Now Reading
Metoda Montessori pe înțelesul tuturor

Metoda Montessori pe înțelesul tuturor

metoda Montessori

Am auzit prima oară de Montessori atunci când Ana avea vreo 3-4 ani. Nu mai rețin contextul, dar știu că mi s-a părut interesant. Un an mai târziu, am decis să schimb grădinița la care mergea Ana și am luat în calcul și metoda Montessori. Mi s-a răspuns atunci că este târziu să fie integrată în Montessori și că va fi greu. Am fost surprinsă și cam dezamăgită, dar recunosc că nu am stat să aprofundez. Nu am făcut-o nici mai târziu, deși mi-am dorit mereu să înțeleg în detaliu ce este metoda Montessori și de ce este ea bună pentru dezvoltarea copiilor.

Am găsit acum prilejul și persoana potrivită. Luci Gheorghiu, educator Montessori și autor la Copilăria Sofiei și a lui Pavel a acceptat să îmi răspundă la întrebări. A ieșit un articol care sper să vă ajute să înțelegeți principiile de bază din  metoda Montessori. Mie una mi-a clarificat foarte multe lucruri și dacă aș mai avea acum un copil, clar aș lua în considerare metoda Montessori.

Montessori este o filosofie de viață, un stil de viață.

Poate în pozele de pe internet sau când vizităm gradinițe Montessori descoperim că se pune mult accent pe cum arată mediul, rafturi ordonate cu tăvițe ce conțin mici obiecte delicate al căror scop ne imaginam că este unul educativ, însă total misterios pentru părinți. Și totuși, ceea ce vedem într-un mediu Montessori nu este decât o mică parte, inutilă fără principiile din spate. Pentru că Montessori, contrar a ceea ce credem, nu se reduce la ”o tehnică de predare”, dar este palpabilă și accesibilă oricui acasă, dacă se înțeleg principiile.

metoda Montessori
Clasă Montessori 3-6 ani, sursa: How we Montessori

Metoda Montessori. 5 concepte cheie

Învățarea naturală, prin experimentare cu mediul și cu propriile abilități

Imaginați-vă un joc de ping-pong cu un prieten. Tu trimiți mingea către el folosindu-te de capacitatea ta din acel moment dar, de câte ori se întoarce mingea, te obligă să te adaptezi la noua situație, devenind tot mai experimentat.

Copiii sunt capabili să facă asta încă de la naștere, folosindu-se predominant de simțuri. Și așa ajungem la următorul concept.

Explorare senzorială, la început la un nivel inconștient, intuitiv

Mirosul și gustul laptelui la sânul mamei, recunoașterea sunetelor din mediu, cu precădere a vocii mamei, experiența tactilă: uscat/ud, rece/cald, moale/aspru, experiența proprioceptivă: legănat sau static, sus sau jos etc. Treptat, datorită dezvoltării proceselor neurologice și a răspunsurilor venite din aceasta interacțiune cu mediul, explorarea devine conștientă, copilul se întinde după obiecte, răspunde la sunete și imagini, poate avea preferințe și construiește prin acțiunile sale abilități diverse. Dar el depune pentru asta o muncă masivă, greu de imaginat.

metoda Montessori
Pregatirea micului dejun – curățarea mandarinelor, 13 luni

Al treilea concept este munca copilului

Ceea ce obișnuim să numim joacă liberă sau structurată este, în sine, o muncă pe care copilul o depune pentru a învăța. El se folosește de tot ce dispune în jurul său pentru a dobândi acele cunoștințe necesare supraviețuirii și adaptării. Dar cel mai mult se folosește de MÂNA sa prin intermediul căreia manipulează mediul și extrage informații.

Mi se pare tare trist să văd un copil obligat ”să nu pună mâna, că e câh”. Iar in ceea ce privește efortul, gândiți-vă numai la două exemple: asimilarea limbajului si mersul biped. Câte ore de muncă am depune noi să învățăm (niciodata nativ, din păcate) o limbă străină sau să învățăm să mergem pe role. În primul rând, pentru noi este o alegere care implică voința și mult efort voluntar. La copii este o necesitate vitală care se dobândește inconștient, cu multă muncă dar cu o ușurință stranie. Avantajul lor versus al nostru? Mintea absorbantă.

