Uneori Anei îi e greu să înțeleagă de ce îmi ia mie mult timp să scriu un articol, de ce trebuie să merg la anumite evenimente și să și fiu atentă acolo, care e de fapt treaba asta cu scrisul și datul mai departe al informației.
De aceea m-am bucurat foarte tare când am primit invitația de a participa la evenimentul „Jurnalist cultural” la Opera Comică pentru copii. Invitația a fost de fapt pe numele Anei. Tot ea a primit și o legitimație de presă, o mapă cu toate informațiile și un carnețel pe care să își noteze întrebările. Evenimentul ce trebuia relatat a fost spectacolul „Răpirea din Serai”, urmat de un tur în culisele Operei și o conferință de presă cu protagoniștii spectacolului.
Dar cum nu eu am fost desemnată să vă povestesc cum a fost, îi predau Anei legătura (eu devin doar dactilografă).
Mi-a plăcut mult la Opera Comică. Bine, mie oricum îmi place, că am mai fost, la Hapciu în Re Major și la alte piese, dar acum a fost special. Mi-a plăcut mult decorul din hol, parcă am intrat într-o poveste, era așa, magic. Fântâna mi-a plăcut mult, cum să pui o fântâna într-un hol? Foarte haios. Am fost eu puțin agitată că voiam să stau la balcon și până la urmă am stat și mi-a plăcut mult, se vede așa, de sus.
Din spectacolul Răpirea din Serai cel mai mult mi-a plăcut personajul blonda. Era cea mai veselă și simpatică și avea și cel mai frumos costum. Mi-a plăcut povestea și cel mai mult mi-a plăcut că sultanul a fost bun cu cei doi și în loc să se răzbune a făcut o faptă bună.
Aaaa, și știi ce mi-a mai plăcut? Când l-au adormit pe paznicul ăla rău, l-au îmbătat, bine i-au făcut, că era cam nesuferit.
După spectacol am mers în culise. Eu știam cum e acolo, că am fost și la Hapciu în Re Major, dar tot mi-a plăcut. A fost super tare să dau gongul de spectacol, era ca și cum chemam eu copiii la spectacol în realitate. La cabine ne-am întâlnit cu Constante și Belmonte, pe urmă am mers acolo unde se țin costumele. Am desenat costumul Albei ca Zăpada (așa am vrut eu) și am aflat că tot ce se folosește într-un spectacol se cheamă butaforie.
Când am ajuns la scenă, am fost mândră că am reținut că dreapta și stânga se cheamă grădină și curte, iar cortina este pantalon.
La final, am mers toți la conferința de presă. Ne-am așezat pe scăunele și în fața noastră stăteau Pedrillo, Blonda și Valentin Racoveanu. Nu am înțeles eu exact care e funcția lui, dar este ceva cu studiile muzicale, cred că el îi alege pe cei care joacă în spectacole.
Am aflat aici că un spectacol se pregătește în 2 luni de zile, că artiștii vin cu 2-3 ore înainte de spectacol și că uneori au și 2-3 spectacole într-o zi. M-am bucurat să aud că și artiștii mari au emoții și că e normal să fie așa, dar cânt intră pe scenă totul trece și reușesc să își facă rolul. Așa pățesc și eu. Și mi-a plăcut să aud că unii din ei au început tot așa de mici, ca mine.
Mi-a plăcut mult la Opera Comică și mi-a plăcut și să fiu jurnalist. Le spun părinților să îi ducă pe copii la Opera Comică, că au ce să învețe. . Aici pot să vadă spectacolele următoare. Și să le ia și turul în culise și în spatele scenei, este foarte interesant.
Și să știi, mami, că acum înțeleg mai bine ce faci tu. Nu e chiar ușor, promit că o să fiu mai înțelegătoare cu tine :-).
Vă las și un filmuleț cu micii jurnaliști
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
