O strig să vină la baie. E târziu din nou și deja prevăd cu groază trezitul greu de a doua zi. Pornesc iarăși discursul cu responsabilitățile și seriozitatea. Ea nu mă aude. Cântă una din temele muzicale din Frumoasa și Bestia. Pune atâta pasiune încât mă face să mă opresc și să mă bucur de ea. Când în sfârșit reușesc să o bag în cadă, îmi spune, încă sub pasiunea momentului artistic „Mami, tu nu înțelegi că eu trăiesc prin muzică? Eu cred că muzica s-a inventat să poți să spui cum te simți, dacă nu știi cum. Să poți să spui când ești fericit sau trist”. Da, așa e și așa a fost dintotdeauna.
Dinainte de a vorbi, Ana a cântat.
Când e supărată, începe și cântă. Întâi cu frustrare, apoi din ce în ce mai calmă, se aude în voce cum scad în intensitate sentimentele negative. Când e fericită cântă din tot sufletul, cu bucurie, i se mișcă tot corpul și întreaga față i se transformă. Ghicești ușor ce îi place, pentru că începe să cânte. Când suntem în toane bune, ne iese să ne și certăm pe muzică. Evident că uităm și motivele de la care am pornit și leșinăm de râs.
Muzica îi ajută pe copii să își exprime mai ușor sentimentele, să fie mai optimiști, mai sensibili la frumos. Nu știu dacă noi am sădit în ea dragostea pentru muzică, dacă a fost acolo dintotdeauna sau puțin din amândouă.
Cum a ajuns Ana să iubească muzica
E adevărat că muzica a făcut parte din viața Anei din primele săptămâni de viață. Seara, la culcare, îi puneam fie muzică clasică – lucrări celebre, fie muzică liniștitoare pentru bebeluși. I-am luat și seriile Baby Mozart și alternam CD-urile. Tot pe atunci funcționam ca o cutiuță muzicală și îi cântam foarte mult cantece pentru copii. De la „Bate vântul frunzele”, până la „Oac Oac diridirida”, repertoriu ambulant eram. Cum mă opream, cum cineva protesta prin gângureli sau scâncete, după dispoziție. Și o luam de la capăt. Cu timpul, am fost înlocuită de videoclipurile cu copii care cântau. Mi le cerea, fără să aibă habar că peste câțiva ani, alți copii se vor uita la filmulețe cu ea cântând.
De la meloman la mic artist
Mai târziu, a început să cânte ea. De vorbit nu vorbea, în schimb cânta de mama focului și își dirija bunicile perfect, dându-le intrarea să cânte pe rând. Tot ea le spunea prin mâini când să se oprească și să pornească din nou. Avea opt luni.
La trei-patru ani cine mergea la Ateneu și se uita cu gura căscată la instrumentiști? Uneori mi-era teamă că o să uite să respire de fascinație. Rezista eroic la un concert de 2 ore, la care adulții începeau să se foiască și să își verifice telefoanele după 15 minute. De la vârste mici a știut instrumentele muzicale. I le arătam în cărți, îi luam jucării tematice, îi puneam muzică tot timpul.
Acum își pune singură videoclipuri pe youtube și adoarme cu muzică clasică sau muzică de relaxare. Exact ca în urmă cu opt ani, când încă nu știa ce poveste frumoasă va țese muzica în viața ei.
Copiii voștri ce pasiuni au?
Citește și
De ce nu are loc copilul eu în niciun talent show de la noi
Ne-am îmbolnăvit copiii de clasamente
De ce nu îmi duc copilul la concursuri școlare, dar îl duc la cele de aptitudini
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Sursa foto – Pixabay
Și eu i-am pus muzică lui Tudor de când era în burtică și îi place în continuare să asculte dar să și danseze. De cântat nu cântă cine știe ce 🙂 deocamdată la putere sunt cântecelele de grădiniță și „Am o căsuță mică” de la Zurli dar cine știe în viitor?
Multumesc, Andreea, pentru ca ai impartasit experienta voastra!
Muzica ajută extrem de mult la dezvoltarea intelectuală a copiilor. Muzica clasică în special.
Și mai mult îi ajută dacă îi dăm să învețe la un instrument muzical. Face minuni pentru capacitatea de a învăța. 🙂
Asa este! Multumesc mult pentru comentariu!