Mintea Absorbantă (0-6 ani) și perioadele senzitive

Din păcate (sau din fericire) noi nu mai deținem aceasta capacitate de a absorbi cu ușurință mediul, cu toate elementele sale, bune și rele. Vă imaginați cum ar fi să integrăm fiecare detaliu, oricând, oriunde – sinapsele noastre s-ar scurtcircuita.

La copii, această ușurință în a învăța este susținută de către perioadele senzitive, intervale fixe de timp în care copilul se concentrează pe un element din mediu, asimilându-l cu mediu. Odată asimilat, focusul copilului se mută către alt element. Spre exemplu, limbajul va putea fi insușit cu mare usurință în primii ani, DAR, dacă copilul nu a fost expus deloc la interacțiune verbală, constantă, capacitatea de a dezvolta limbaj se pierde.

Toate acestea construiesc INDEPENDENȚA FUNCȚIONALĂ A COPILULUI – ”ajută-mă să fac singur”.

Sună pompos, dar în sine este foarte simplu. Copilul poate, singur sau cu un ajutor minim, să rezolve sarcini și acțiuni care satisfac nevoile sale de bază: își pregătește și mănâncă singur o gustare, se schimbă singur de haine, înțelege cum funcționează regulile din mediu și acționează din proprie inițiativă, dă dovadă de autocontrol, arată empatie față de semenii săi și are grijă de mediu. Sună ideal, nu? Ei bine, toate acestea se pot obține printr-un ghidaj fin, constant, prin observare și pregătire a activităților și mediului de către adulți.

metoda Montessori
Udatul plantelor la 2 ani

Părinții care doresc să își crească copiii după metoda Montessori trebuie să se ocupe de amenajarea spațiului încă de la naștere

Primii trei ani de viață sunt unici în evoluția celui mic și aș putea spune esențiali. Niciodată creierul lui nu va mai avea parte de un asemenea boom în dezvoltare. În primul an de viață, bebelușul trece de la o stare fiziologică primară, cu mișcări predominant involuntare, incapabil să supraviețuiască de unul singur, la un copil care merge, care înțelege limbajul și poate comunica verbal, care se hrănește și se joacă independent. La finele celor trei ani avem deja bazele personalității și abilitățile necesare pentru a purcede în procesele cognitive superioare.

Nu putem aștepta ca el să ajungă într-un anumit stadiu de dezvoltare ca să ne apucăm de treabă, pentru că asta înseamnă că noi am ratat deja etapa respectivă.

Întotdeauna vom fi pregătiți în avans, pentru că fiecare copil e diferit și își urmează propriul ritm de dezvoltare. Nu am de unde să știu exact momentul în care se va roti sau va apuca o jucărie sau când va merge sau va rosti primele cuvinte. Totul este deja pregătit și oferit un pic înainte pentru a-l stimula.

Pavel, fiul lui Luci, pe salteluța de mișcare în fața oglinzii la o lună (jos) si la 4 si 5 luni (sus)

Camera copilului trebuie să ofere în primul rând siguranță, să fie aerisită, ordonată și frumoasă, să imprime căldura umană.

Bebelușii și copiii mici au nevoie de iubire și contact uman în primul rând, abia apoi au nevoie de obiecte. Mobilierul, obiectele și activitățile pe care le punem în camera copilului vor lua în considerare accesul vizual la tot ce există în camera sa și  independența în mișcare:

  • O opțiune foarte bună este pătuțul sau salteaua la sol, fără gărduleț, ce permite atât o vedere de ansamblu a camerei, cât și independența de mișcare
  • Oglinda și salteluța de mișcare oferă un cumul de experiențe esențiale în primul an
  • Bineînțeles, vor exista masa de schimbat sau scaunul de alăptare pentru adult, un dulăpior/comodă de depozitare la care, mai tarziu, copilul să aibă acces ușor.
  • Treptat, se vor adăuga: un raft scund pe care stau ordonat câteva jucării din materiale de calitate
  • Tot în zonă, va aparea colțul de lectură. Cărțile se pot introduce încă de la 4-5 luni, în funcție de interesul celui mic. Sunt o oportunitate grozavă de a oferi vocabular.
  • O măsuță mică de lucru cu scaun scund
Camera pregătită pentru primul an de viață. Foto credit: Eltern vom Mars
Camera pregătită pentru copil 2-3 ani; foto credit Eltern vom Mars

Activitățile din zona de joacă se vor axa pe

  • Jucării (din materiale naturale sau plastic de bună calitate) pentru lucrul cu mânuțele
  • Cărți diverse pentru dezvoltarea limbajului, în special a vocabularului. Tot aici pot cânta împreuna cu părinții sau la diverse instrumente.
  • Zona de artă – activități ce dezvoltă exprimarea creativă prin simțuri.

