Mi-e dor de ochişorii tăi de un albastru ca cerul. Acum sunt gri, dar la fel de curioşi şi veseli.
Mi-e dor de guriţa ta ştirbă, care râdea cu sughiţuri la orice maimuţăreală de a mea. Acum purtăm conversaţii lungi şi pline de întrebări.
Mi-e dor de năsucul tău cârn. Norocul meu că năsucul nu prea ţi-a crescut :-).
Mi-e dor să împing căruţul în parc şi tu să gângureşti la vederea unui fluture sau a unei jucării colorate. Acum plimbările noastre prin parc sunt un fel de tur de forţă, pentru că, deşi ai aproape opt ani, eşti extrem de energică şi îmi pui condiţia fizică la încercare mereu.
Mi-e dor de mirosul tău de bebeluş. Acum miroşi a parfum, când vrei tu să te faci cochetă să plecăm undeva.
Mi-e dor să stau cu tine în braţe, sprijinite pe perna de alăptat şi să adormim acolo, în fotoliu. Acum tu dormi călare pe mine şi eu nu prea mai mişc.
Mi-e dor de antenuţele de codiţe, pe care mă chinuiam să ţi le fac din 3 fire de păr. Acum faci scandal la pieptănat, dar nu dai voie niciunei foarfece să taie mai mult de 1 cm din pletele de care eşti foarte mândră.
Mi-e dor de mutriţa ta la băiţă, când te jucai curioasă cu răţuştele şi făceai plici plici de umpleai toată baia de apă. Acum faci poveşti cu prinţese în cadă şi îi faci baie bebeluşului de jucărie.
Mi-e dor să îţi faci mască de faţă din piure de fructe. Acum îţi pregăteşti singură gustările
Mi-e dor să te ţin de mână să faci primii paşi, iar tu să te uiţi să te asiguri că sunt acolo. Acum sper să ştii că voi fi în spatele tău toată viaţa, trebuie doar să întorci capul.
Mi-e dor să îţi cânt „În pădurea cu alune” şi Bate vântul frunzele. Acum cânţi tu în săli pline cu sute de oameni.
Mi-e dor să nu ajungi la pedalele jucăriilor din parc şi să nu atingi solul din niciun leagăn. Acum ne provoci să urcăm cu tine pe cele mai periculoase tobogane cu apă şi montagne russe.
Mi-e dor de mânuţele tale grăsuţe. Acum ţin deja stiloul şi fac primele litere.
Mi-e dor de cuvintele cu ‘l’ în loc de ‘r’, de lăpticul „api”, de „babo” în loc de bravo şi de toate haioşenile pe care le spuneai. Acum te străduieşti să citeşti cursiv şi îl întreci la glume pe tatăl tău.
Mi-e dor să te duc la grădi şi să stau la geam să îţi fac cu mâna până îţi iei tu privirea de la mine. Acum urci scările cu ghiozdanul în spate şi te amuzi cu colegele de clasă.
Bucuraţi-vă de fiecare clipă şi nu vă mai doriţi să crească mai repede, să meargă, să vorbească, să renunţe la pampers, la suzetă, la biberon. În 5 minute o să vă treziţi că vrea telefon mobil şi să rămână peste noapte la prietena cea mai bună.
Foto – Florin-Ciprian Marinescu
Citește și
Unde te grăbești? Mai ține-l în brațe puțin
Aș vrea să stăm de mână toată viața
Spune-i adevărul! Tu ești reperul lui!
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.
