Mami, doamnele s-au îmbrățișat și se pupă. Ai văzut? Eram pe vaporaș pe Sena, în timpul vacanței noastre aniversare la Paris. Era frig și în afară de noi mai era un grup de vreo cinci persoane, încă o familie și un cuplu de fete tinere, spaniole cred. Când am ajuns sub podul îndrăgostiților și când a început Turnul Eiffel să sclipească, ghidul i-a îndemnat pe toți cei care se iubesc să își dea un sărut. Noi și cealaltă pereche ne-am conformat, la fel au făcut și cele două domnișoare. Frumos, curat, fără nicio urmă de exhibiționism. S-au luat în brațe și s-au sărutat. Atunci s-a născut în minte mea întrebarea „ce le spunem copiilor despre homosexualitate?”
În acel moment și pentru că a mai venit vorba, în diferite contexte, eu mi-am făcut deja un discurs. I-am spus că, așa cum un bărbat și o femeie se iubesc, există și femei care iubesc alte femei și bărbați care iubesc alți bărbați. Că este ceva ce nu se întâmplă foarte des, cel puțin noi nu vedem asta des, dar se întâmplă, pentru că așa sunt acei oameni. Asta au ales și sunt fericiți. Așa am simțit să fac, să îi explic cât mai echidistant posibil. Nu i-am spus că e bine, nu i-am spus să e rău. Ci că pur și simplu este și atât.
Săptămâna trecută mi-a spus că i se pare trist că aceste cupluri nu pot face copii
Pentru ea în momentul ăsta, să faci copii este dezideratul suprem. Nu îmi amintesc ca la vârsta ei să îmi fi dorit copii, dar pe ea o fascinează bebelușii și copiii mici. Ar sta ore în șir să îi privească, să le vorbească, să aibă grijă de ei. Așa că, în căpșorul ei astea au fost conexiunile și asta a fost concluzia. I-am spus că pot adopta un copil sau că îi poate ajuta medicina. Nu am intrat în detalii, nu vreau să avansez atât de departe cu discuțiile. Ea știe ceva de fertilizarea în vitro, pentru că i-am povestit că așa urma să vină pe lume, pentru că medicii nu ne dădeau șanse altfel, dar am preferat să păstrez discuția la acest nivel momentan.
Faptul că i-am dat fetei mele aceste informații nu mă face susținătoarea comunității gay
Nu susțin expunerea lor pe stradă, în aceeași măsură în care nu mi se pare normal ca un cuplu heterosexual să aibă gesturi mult prea intime în public. Atâta timp cât apropierea este una decentă, eu personal nu văd o problemă. Nu cred în propaganda diferitelor site-uri care încearcă să asocieze homosexualitatea cu pedofilia și necrofilia. Mi se par niște dezinformări crunte. Cred că atracția față de o persoană de același sex este o predilecție cu care te naști și că faptul că ți se explică aceste noțiuni sau vezi exemple în jurul tău nu îți poate afecta alegerea.
Am vrut să aflu și părerea specialistului, așa că am întrebat-o pe Mirela Horumbă, psihoterapeut, Psihologul părinților, ce le spunem copiilor despre homosexualitate. Este în regulă să abordăm acest subiect cu ei?
Întotdeauna este corect să le spunem copiilor adevărul despre orice face parte din viață și realitatea noastră, însă este foarte important ce cuvinte folosim și mai ales atitudinea nostră, pe care de obicei o transferăm către ei prin intermediul emoțiilor și a limbajului nonverbal.
Homosexualitatea, că o acceptăm sau nu, face parte din realitatea pe care o trăim, deci copiii noștri se pot întâlni și cu astfel de persoane în viața lor de zi cu zi. Este mult mai potrivit să le explicăm noi, în calitate de părinți, că există diferențe între alegerile oamenilor , inclusiv legate de persoana cu care dorești să-ți petreci viața, adică există femei care aleg alte femei și bărbați care aleg alți bărbați.
Îi poate afecta emoțional în vreun fel?
Depinde de felul în care le spunem lucrurile. Dacă le spun ca pe un fapt neutru, ca o observație a unui fapt care se întâmplă , este una , dacă adaug interpretări sau judecăți de valoare este altceva. Evenimentele sunt neutre, noi părinții le punem pune în cheie pozitivă, negativă sau le lăsăm fără încărcătură emoțională.
Dar dacă văd oameni de același sex sărutându-se pe stradă?
Pot întâlni oameni de același sex care se sărută pe stradă, nu pot evita realitatea. Este un moment potrivit să încep o discuție despre acest subiect cu copilul meu, păstrându-mă în zone observației și nu a încurajării sau a incriminării.