Implicare copilului în viața de zi cu zi, viața practică se face pe măsură ce crește

La bucătărie se pot amenaja o măsuță și un scăunel unde să servească gustarea sau un scaun înalt pus direct la masa adulților. Copilul va servi mesele principale împreuna cu adulții ori de câte ori se poate, pentru că servirea mesei împreună pune bazele comportamentului social. Pe hol, un mic scăunel și un cuier la nivelul său, la baie un înălțător etc.. De fapt, peste tot în casă se fac mici ajustări ca el să fie bine primit în camerele respective.

Folosirea măturii și a fărașului în bucătărie, 2 ani

Ceea ce recomand în plus fața de cele expuse sunt absența televizorului și a ecranelor de orice fel, cel puțin până la vârsta de doi ani.

În abordarea filozofiei  Montessori este nevoie de coerență. Și nu numai în organizarea fizică a spațiului, cât mai ales în privința respectării principiului de independență „ajută-mă să fac singur”. Poate părinții nu sunt cei mai grozavi organizatori și planificatori sau nu au timp și resurse pentru a organiza spațiul „ca la carte”, dar atâta timp cât copilul va fi încurajat să facă singur lucrurile, va fi implicat în viața de zi cu zi, va fi susținut cu dragoste și respectat mai ales în privința deciziilor luate pentru el, atunci vor putea fi continuare principiile Montessori și în spațiul de acasă.

Pentru a readapta un spațiu care nu a fost gândit de la început în stil Montessori trebuie să ne centrăm pe nevoile copilului

Urmărim cu atenție o perioadă unde se află copilul ca și dezvoltare și către ce activități înclină – e atras de creioane, pixuri sau găsește plăcere în a construi, sau poate îi place mult apa la bucatarie și se joacă de-a gătitul etc. Ne informăm despre ce am putea sa pregătim în camera lui și începem sa facem un plan – cumpărăm eventual coșuri pentru jucării, facem accesibile lui câteva sertare, creăm un mic spațiu de lectură sau aducem o măsuță joasa pentru lucru.

Orice modificare pe care o aducem, o vom face treptat și împreuna cu copilul. Nu schimbăm niciodată radical camera peste noapte. Iar pentru a păstra ordinea, este nevoie de un spațiu de depozitare a jucăriilor la care copilul nu are acces. Putem oferi 2-3 jucării sau cărți din fiecare categorie pe care le rotim la una, două săptămâni. Totul va fi păstrat simplu, la nivelul lui, astfel încât să le poată folosi cu ușurință dar să le poată pune și la loc.

De ce nu mai pot fi integrați copiii mai mari într-o grădiniță unde se predă după metoda Montessori?

Dacă vorbim de integrarea copilului într-o grădiniță, cinci ani și jumătate este târziu – să nu uităm că mintea absorbantă funcționează doar în primii 6 ani de zile. După cinci ani, mintea rațională începe să își facă loc și totul se transformă în materie de învățare. De acum învață cu efort și voință.

Se poate încerca, bineînțeles, însă metodele de lucru vor fi nefamiliare, obiectele și materialele de pe rafturi i se vor părea stranii și complicate și e posibil ca ea/el să aștepte sarcini din partea pedagogului.

În Montessori, adultul merge în ritmul copilului, educația în sine fiind individuală și complexa, bazată pe ore întregi de observare a copilului de către adult.

De aceea, copilului mare, obișnuit deja cu un stil de lucru, îi este greu să se adapteze și se poate simți chiar stingher într-o clasă în care copiii par a coordona activitatea lor zilnică.

Din experiența mea ca și pedagog 0-3, cel mai ușor se adapteaza copiii care au trecut în prealabil printr-un ciclu Montessori de minim 6 luni înainte la o grupa de 1-3 ani. Cu cât vârsta e mai mare, cu atât procesul poate fi îngreunat.

