Deși o iubesc cum nu credeam că pot vreodată, uneori mă enervează de îmi vine să mă duc pe pajişti verzi şi să rămân acolo. Știu că în spatele chestiilor care mă exasperează stau oboseala, frustrările, fricile, dar asta nu mă consolează cu nimic. Am făcut o listă cu lucruri care mă enervează la copilul meu. A se completa după bunul plac sau exemplu. Dacă nu ești mama zen, care face trei meditații și zice două mantre și gata, s-au calmat și ea și copilul, sigur ai o listă lungă de chestii care te enervează la copilul tău.
Când se frichinește de o mie de ori până adoarme
O apucă setea, nevoia de şerveţele, dusul la baie, asta în caz fericit. Ocazional, se luptă cu rememorarea tuturor fricilor, supărărilor, tristeților de ieri sau de acum 5 ani, eventual în lacrimi și suspine. La o oră la care trebuia să doarmă demult.
Când e foarte obosită şi plânge din orice, de exemplu că a uitat în maşină ceva ce musai îi trebuia (o hârtiuţă, un pixuleţ, ceva indispensabil)
Când se pune pe urlat tip alarmă de incendiu din X motive
Când se întâmplă să ne contrazicem sau să discutăm putin mai aprins în faţa ei şi ea consideră că ne certăm. Nu ne mai lasă să vorbim, se supără şi pleacă. Nu oricum, ci extrem de vocal
Când o strig şi se face că nu mă aude
Lucruri care mă enervează la copilul meu. Nu, nu s-a terminat 🙂
Când dărâmă totul în cale, varsă, sparge, trântește, în entuziasmul de a face ceva sau din grabă/nerăbdare
Nerăbdarea. Sub toate formele ei
Deşi e Peşte, e încăpăţânată cât toţi Taurii zodiacului la un loc
Când eu îi pun limite şi fuge la tac’su pentru a doua încercare. Sau viceversa.
Când nu înţelege că Nu e nu şi unele lucruri nu se negociază. Doar uneori mă enervează, alteori apreciez perseverența
Când mă strigă de n ori sau repetă o chestie la nesfârșit doar pentru că nu am spus „da”, chiar dacă sunt acolo şi o ascult. Pe sistemul „Mami, mami, maaami, maaaaahaaamiiiii”
Când primul lucru pe care îl face când intră în casă este să dea drumul la radio. Eu ador liniştea. Sau mă rog, cum s-o chema aia din momentul în care faci un copil
Când sunt singurul părinte de copil mare din parc care aleargă, se cățăra, face ca monstrul, vrăjitoarea, balaurul
Chiar și acum, ea preferă să se joace cu mine şi nu oricum, ci la modul activ şi foarte activ. Asta îmi place, mă enervează doar când obosesc sau am ceva de făcut.
Când rămâne pironită cu ochii în ecran dacă vede vreun televizor, indiferent că acolo rulează un documentar despre viaţa furnicilor roşii din Africa sau un rezumat al meciului dintre Unirea Urziceni şi FC Călăraşi
Când nu îşi strânge lucrurile – haine, jucării şi le lasă aruncate care pe unde şi fiecare acţiune de efectuare a ordinii este cu negociere de strateg.
Când nu îi arde decât de joacă şi fluturi pe pereți şi nu are nicio tragere către teme, studiu la pian sau nimic din ce presupune putină organizare
Știu, e copil, e normal, fac tot posibilul să mă educ în sensul ăsta, dar uneori mă apucă panica. Aia de genul „ce o să se aleagă de ea”
Când este extrem de rigidă la schimbări şi pentru orice trecere are nevoie de o perioadă de adaptare, care poate dura de la câteva zile la câteva săptămâni. Se întâmplă cel mai des după vacanțe, chiar și după cele scurte.
Când eu mă străduiesc să fac o mâncare şi sănătoasă şi gustoasă şi ea îmi cere paste, a şasea seară la rând
Când după o zi plină de timp împreună şi activități distractive refuză să meargă acasă sau la somn şi întreabă în mod obsesiv „când facem şi noi ceva deosebit/interesant/distractiv”
Când cere repetarea unei acţiuni de o sută de mii de ori. Încă o dată şi încă o dată şi încă o dată, până la epuizarea psihică sau fizică a prestatorului.
Aveţi şi voi momente când vă scot din sărite mărunțișuri sau lucruri pe care de regulă le tolerați la copilul vostru? Mi-ar plăcea să facem o mini-colecție de descrețit frunțile 🙂
Dacă vă plac articolele mele, vă invit să dați like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu noutățile.
Azi nu am timp e zi plina…dar revin cu o „listuta” cam mare .. 😀
Ha ha, listuta X2 🙂 La Multi Ani!
Cand nici nu am iesit din bloc si zice ca vrea in brate pt ca a obosit! 🙂
Ooo, da, am avut si noi o perioada din asta cand era mai mica, voia in brate cum paseam de prag
Cand vorbesc si eu cu un adult si el spune”mami, vb cu miiine!!!”
