Educatoarea de la grădiniță îți cunoaște cel mai bine copilul. Știe că e un răsfățat și are nevoie să fie lăsat singur, să se călească. Știe că e prost și are nevoie să facă liniuțe și bastonașe înainte de vreme, ca să meargă la școală deja învățat. Știe cum îi funcționează organismul și nu îi permite să meargă la baie decât în grup, să facă pipi la comandă.
Tanti din parc știe că e îi e frig și țipă să îi îndeși căciula pe cap
Știe care îi sunt gusturile și îi vâră sub nas o pungă de pufuleți și una de caramele. Să nu poftească mititelul. Știe cum îi e sufletul și că are nevoie să fie făcut „plângăcios”, „papă lapte”, „în fustele mamei”.
Doctorul știe care e starea lui generală de zi cu zi și te forțează să îi dai vitamine, suplimente, eventual de la firma de unde încasează procente și neapărat să oprești alăptarea, că e copil mare.
Învățătoarea știe care e ritmul lui de învățare și pune presiune să facă mai mult și mai bun
Știe care îi sunt aptitudinile și înclinațiile și bagă în el matematică pe pâine, să uite de picturile alea care n-au nicio valoare și de făuritul de povești din nimic. Astea-s pentru gură-cască.
Profesorul din tabără știe că are nevoie să se pregătească pentru viață și nu îți permite să vorbești cu el la telefon, că se răsfață dacă te aude.
Profesorul de la gimnaziu știe că e un copil rebel și îi aplică câte o corecție fulger, să o țină minte toată viața
Toți știu mai bine ce are nevoie copilul tău. Când să mănânce, când să doarmă, când să se joace, când să plângă, dar mai ales cum să nu plângă. Când să se apuce de un sport, câte limbi străine să învețe, cât să învețe, cum să tacă și să asculte, cum să nu aibă nevoi, trăiri, emoții. Toți au o vorbă „bună” și un sfat, ba, mai rău, o impunere.
Toți își arată mușchii și autoritatea pe copilul tău. Pe copilul meu. Pe copiii noștri
Stop! Nimeni nu îți cunoaște mai bine copilul decât îl cunoști tu! Nimeni nu știe mai bine ce are nevoie. Nimeni nu știe mai bine ce simte. Chiar dacă pare în regulă, poate ascunde temeri și dureri. Nimeni nu are dreptul să decidă cu privire la copilul tău fără să îți ceară acordul. Nimeni nu are voie să îți oblige copilul să facă ceva „spre binele lui”.
Nimeni nu are voie să decidă în locul lui. Nici măcar tu. Și nimeni nu are voie să decidă în locul tău. Al meu. Al nostru. Nimeni!
Citește și
În ziua în care am avut răbdare m-am iubit mai mult
Draga om străin, de ce știi tu ce e mai bine?
Unde te grăbești? Mai ține-l în brațe puțin!
Tu ce-i spui cel mai des copilului tău?
Sursa foto – Pexels
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Ooo Doamne,cati au incercat sa-mi explice ce cel mai bine pentru B e in scoala speciala;acum sunt tare mandri de el…si se straduiesc sa-mi explice ce liceu sa urmeze….
La craiasa imi explicau cum ,cu chitara/muzica nu are nici un viitor iar teatru este pierdere de timp…
Pentru ambii mei copii nu i-am lasat sa ia hotarari si am ales de multe ori repetitiile pentru teatru sau chitara in locul concursurilor de matematica si romana.Mai ales caci nu mi se par corecte cat timp sunt data cu invatatoarea de la clasa si nu doar acesta ar fi singurul argument.
Bravo, Gabi! Tu ti-ai ascultat inima mereu si asta a fost cel mai bine pentru copiii tai! Te imbratiseaz!