Ce principii Montessori se aplică la școală? Cum se adaptează programa românească din sistemul de stat lametoda Montessori

Fetița mea este în anul 3 de scoala Montessori, echivalent al clasei a doua. Metoda de lucru s-a schimbat usor față de gradiniță, în sensul în care școlarul nu mai este satisfăcut de lucrul individual intens, având o nevoie acum de social, de incluziune socială, de apartenență la grup. El caută grupul și grupul il caută pe el. La asta se adaugă o schimbare majoră mentală – apare rațiunea, imaginația prinde aripi, iar cognitiv este în plină expansiune.

În scoală, mai mult ca oricând se va pune accent pe lucrul în echipă, pe proiecte sau pe un minim de interacțiune între copii, încurajându-i să lucreze câte 3-4 la o masă, fiecare cu materialul ales.

Nu există bănci, ci numai mese comune de lucru, covorașe de lucru, zone de lectură comune și bineînțeles, podeaua pentru proiectele uriașe ale școlarilor.

Nu aș spune că există o adaptare a programei școlare tradiționale la alternativ, însă eu nu coordonez clase de școlari. Educația Montessori funcționează pe cicluri de lucru de 3 ani. Se stabilesc niste obiective pentru fiecare ciclu, iar învățătorul, prin multe ore de observare, ghidează în acești trei ani copilul astfel încât acesta să dobândească noțiunile, cunoștințele și abilitățile necesare pentru a trece în ciclul următor.

Nu există evaluări zilnice/săptămânale, ci periodic exista discuții individuale între școlar/pedagog și părinte/pedagog pentru a seta obiective comune în perioada următoare, astfel încât acesta să aibă oportunitatea de a accesa toate informațiile.

Cum se readaptează un copil care învață în sistem Montessori la sistemul tradițional, de stat?

Școala Montessori în România, din păcate, se rezumă în cel mai bun caz la șase ani școlari – echivalent al claselor pregătitoare – a 5a inclusiv.

Dacă luăm cazul unui copil care de pe la 18 luni intră în Montessori și va ieși la 12 ani în tradițional, atunci vorbim de un copil care a dobândit o independență în toate aspectele importante ale vieții sale (nu vorbim de independență financiară), inclusiv autocontrol emoțional.

Un astfel de copil deține o capacitate ridicată de adaptare la orice mediu, înțelege ansamblul imaginii dar știe să lucreze pas cu pas, are o capacitate de comunicare peste medie, este curios și învață prin mult studiu personal dar pune întrebări atât colegilor cât și adulților.

Da, se poate să pară ”rebel”, dar cu siguranță va trece cu bine peste anii de școala tradițională.

Către sfârșitul ciclului de școală Montessori (clasa a patra), copiii sunt pregătiți treptat atât de învățător cât și de părinți pentru ce înseamnă integrarea lor în mediul tradițional.

Copilul nu învață în sistem Montessori, dar părinții doresc să aplice principiile Montessori acasă, în educația lui. Ce resurse au la îndemână?

Acum există multe bloguri, site-uri si conturi de facebook și instagram care pot susține aceste intentii. Au fost publicate diverse ghiduri Montessori traduse si la noi, utile daca sunt primite cu curiozitate și interes de către părinți. Există periodic seminarii de informare a părintilor organizate de A.D.E.M.R. la Institutul Montessori din București sau în cadrul grădinițelor și școlilor din toata țara (serile Montessori pentru părinți) care acceptă și părinți din afara comunităților lor.

Însă, e nevoie să știm că nu tehnica, activitățile sau materialele sunt în centrul atenției, ci copilul și nevoile lui. În clipa în care am uitat asta, nu se mai face educație.

Și încă un lucru, adultul are nevoie să treacă printr-o ”transformare”. De fapt, aici eșuează în cele mai multe cazuri educația Montessori acasă sau se rezumă la primii doi ani. Pentru că avem nevoie de un anumit nivel de acceptare și iubire necondiționată față de propria noastră persoană, altfel este aproape imposibil să oferim asta unui copil aflat în explorare.

Citește și

Ce facem când copilului îi e greu la teme?

