că nu e adevărat.
Puterea de a alege
Eu știu că asta este o etapă a vieții mele, o etapă pe care eu aleg să o trăiesc, de care am nevoie și pe care stă în puterea mea să o schimb dacă nu îmi va fi bine. Îmi doresc însă să cred că îmi va fi. Că voi avea parte de provocări noi, că o să vă arăt și povestesc despre lucrurile frumoase pe care le fac. Că mă voi testa și depăși pe mine, că voi reuși să scriu în continuare pe blog. Că voi continua serialul Învățământul în lume, care are atâta succes, că voi aduce marțea gândul bun.
Că voi susține atelierele de creație florală pentru copii în Săptămâna Altfel și oriunde voi mai fi chemată și voi înflori evenimentele de week-end la care voi fi solicitată. Că voi reuși să fiu în continuare mama bună și implicată de care Ana nevoie. Că îmi voi urma în continuare visele și într-o zi voi ajunge să am propria emisiune la radio. Că voi trăi din blog. Și că, poate, micul studio de creație florală la care visez va prinde formă, aici sau în altă parte.
Spre viitor și spre mine cu încredere
E o perioadă a schimbărilor. Cea mai mare este schimbarea mea interioară, decizia de a urma psihoterapie la modul cel mai profund și serios. Voi povesti poate despre asta la un moment dat. Acum e prematur.
De luni pășesc pe un drum nou. Am încredere și totuși mi-e frică. Pentru că sunt om. Vulnerabil, sensibil și viu.
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Sursa foto – Pixabay
Succes, Ana! Esti puternica, sunt sigura ca iti va fi bine si te vei descurca minunat! Si daca nu, tu ai puterea sa faci din nou schimbarea si sa faci alegerile cele mai bune pentru tine, pentru voi! Tin pumnii, ganduri bune!
Multumesc mult de gandurile bune, Iohanna!
Multa bafta, draga Ioana! Esti foarte curajoasa sa vorbesti deschis despre temerile tale si iti admir sinceritatea! Iti tin pumnii sa iti placa la noul job, sa ai parte de multe impliniri si sa fie o schimbare care sa iti aduca echilibrul pe care ti-l doresti! Te imbratisez!
Iti multumesc, draga mea pentru apreciere si pentru sprijin! Te imbratisez!
Mult succes, Ioana! Cred că schimbarile vin atunci cand suntem pregătiti pentru ele. Sper să fie ceea ce cauti, macar din anumite puncte de vedere! O să te urmaresc și cu mai mare interes. Ma regasesc mult in ceea ce ai povestit tu in articol, doar ca ai mei copilasi sunt inca micuti. 🙂