Este posibil că, fiind expuși de la vârste mici la astfel de informații să manifeste tendințe homosexuale timpurii sau nu are nicio legătură?
Cu riscul de a mă repeta, a oferi informații într-un domeniu nu înseamnă că încurajezi comportamentele din domeniul respectiv. De exemplu, dacă îi vorbești copilului despre cerșetorii care trăiesc în jurul nostru nu înseamnă că încurajezi copilul la asemenea practici.
Studiile făcute până acum în acest domeniu nu arată corelații între informarea corectă a copilului ( în registrul științific) și tendințele homosexuale manifestate mai târziu.
Citește și
Pregătirea pentru adolescență începe la 4 ani
Cum mi-a îmbunătățit o provocare de parenting relația cu copilul meu
Cum le vorbim copiilor despre moarte?
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Si eu am ales sa ii explic fetei mele aceste aspecte in momentul in care a venit de la scoala si m-a intrebat senin ce inseamna „poponar”. Auzise cuvantul la scoala si nu i se parea ca suna tocmai bine. Era prin clasa a doua. Deoarece i-am vorbit calm, fara sa ma panichez, si copila a tratat subiectul fara prea mare importanta. Stie ca cele mai nune explicatii le gasim impreuna la aproape orice. Ca daca nu stiu raspunsul intr-o situatie il cautam impreuna.
Nu cred ca sufera copilul o trauma daca stii cum sa ii vorbesti.
Multumesc, asa cred si eu 🙂
Exact de aceeasi parere sunt si eu! Foarte echilibrat ai procedat, felicitari!
Nu ai de ce să îți dai foc la valiza web. Ai fost foarte diplomată în exprimarea față de cititori, iar discuția pe care ai avut-o cu fiica ta mi se pare perfect normală. 🙂
Multumesc, Robert!
Eu nu inteleg de ce nu sustinem toti homosexualitatea.Cred ca daca 2 oameni se iubesc si se simt bine impreuna si nu le pasa lor in primul rand de faptul ca sunt de acelasi sex sau de varste foarte diferite, religi diferite, nationalitati diferite sau pozitii sociale diferite atunci de ce ar trebuie sa ne pese noua?De ce trebuie sa ne bagam noi?I-ai explicat foarte frumos copilului dar eu sincer aveam un raspuns mai scurt si anume „se saruta pentru ca se iubesc” si atata fara adaugari.
Da, cred ca mintea noastra e setata la lucruri mult mai complicate, cand natural totul e asa simplu 🙂
Mi se pare decent si foarte echilibrat articolul tau, daca imi permiti sa apreciez.. dar , „you just managed to open the can of worms”, my dear. pentru ca se vor trezi multi sa spuna ca nu esti suficient de pro-homosexualitate sau contrariul. ca si cum si-au luat asa, blogger personal. „go whistle”, tuturor acestora
Multumesc, Alina! In mod evident nu poti multumi pe toata lumea 🙂
Are you kidding me? Is that what you think to be gay is and that what you are trying to explain defines me or anyone else who is LGBTQ + ? I find it all a bit offensive and homophobic. I find you offensive.
Well, it is your right to consider so. As it is mine to consider your comment offensive. Clearly a blogger cannot please everyone and this is not the intention. I am not homofobic or against your community, is up to you if you believe it or not. I think I am doing my best in answering my kids question in a neutral and equidistant way and I consider I have done so in this case also. All the best for you
„Este posibil că, fiind expuși de la vârste mici la astfel de informații să manifeste tendințe homosexuale timpurii sau nu are nicio legătură?”
Asta e gen: „Eu n-am nimic cu homosexualii, dar mi-e frica, ca, copilul meu va ajunge unul/una.”
Asa ,un fel de pseudo sustinere a persoanelor gay.
Petra, nu are nicio legatura cu fricile mele. Are legatura cu ce este in mintea unora, ce asocieri fac majoritatea romanilor si de ce considera ca un copil nu trebuie sa vada/traiasca alaturi de homosexuali – pt ca va ajunge si el unul. Am cerut parerea psihoterapeutului, tocmai pentru a spulbera acest mit. Nu este o pseudosustinere, nicio sustinere, este o parere echidistanta. Din punctul meu de vedere, rolul unui blogger este si de a informa, iar articolele mele nu au de ce sa fie partinitoare in favoare niciunei tabere, numai de dragul de a fi pe placul sustinatorilor unei anumite comunitati. Eu am vrut sa transmit toleranta. Cine este obiectiv a inteles, cine nu….