De ce nu se concentrează copilul la învățat. Cauze și soluții

John Hunter – Secretul unui dascăl bun e să creeze curricula în jurul pasiunii elevilor săi

Serialul Școala în lume. Cum se învață în alte țări

Educație financiară pentru copii. Cum îl înveți să aibă grijă de bani

Pregătirea pentru adolescență începe la patru ani

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

 

View Comments (21)
  • Cand copilul nostru era mic, nu existau alternative de incredere Montessori. Inteleg ca intre timp lucrurile s-au schimbat in bine. In clasa baiatului meu a venit anul trecut un copil care a studiat pana la acel moment in sistem Montessori (integrat mai tarziu, si nu au fost probleme dar da, a fost mai usor cu fratele lui care a inceput la varste mai mici). Parintii lui ne-au povestit in termeni elogiosi experienta lor. Au fost fortati sa caute alternativa cand scoala la care mergeau copiii a renuntat la ideea de a continua cu grupa de varsta pana la 12 ani, exprimandu-si reticenta ca acei copii vor putea recupera in cei 2 ani ramasi pana la evaluarea nationala din clasa a VIII-a tot toata terminologia/ definitiile si alte parti teoretice care se regasesc in programa nationala.

    Nu stiu daca reticenta lor este fondata, cert este ca asa stau lucrurile: copiii invata o multime de denumiri si definitii. De exemplu, nu-mi amintesc sa fi invatat in clasa a V-a despre omonime omografe, omonime omofone, diferenta dintre omonime si cuvinte polisemantice. Nu este un beneficiu in plan academic, practic asa am ajuns sa avem copii capabili sa reproduca dar care nu stiu sa foloseasca ceea ce invata intr-un context diferit fata de cel predat, sa coreleze informatiile intre materii. Diferenta o face profesorul, cum stie sa explice si sa faca trecerea de la practic/ exemple la teorie. Copiii care invata in sisteme unde predarea si examinarea se face dupa programa nationala au aceasta problema. Daca si pana la ce varsta ajuta sa studieze intr-un sistem alternativ gen Montessori este alegerea fiecarui parinte.

  • Tudor merge la o grădiniță Montessori, tocmai pentru că ne-a plăcut ideea “ajută-mă să fac singur”. Eu cred că lui i se potrivește, îl ajută să devină independent.

  • Am citit aici despre metoda de invatare, dar nu am vazut nimic despre partea afectiva. Care este relatia educator-copil pe partea afectiva. De exemplu, la gradinita unde merge fetita mea de 3 ani, educatoarele iau copiii in brate, ii pupa, ii imbratiseaza, copiii le pupa si ele si toti rad, sunt fericiti. La o alta gradinita, in stil german, educatoarele nu au voie sa mangaie, sa atinga copiii, sa-i pupe sau aiba o relatie afectiva cu ei. Eu nu agreez aceasta metoda rece. Din pozele de mai sus, cu sertarase si cutiute, mie mi se pare un mediu rece, rigid.. Poate ca asta este cultura mea, dar eu prefer o gradinita decorata cu desene animate pe pereti si cu educatoare care imi pupa fetita, iar ea spune ca o iubeste pe Miss 🙂 Poate gresesc si relatia asta este si la Montessori, dar sa-mi spuneti dvs.
    Inca ceva cu care nu sunt de acord: am citit recent ca in sistemul Montessori copiilor nu li se spune nimic de Mos Craciun, ci sunt invatati ca parinti aduc acele cadouri, iar Mos Craciun nu exista. Ma scuzati, dar asta mi se pare cea mai mare tampenie ever.

    • Am revenit cu raspunsul lui Luci Gheorghiu, educator Montessori.

      Montessori este politically correct si abordeaza Craciunul prin prisma semnificatiei sarbatorii, nu a unui personaj. In gradinita, sub bradul impodobit, copiii isi daruiesc cadouri, canta colinde despre nasterea Domnului, servesc biscuiti si turte dulci facute de ei impreuna cu parintii si participa doar ce familie vrea. In nici un caz educatoarele nu se vor apuca sa le spuna copiilor ca nu exista Mos Craciun. Vor discuta despre semnificatia acestei sarbatori in credinta ortodoxa.
      Ce aleg parintii sa faca acasa, e absolut treaba lor. Fetita mea, spre exemplu, crede in Mos Craciun, dar stie clar ca in clipa in care nu mai crede in el, magia dispare – adica ea decide cand va incheia procesul.