Ce pitica dragalasa ai! <3 Nu stiu daca soacra mea a ascultat muzica in timp ce era insarcinata, insa cert este ca sotul meu nu poate sa traiasca fara muzica: la PC tot timpul e muzica, cabina de dus are muzica, plus ca isi exerseaza si el talentul, in masina are un stick de 32 GB plin cu muzica, iar seara adoarme cu TV-ul programat pe radio. 😀
Multumesc mult! Cam asa e si sotul meu. Si Ana ii seamana. La mine insa trebuie sa fie liniste
Ce copil talentat ai, Ioana! Mi se pare minunat ce povestesti despre dragostea ei pentru muzica.
Eu ma simt putin vinovata ca nu l-am expus mai mult pe Bogdan la muzica si incerc sa corectez asta acum.
Multumesc mult, Raluca! Nu e tarziu, copiii sunt foarte receptivi
eu sunt afoana si fara pic de voce dar asta nu m a impiedicat sa ii cant copilului si sa cant cu el chiar si in public. acum glumim amandoi despre vocea mea dar ma bucur ca nu mi a pasat atunci.
acum ii place muzica foarte mult, asculta si repeta, a facut un an de canto s cand va mai creste sigur va merge iar la cursuri de muzica. isi poate face temele pe muzica, ceea ce pe mine ma nauceste total :))).
si multe mai sunt de spus, dar le spun si eu intr un articol pe care chiar acum il editez :).
Superb! Si Ana face teme pe muzica, eu nici nu pot gandi daca nu e liniste 🙂
Se simte talentul nativ în ce povestești tu și felicitări pentru asta. Cred mult în importanța muzicii în viața copiilor și în formarea lor frumoasă, cu sau fără talent. Și eu i-am cântat mult lui Horia și, cel mai important lucru pe care l-am făcut pentru el a fost să-i pun la dispoziție instrumente muzicale reale, care să-i educe auzul. Nu-mi plac cele de jucărie, care scot sunete stridente, departe de adevăr. Nu îți închipui că avem acasă o orchestră, însă în magazinele de muzică există instrumente reale, dar la dimensiuni mici, care scot sunete extraordinare. Avem xilofon, ukulele, ocarină, tamburină, tobă… lista e mare. O să scriu odată despre ele, sunt minunate, Horia e fascinat, vi le recomand cu drag!
Multumesc mult, Magda! Si pentru aprecieri si pentru recomandari.
Cel mai mult si cel mai mult imi place cand copiii sunt extrem de calzi si emotionali, traiesc secunda cu fiecare fibra si-o exprima atat de sincer. „Eu traiesc prin muzica”. Sa va traiasca!
Multumesc mult, Dina! Da, copiii sunt tare autentici 🙂
I-am cantat de mic, am ascultat impreuna muzica diversa, a avut (atunci cand si-a dorit) instrumente muzicale de jucarie. Insa niciun moment nu ne-am imaginat ca-si va dori sa invete sa cante la tobe. Avea 3 ani si jumatate cand ne-a spus prima oara chestia asta. Dupa cateva incercari esuate (greu de gasit un profesor de muzica ca sa stie / sa fie dispus sa „se joace” impreuna cu copilul si sa aiba instrumente pt toate varstele), am reusi sa-i indeplinim dorinta. Sudiaza de aproape 5 ani si este, de departe, una dintre activitatile lui preferate.
Ma bucur ca l-am incurajat sa incerce chestia asta. Sunt multe beneficii, asa spun specialistii: „Drumming is a great workout for your brain and actually can make you smarter because when you drum you access your entire brain. Research shows that the physical transmission of rhythmic energy to the brain actually synchronizes the left and right hemispheres.The sound of drumming generates new neuronal connections in all parts of the brain. The more connections that can be made within the brain, the more integrated our experiences become. This leads to a deeper sense of self-awareness”. In plus, au fost cateva lucruri pe care le-am observat tot mai mult in ultima perioada: energia pozitiva (asa cum se intampla atunci cand faci ceva ce-ti place), imbunatatirea coordonarii, cresterea rezistentei fata de activitatile reptitive (perseverenta si rabdare).
https://www.facebook.com/adriana.burlacu2/videos/vb.100001100953239/577326135647413/?type=3&theater
Ce poveste frumoasa, Adriana! Multumesc pentru impartasire!