Mami, mami, uite cât e de frumos, e superb, uiteeee! Țopăie toată în jurul meu, bucuria ei e molipsitoare. Mă trage cu viteză spre un magazinaș de jucării și îl scoate triumfătoare de pe raft. Un pluș imens din colecția „cu ochi sclipitori”. Cine are copii și mai ales fete știe despre ce vorbesc. Mai avem acasă vreo 20, dar niciunul așa mare, trupa nu are șef. Îmbrățișează imensul animal, de parcă e prima jucărie pe care o vede. Norocul face să fie și bunica maternă prin preajmă, așa că „Giră” nu mai face obiectul negocierilor, ci aterizează direct în brațe fericite de Ana, care nu uită nici la 9 ani și jumătate să fie așa cum îi stă bine unui copil: jucăuș, inocent, alintat.
Mi-e drag de tine că ești încă copil
Că ți se luminează fața atunci când vezi jucării și le preferi oricând unor gadgeturi de „copii mari”. Că îți iubești colecția de plușuri, le-ai botezat pe fiecare, vorbești cu ele, le faci cunoștință unele cu altele și le tratezi ca pe prietenii tăi. Că încă mai scoți din când în când cutia cu păpuși și faci povești și scenete cu ele. Că deși citești și cărți potrivite vârstei tale, îți place să mai răsfoiești și cărțile cu povești și poze de când erai mică. Că te uiți la desene animate Disney și te fascinează poveștile cu prințese. Că iubești animalele și peisajele frumoase. Că mai adori încă culoare roz și mov și chestiile sclipicioase.
Că găsești în fiecare răsărit un motiv de bucurie
Că tratezi copiii cu bunătate și oamenii mari cu îngăduință. Că ai înțelepciunea să îți dai seama că tu ești diferită de cei mai mulți copii de vârsta ta, dar încă ai capacitatea să păstrezi asta. Că râzi cu poftă și din inimă. Că sari în bălți și în stropitoarele cu apă și apoi îmi arunci o privire jucăușă și îmi spui cu glas nevinovat Știi că așa sunt eu, zdruli. Că găsești o parte bună în orice. Că vorbești tare și te agiți mult, pentru că încă știi să te entuziasmezi din tot sufletul de lucruri mărunte. Că te iubești așa copil și nu îți dorești brusc să fii mare.
Lăsați copiii să fie copii atâta timp cât inima le spune asta!
Nu îi aruncați prea devreme în realitate, nu îi smulgeți din lumea lor roz și colorată. Nu le mai spuneți că nu știu ce jocuri sau desene animate sunt de bebeluși, nu îi mai trageți de lângă rafturile cu jucării. Nu îi transformați în copii „serioși” înainte de vreme. Lăsați-i să își trăiască timpul, cu toată prosteala, maimuțăreala și comportamentul „infantil”. Vor avea timp destul de seriozitate o viață întreagă, dar aici nu se vor mai întoarce niciodată!
Don’t grow up, it’s a trap!
Citește și
Mi-ar plăcea să rămâi mereu fata cu râs molipsitor
E atât de mișto să fii mamă de fată!
Fiecare copil e o steluță. Povestea steluțelor
Care sunt cele mai frumoase amintiri ale copiilor?
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