      In ceea ce priveste natura emotionala a educatiei, am specificat de cateva ori cuvantul caldura umana, relatie umana ca baza in startul educatiei
      La gradinita, totul depinde de educator. Nimeni nu interzice imbratisarile, dar se pune accent pe respectul fata de copil. Eu nu voi lua niciodata un copil din grupa mea in brate daca nu ii cer voie inainte…niciodata nu voi trece peste limita lui.
      Pe mine ma intereseaza siguranta lui emotionala si afectiva si sunt convinsa ca asta intereseaza pe orice educator..dar nu confund invadarea spatiului intim al unui copil fara voia lui cu nevoia lui de afectiune.
      Copiii stiu sa ceara o imbratisare, un pupic de la educator, ne spunem pe nume si ei ma intreaba cand vine mama mea sa ma ia de la gradi, atat de unit e grupul..

  • Ce articol util, multumesc 🙂 Eu sunt interesata de acest sistem- si incerc sa aplic unele principii cu micul P.- momentan doar acasa, dar mi-ar placea ca in viitor sa mearga la o gradinita tip Montessori 🙂

  • Multumim pentru informatii. Si mie imi place metoda, nu am reusit sa aplic in totalitate, nici sa imi duc copiii la o gradinita de profil, insa m-am ghidat mereu dupa principile de baza Montessori in cresterea copiilor mei.

    • Ce frumos, Eliza! Mie nu prea mi-a iesit, dar totusi, in anumite principii ale mele am regasit filozofia Montessori, fara neaparat sa fi intentionat asta

  • Ce material frumos si documentat! Nice 🙂
    In alta ordine de idei, eu nu am gasit gradinita (ca asta m-a interesat) unde se aplica principiile Montessori 100%. (Nu mai zic de unele care se numesc astfel dar sunt departe de concept.)

  • Doamna Luci este educatoare la o gradinita montessori in acest moment? Dacă da, se poate sa înscriu un copil de 2,5 luni la dumneaei?
    Mi se pare foarte frumoasa abordarea și cred ca și eu, ca părinte, am de învățat despre cum îmi pot ajuta copilul sa se descurce singur.

    Am citit despre multe Grădinițe montessori, dar am înțeles deseori ca in afara de reclama, nu respecta principiile educației adevărate montessori.

    • Si iata si raspunsul lui Luci la intrebarea dvs

      Sunt educator Montessori la grupa de 1-3 ani si consultant pentru 0-1 in ceea ce priveate implementarea acasa a educatiei Montessori de la nastere. Fiind in concediu de maternitate, nu mai lucrez la clasa.
      Dar daca vrea o astfel de educatie pentru copilas, e o varsta foarte frumoasa la care sa inceapa. Ce trebuie cautat la o prima intalnire:
      – sa viziteze neaparat locatia, spatiile trebuie sa fie luminoase, suficient de largi sa acomodeze numarul de copii anuntat, mobila la nivelul copiilor etc
      – spatiu pentru activitati in aer liber – sa fie sigur si izolat si sa ofere copiilor oprotunitati de explorare senzoriala si miscare libera
      – neaparat o intrevedere cu educatoarea impreuna cu copilasul – numai asa iso va putea da seama daca exista o conexiune
      – educatoarea sa fie formata sau in curs de formare ca educator Montessori (AMI sau o societata afiliata – spre ex scoala de la Viena)
      – metoda de adaptare a celor mici sa fie graduala si blanda cu posibilitatea ca parintele sa fie in spatuul gradinitei (nu neaparat al clasei) pentru a oferi suport celui mic la nevoie.
      – orice alt aspect important pentru parinte: oferta financiara, meniul, programul zilnic, asistenta medicala etc.

      Va dorim mult succes!

  • Multumesc pt articol.
    Daca aveti mai multe detalii despre intergrarea unui copil dupa ce a urmat scoala montessori, v as fi recunoscatoare.

  • Pentru timpurile
    Noastre, consider ca aceasta metoda este perfecta. Parintii trebuie totusi sa vada daca se potriveste copilului observandu-l indeaproape. Eu am doi baieti de doi ani pe care ii crestem dupa principiile mariei montessori si pe care ii vom inscrie la o gradi montessori. Multumim pentru articol si cat de frumos ar fi ca scolile traditionale sa aplice principiile acestei metode! Am avea tineri independenti carora le-ar pasa de planeta noastra, care s-ar respecta pe sine si pe cei din jur, care ar avea incredere in ei si in puterea lor de a schimba lumea in bine.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


Copyright Ioana Marinescu Sima 2020 | Branding & Website realizat de Ama Mihaescu CREATIVE STUDIO 

Scroll To Top