Ce dulce trebuie sa fie 🙂
Haha..dragut! Am si eu o listuta :
Cand se cearta intre ei…si ajumg sa se loveasca din neatentie si apoi vin sa se parasca unul pe altul si eu nu fac fata sa ii urmaresc
Cand nu saluta persoanele cunoscute de la bloc sau gradi/scoala
Cand nu trag apa la baie :))
Idem cu mancarea samatoasa de seara..si ei imi cer paste sau cartofi prajiti
Cand se misca cu incetinitorul desi le-am povestit de n ori programul si ca ar fi bine sa ajungem la timp
Cand imi spun ca se plictisesc..doar ca sa ma inmoi si sa ii mai las un pic la desene sau jocuri electronice
Te imbratisez, Ioana! Ne facem si noi mari cot la cot cu ei 🙂
O daaaa, in afara de primul punct, unde nu ne incadram, la toate si noi. Mamaaaa, cate sunt 🙂
Te imbratisez si eu cu drag!
M-am regasit 100% in lista ta. As mai adauga ca ma enerveaza la Matei hainele murdare. Vine de la scoala plin din cap pana in picioare de cerneala, meniul de la cantina si gustarea de la after. In fiecare zi vine la fel.
Foarte fain articolul! Pupici
Da da da, asa eeeee, si Ana vine ca un purcel pe haine. De la stilou, lista de bucate, carioca. Am avut niste discutii la inceput de an, acum parca parca s-au mai redus „ingredientele” 🙂
Cateva completari: – Cand intra in vorba cu oamenii de pe autobuz si la final le spune ca ii iubeste si ii pupa. – Cand imi spune ca i-am distrus visele sau viata daca nu-i cumpar ceva.
Daaa, asta cu distrusul vietii e „clasica”
La mine totul e x2 plus harjonelile de rigoare dintre ei. As mai completa:
– zilnic pierde cate un obiect, fie caciuli, fie radiere sau nenumărate creioane și el nu e de vina ca tot altcineva. Le-a ‘împrumutat de tot’.
– cum întorci spatele sa ieși din camera după ce i-ai atras atenția sa facă sau sa nu facă un lucru, din modul pause intra în continous play de parca nici n-ai fi fost acolo. Face exact ce făcea și înainte.
– vrea sa mergem la plimbare cu bitza și nu facem un sfert de drum și deja nu mai vrea și ajungi sa o cari în brate pe lângă plasa de cumpărături.
– după ce te-ai spetit sa faci curat prin toată casa și ai vrea sa te așezi sa îți mai tragi sufletul, atunci își răstoarnă punga cu firimituri de biscuiți pe covor sau varsă ceva suc pe pat…
Lista poate continua….
O, da, am trecut si noi prin etapa de carat biciclete, trotinete si tot felul de alte acareturi de care se plictisea la jumatatea drumului 🙂
– cand cele mai faramicioase alimente le iau din bucatarie si le duc la ei in dormitor
– cand A nu face curat in camera lui pentru ca B a facut dezordinea. Si viceversa.
– cand A (mai mare fiind) ii spune lui B ca el la varsta lui B facea (orice) mai bine – isi facea ghiozdanul mai bine, temele mai bine, juca sah mai bine, stia mai multe socoteli, ORICE! El era ‘mai perfect’
– cand orice spui se va interpreta impotriva ta. Si te vor corecta la orice. Exemplu azi, in masina – raspund ca da, e posibil sa vina si lapovita zilele astea, ca e frig, a cam venit iarna, pana la urma e mijlocul lui noiembrie deja. Mi se raspunde: nu e inca iarna, abia de la 1 decembrie, si… nici mijlocul lui noiembrie nu poti sa spui ca e, abia e 9 azi. Si chiar daca au dreptate, imi vine sa il dau jos din masina 🙂
– cand ignora un ‘nu ai voie pe tableta pana nu iti recastigi dreptul de a o folosi facand ceva bun / frumos’ si ei … uita!
– cand NU uita nimic din ce ai spus ca veti face impreuna si nu ai apucat.
– cand nu se apuca serios de invatat decat daca sunt eu prin preajma. Eu eram oare tot asa?!….
O, daaa, aia cu nu uita nimic e si la noi. si nu renunta la nimic din ce am stabilit, chiar daca circumstantele se schimba. In rest, viata cu 2 copii pare tare palpitanta 🙂
Este perfecta lista :)) Cele mai problematice situatii sunt la noi legate de teme, mancare (ar manca paste non stop) si de nebunia din camera ei (mi-e si frica sa mai deschid sertarele). A, si de fazele in care ii explici frumos de ce nu poti face nu stiu ce activitate sau nu ii poti cumpra nu stiu ce vrea, chiar atunci, si ii mai explici o data si inca o data si ea tot insista…si insista…si pe tine te mai apuca nervii ca esti om, iar la final ea iti spune ”de ce tipi, poti sa imi explici frumos, iar eu inteleg”.
:-)))))) Facuti de o mama universala sunt toti 🙂