Atât timp cât se sărută în mod decent și nu-și etalează homosexualitatea cu orice preț, e în regulă! Poate exista atracția spre ”lucrurile interzise” pentru copii, tinerii pot fi ușor de manipulat, gândirea și conștiința lor fiind ușor de pervertit. În Suedia, de exemplu, este interzis să duci copiii la biserică în mod organizat, pentru a nu-i îndoctrina, dar sunt duși cu grupa de la grădiniță pentru a asista la paradele gay, pentru a învăța ce este diversitatea.
În altă ordine de idei, am o mulțime de prieteni cu care mă simt foarte bine împreună, dar asta nu ne face să ne sărutăm sau să facem dragoste. Asta înseamnă prietenie! Și noi ne putem ”iubi” platonic, ne putem sacrifica pentru un aproape, indiferent de sex, fără a face sex, în schimb! Îmi pot iubi și pisica, și copacul din fața casei, dar asta nu înseamnă că sunt gay. Mi-e frică însă de ziua când va trebui să le explic copiilor mei. E greu de explicat și e infinit mai greu de înțeles pentru cei mici. Trebuie mult tact și înțelegere…
Depinde mult de mediul la care sunt expusi. Afara este o normalitate si nu pare nimic deplasat. Pentru ca la noi nu se intampla sa vezi pe strada astfel de cupluri, atunci cand le vezi devine intr-adevar mai dificil de explicat. Dar nu imposibil. Sunt convinsa ca daca ne pastram mintea si inima deschise, gasim solutii.
Ce înseamnă a etala homosexualitatea cu orice pret? Ca de sărutat se pot sruta daca vor, se pot îmbrățișa sau tine de mana. Explicația e simpla. Se iubesc, asa cum mami si tati se iubesc. Fără adăugiri inutile. Inca o confuzie: daca cineva isi iubește animalul poate fi in cel mai rău caz zoofil, in nici un caz gay. Se tot confunda pedofilia, zoofilia si mai stiu eu ce filie cu a fi gay.
Am si spus ca nu sunt de acord cu aceste comparatii absurde. Nici nu cred ca merita osteneala sa ii convingem pe cei care le sustin de ceva. Pur si simplu este clar ca gandirea lor are o problema. Cat despre asta cu etalatul, eu am vazut gesturi firesti intre doua pesoane de acelasi sex, asa cum sunt cele descrise in articol, dar am vazut si unele manifestari ostentative sau exagerate, pe care le-am vazut si la persoane de acelasi sex pe strada si le dezaprob in egala masura….
O rectificare: nu este interzis in Suedia sa duci copiii in grup la biserica. Fata mea a fost in mai multe randuri, cu școala, dar nu la slujbe. Ci la diverse evenimente. De sezon. Cum ar fi Paștele sau Crăciunul. Nu la slujbe, repet.
Apropo de articol, normalitatea in comportament, gesturi, discuții, ca nu e nimic diferit cu persoanele LBTQ (gay e un termen mai restrâns) fata de restul, va face pe orice copil sa înțeleagă. Din păcate in societate sunt indivizi și indivizi, vor auzi de la alții “normalitatea” și vor veni întrebări, suspiciuni, etc.
O spun cu mâna pe inima, ca un copil/tânăr, știe exact cum e el. Mai ales dacă e lăsat cu mintea liberă. Mai greu e t noi, generația crescută in anumite direcții de gândire sa înțelegem. Dar se poate.
Asa este, perfect de acord!
Cu titlul de anecdota, o chestie care mi-a deschis ochii despre cum gandesc copiii liberi si fara prejudecati 🙂
Am fost sa ne intalnim cu o trupa (Evanescence) si in timp ce asteptam pe acolo, eu cu copiii, ne uitam la ceilalti care asteptau si ei. Printre toti se remarca puternic un baiat tanar, cu parul rosu, imbracat intr-o bluza aurie fara maneci cu paiete si cu o rochie imensa cu crinolina si pene, in toate culorile curcubeului. Na, extrem de pitoresc.
Vine fiica-mea (8 ani, da?) si ma trage de maneca soptind: „mama, tipul ala e tare ciudat…”
Amuzata, o intreb de ce.
Imi raspunde „cum Dumnezeu sa porti adidasi pe sub rochia aia asa de eleganta?!!!”
Q.E.D.
E fenomenala fiica-ta, o adevarata politista „fashion”. Cred ca lesinam de ras langa ea si domnul in rochie asortata nepotrivit 😀
Fetele mele (8ani) au vazut la mare doi tineri, barbati, care se țineau de mana si s-au sarutat. Pentru ca mi-au atras atenția le-am explicat ca fiecare e liber sa aleaga pe cine sa iubeasca, baiat sau fata. Au recationat normal. Una din ele s-a gândit mai mult si apoi.mi-a spus: „eu aleg sa iubesc un baiat”. Apoi au trecut la alt subiect.
Ce reactii naturale au copiii daca si noi le avem, minunat! <3