Mocangeală, isterie, spumă și ploaie. Cum o distracție se poate transforma în tragedie

Am fost la Divertiland, cam cel mai mare parc acvatic din București. Deși nu ne este prea aproape, îl prefer celui din Otopeni, care înțeleg că este foarte mic și lui Therme, care pe timp de vară mi se pare sufocant. Copilul se distrează la zona specială, unde eu privesc de la depărtare, pentru că temperatura apei mă face să mă zgribulesc ca de Bobotează. Eu beau un frappe bun  – cel mai bun pe care l-am băut în ultima vreme. Ne dăm amândouă pe tobogane, atât cât mă ține stomacul, la final toată lumea e fericită.

Totul până începe distracția haosul de la piscina cu valuri. Pe la prânz își fac apariția niște dj de la un radio privat, a căror singură misiune pare a fi să ucidă timpanele oamenilor.

Și creierele lor, în egală măsură, prin procesul de „turmizare”. De când pun o mână pe mixer și una pe microfon, cocoțați deasupra mulțimii dansatoare în piscină, omuleții urlă cât îi țin plămânii. Gălăgie Divertiland, nu aud gălăgieeeeeeeeee!!!! Să vă aud, cine e cea mai tare gașcă de aici? Nu vă văăăăăd, mâinile suuuuus, gălăgieeeeee!!! Inutil să spun ce busculadă se creează. O mare de oameni într-o piscină vălurită, fiecare chinuindu-se să mulțumească cerințele isterice ale omului cu microfonul.

Pentru că probabil oamenii de la marketing nu erau mulțumiți cu materialele de dat live pe Facebook, anul ăsta s-a adăugat isteriei de la Divertiland si o mașinărie de făcut spumă.

Tunul aruncă cu spumă multă și consistentă, care te amețește și îți acoperă complet privirea pentru câteva secunde. Nu mai zic că te și ustură ochii și îți intră în gură. Nici nu apuci să te scuturi bine, că amfitrionii urlă „ploaie, faceți ploaaaaieeee” și zeci de mâini încep să arunce apa în toate direcțiile. Apă care îți intră în urechi și în ochii proaspăt atacați de spumă. După o repriză de „gălăgieeee, spumă maestreeee și ploaaaieeee” nu mai știam nici cum mă cheamă. Am convins-o pe Ana să ieșim, pentru că amețisem la propriu și mă apucase o stare de panică și disconfort.

Dacă credeați că asta e tot, ei bine nu. Conducerea Divertiland s-a gândit să dea lovitura de grație – să ofere ceva gratis românașilor dornici de bălăceală.

Ce se asortează extrem de bine cu bălăceala și de fapt cu orice? Mocangeala. Să pice ceva fără bani.

Și uite așa, după urlete, valuri, spume și stropeală, o mână atotputernică începe și azvârle cu tricouri în populație, iar populația se bulucește să le prindă. Ce contează că sunt niște tricouri ordinare, de maximum 1 euro la en-gros, inscripționate prin cel mai ieftin procedeu și că la prima spălare se vor ferfeniți? Ce dacă în lupta lor riscă să dea peste niște copii, să îi lovească sau chiar să îi trântească la fundul piscinei? Pleacă ei cu tricoul albastru în dinți?

Și că veni vorba de copii, aici voiam să ajung de fapt. Dacă pentru adulți isteria din piscina cu valuri poate să se lase cu amețeală, niște apă în urechi și eventual un cot în coaste, pentru copii reprezintă un real pericol. Doar într-o sesiune de „spumă, maestre”am văzut doi copii scoși din mulțime – unul sufocat la propriu de spumă și de adulții tropăitori din jurul lui, iar al doilea plângând de mama focului, cu fața plină de spumă și mâinile la ochi. Și nu erau copii mici, aveau peste 8 ani.

Așadar, dragi oameni din conducerea Divertiland, v-aș propune să evaluați situația.

Deși ați creat un spațiu de distracție cu o calitate incontestabilă a serviciilor oferite, deși aveți personal de salvare suficient și foarte bine pregătit, isteria pe care o creați și o întrețineți la piscina cu valuri poate face victime. Oricât de atenți ar fi părinții și salvamarii, copiii pot aluneca pentru o secundă și pot fi striviți de turma pe care voi o mânați cu doi DJ, un mixer, un tun de spumă și niște tricouri ieftine.

Merită oare live-ul pe Facebook pe care îl tot urla purtătorul de microfon să intrați în istorie pentru prima moarte transmisă live?

Mai gândiți-vă. Eu sigur o să mă mai gândesc dacă restul distracției merită să îmi fac creierii pilaf și să risc să îmi accidentez copilul.

Altfel, în afara muzicii exagerate și a isteriei DJ-ilor, nu am niciun reproș la adresa parcului sau siguranței. Tocmai de aceea recomand o re-evaluare a situației. Nu vreau să mă gândesc ce se creează la piscina cu valuri în week-end și ce om zdravăn la cap și-ar băga copilul în mijlocul mulțimii. Eu una am stat cu inima cât un purice și abia am așteptat să ne văd ieșite de acolo. Iar eu nu sunt nici pe departe panicoasă sau exagerată. Copilul meu schiază, se dă pe tiroliană și face escaladă de la 3 ani și este încurajat în dorința de a testa tot felul de lucruri, în limita siguranței. Care la această piscină mi se pare mult depășită.

Citește și

Taximetria este despre șmecherie. Lăsată în stradă la trei dimineața

Du-te în pi..a mă-tii și pune-ți produsele. România 2017

Afară din bula mea. Realitatea mă pocnește uneori în cap

Da, sunt anormală și sunt mândră de asta

Da, mi se întâmplă să fiu nesimțită. Sau proastă. Sau măcar bezmetică 

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Sursa foto – Freepik.com