Ascultam descurajată zilele trecute discursul unei mame care povestea cum ora de culcare e sfântă, chiar și în vacanță. În timp ce ea vorbea, în capul meu flutura întrebarea „cum îți iese, frate, cum? Eu și în timpul școlii mă chinui să o bag în pat la 22.00, iar în vacanțe sub 23.30 + nu ne iese și pace”. În aceeași zi, am o conversație cu prietena mea, în care ea îmi spune că merge acasă să le dea copiilor supă cremă, iar eu îi zic că de când ne-am întors din America nu cred că am gătit. Păi și voi ce mâncați? Hmmm, da, bună întrebare. Uneori paste. Nu, de multe ori paste, că oricum e felul preferat al copilului. În alte dăți, omletă rapidă sau roșii cu brânză. Când e chiar groasă, ieșim în oraș. Da, știu, nu prea-s mama perfectă.
Să zic cât negru am văzut în fața ochilor zilele astea, când s-a apucat Ana de caietul de vacanță și am constatat că e tămâie la matematică? Nu că n-am fost mama perfectă, am fost mama și tata monștrilor urlători la un loc. De, dacă tata nu e acasă, cineva trebuia să îi țină locul. Măiculiță, ce-a fost la gura mea. Și ce rău mi-a mai părut după aia și cum m-am dus smerită să îi zic copilei că totuși o să supraviețuim și fără tabla aia a înmulțirii, mama ciorilor s-o mănânce.
Nu, e clar, numai mama perfectă nu m-am simțit săptămâna asta
Noroc că m-am dus la Social Media for Parents și am aflat acolo că e perfect să nu fii mama perfectă, soția perfectă, omul perfect. E minunat să fii imperfect și să lași să se vadă asta. Avem cu toții tendința să acoperim ce e „rău”, să cosmetizăm ce nu ne place, să dăm cu filtre și photoshop și-n viață, dacă on-line ne iese așa bine.
Numai că viața ne-o servește înapoi și ne dă copii, iar copiii ne pun în față fix problemele de care vrem să fugim
În timp ce o ascultam pe Otilia Mantelers, încercam să îmi amintesc când și cine m-a stricat așa tare încât nu pot să duc la bun sfârșit o serie de teme alături de copilă, nici pe timp de școală, nici în vacanță. Indiferent de cine ne-a stricat, e clar că odată cu copiii ne reparăm sau o luăm razna de tot. O parte din „vină” o are presiunea de a fi perfect, presiune care vine din on-line, din cărți, dar cel mai mult de la noi înșine. De la vocea care ne spune „nu vreau să greșesc ca părinte”. O voce care nu e a noastră.
Pare că parentingul a devenit despre a fi perfect și despre groaza de a greși
Urmăriți de ea, ne refugiem în cărți, în seminarii, în cursuri și conferințe. Încercăm să procesăm cu mintea ce ar trebui să simțim cu inima. Ne îndepărtăm de copiii noștri și ne învârtim în jurul cozii, disperați să găsim răspunsuri. Am greșit, am țipat, aoleu, ce zicea cartea? Dar specialistul? Cartea e scrisă de oameni, specialistul tot om e și el. Și el țipă la copii, și el se enervează, și el greșește. Și lui îi vine să se bage sub pământ de multe ori. Tuturor ne vine. Dar ieșim repede de acolo și o luăm de la capăt. Un pic mai buni mâine, un pic mai calmi poimâine.
Fiți mai mult alături de copii și mai puțin cu nasul în cărți și urechea la conferințe. Luați de peste tot ce vi se potrivește și adaptați pe firea voastră, pe copilul vostru. Fiți autentici și imperfecți! Iubiți-vă și fiți blânzi cu voi ca să puteți fi blânzi cu copiii! Despre asta ar trebui să fie parentingul.
Apropos, ce-ați gătit azi? Eu tot paste cu unt și brânză 🙂
Tot despre normalitate și imperfecțiune au fost și discursurile doamnelor Mihaela Bilic, medic nutriționist și Mirela Horumbă, psihologul părinților, pe care abia aștept să vi le împărtășesc.
Despre Social Media for Parents și ce s-a discutat acolo au scris și Cristina Oțel și Anca Bold Gheorghe
Citește și
Febra copiilor a un lucru bun, nu mai fugiți de ea!
Poveste despre o mamă imperfectă
Tu cât respect îi arăți copilului tău?
Unde te grăbești? Mai ține-l în brațe puțin
Ce am învățat de când sunt mamă
Dacă vă plac articolele mele, vă invit să dați like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu noutățile.
Sursa foto – Freepik.com și Evensys, organizator Social Media for Parents
Cât de adevărată e asta: Încercăm să procesăm cu mintea ce ar trebui să simțim cu inima. M-a dus cu gândul direct la Soul Bloom. 🙂
Ioana draga si minunata, si la noi pastele sunt un meniu la mare cautare, mai ales vara! Car despr eora de culcare…nu mai zic! :)) Daca mai zic si de homeschooling si atunci chiar ca sunt o casnica ratata si tuta, care “decat” sta acasa cu copiii sin care cine stie ce o sa se aleaga :))
Te imbratisez, sunt alaturi de tine si vreau sa iti apun ce am inteles eu de multa vreme: eu nu trebuie sa fiu ca mama, care petrecea ore intregi in bucatarie. Traim alte vremuri, pe de o parte mai complicate, dar pe de alta parte mai simplificate. Si la simplificare si mai ales eficientizare includ si bucataria, gatitul.
Cat despre matematica…mai am si acum carnetelul in care mi-am notat impresii despre ultima ora de mate din viata mea, la liceu :))) Asa ca am tot cautat metode sa fiu in pas cu materia cand vor avea copiii mei nevoie. Asa am adlat despre metoda finger marh. Da un google sau youtube si vezi ce gasesti, poate va ajuta. Sper sa va ajute!
Te pup tare, tare!
Minunata e aia care zice 🙂 Tu stii ca esti idolul meu pentru faza cu homeschoolngul, asa ca deja esti mai mult decat perfecta :-))))
Si daca mai pun cate greseli de spelling am facut, scriind din masina, e clar in ce ape ma scald! :))))
Deci cauta “finger math method” si enjoy the summer! :*