Tocmai ce ne-am întors dintr-una din cele mai reușite mini-vacanțe. Poate a fost așa și pentru că de la începutul lui februarie nu am mai fost plecați mai mult de o zi. Poate pentru că eram și foarte obosite și am primit gura aia de oxigen vitală. Poate doar fiindcă am fost împreună. Nu știu, cert e că încă mă simt extrem de relaxată și îmi vine să zâmbesc tot timpul. O contribuție mare a avut-o și statul mult în aer liber.
În afara dimineții petrecută la concursul de interpretare al Anei – da, îmbinăm utilul cu plăcutul și tare bine e și a momentelor în care a mai trebuit să și dormim, am umblat hai-hui toată ziua. Chiar și când a plouat și a fost frig, noroc că asta a fost doar o zi. În plimbările noastre am descoperit un loc fantastic, pe care merită să îl vizitați prima oară când mergeți în zona Brașovului – Canionul 7 Scări.
Canionul 7 Scări. Localizare și acces
Minunăția asta a naturii se află la aproximativ 10 kilometri de Brașov. Din DN1, după intrarea în Timișul de Jos, se face la un moment dat dreapta spre Domeniul Dâmbul Morii. E un banner uriaș verde, pe care scrie Tiroliana și Canionul 7 scări, imposibil de ratat. Se merge cu mașina până când se termină drumul asfaltat, marcat printr-o barieră unde puteți lăsa mașina. Nu este vreo parcare amenajată, dar sunt suficiente locuri pe drum.
Drumul este marcat cu galben și este încadrat la dificultate mică. Conform indicatorului, până la canionul propriu-zis se fac aproximativ 45 de minute. Cu tot cu opriri de poze și pe alocuri de odihnă, noi cred că am făcut puțin peste o oră. La un moment dat, aproape de destinația finală, există punctul de plată.
Accesul în Canionul 7 Scări costă 10 lei pentru adulți și 5 lei pentru elevi și studenți
La punctul de unde se iau bilete există și magneți de frigider-amintire, pelerine de ploaie, apă și sucuri, ronțănele și dulciuri. Total neinteresante la dus, dar utile la întors. Aș fi omorât pentru puțină energie, fie ea și amăgire zaharoasă.
La intrarea pe traseul propriu zis din Canion, există un supraveghetor, care vă va da indicații despre traseu. Nouă ne-a spus că a treia scară este cea mai dificilă și ne recomandă să ținem mâinile pe mijlocul scărilor, nu pe barele laterale. Ne-a spus că traseul este parcurs frecvent și de copii și nu ar trebui să fie probleme.
Urcarea se face pe cele 7 scări, dar coborârea este recomandat a fi făcută pe traseul ocolitor
Urcarea prin Canion a durat la noi cam 30 de minute, cu tot cu poze și opriri. Apoi coborârea până la punctul de plată încă vreo 50. Cu totul, din momentul în care am pornit pe traseu și până am ajuns înapoi la mașină am făcut puțin peste trei ore. A meritat fiecare minut și fiecare mușchi pus la treabă, mai ales la coborâre.
Canionul 7 scări este o capodoperă a naturii, un loc în care ești atât de aproape de apă și de munte, încât simți cu adevărat viața. Căderea apei, tăcerea stâncilor, atenția pe care a trebuit să o acord fiecărui pas, încordarea din unele momente, m-au adus într-o stare de prezență de conștientă, de acum autentic.
Din estimările noastre, traseul e potrivit pentru copii de peste 6 ani. Depinde mult și de copil
Nu este dificil, dar durează ceva, iar la scări există unele porțiuni mai periculoase, unde este nevoie de atenție și control. Și pentru copii este o experiență fantastică. Anei i-a plăcut la nebunie. Deși la început, până să ajungem în Canion, a mârâit puțin când a dat de greul urcatului, a concluzionat că a fost minunat și că mai vrea să facem „expediții din astea”.
S-a jucat cu zăpada găsită pe traseu, a încălzit un pui de melc în palmă, pe care l-a redat apoi familiei, a adunat conuri, și-a băgat mâinile în apa înghețată și a zburdat pe poteci. Sigur că a vrut să încerce ea bucăți neumblate de traseu și s-a ales cu mici căzături. Până la urmă totul s-a terminat cu bine și în siguranță.
Deși nu sunt împătimită a muntelui, am mai făcut trasee cu Ana încă de când era mică. Nu avea nici patru ani când am urcat cu ea la Cascada Urlătoarea. Am mers apoi la Babele dus-întors pe jos. E drept însă că nu mai fusesem demult.
Poate asta și faptul că acum e mai mare, înțelege și participă activ la traseu, a făcut să fie cea mai reușită drumeție în trei. Vom repeta cu siguranță experiența cât mai curând. Dacă aveți sugestii de trasee simple și frumoase de făcut împreună cu copiii, le aștept cu drag.
Citește și
Peștera Dâmbovicioara, Vlăduț și o lecție de viață
Destinații de o zi aproape de București. Conacul Golești
Destinații de o zi aproape de București. Salina Slănic
Mini-vacanță în Bucovina. Obiective de văzut cu cei mici
Am testat Airbnb. Cum a fost experiența noastră
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Bunica lui Tudor este din Brașov, mai are casă acolo iar vara încercăm să-l ducem în zonă cât putem de des. Are și o verișoară mai mare cu care se poate juca, aerul este curat, nu se compară cu o vară în București. Mie și oamenii mi se par mai liniștiti acolo, avem mulți prieteni dragi în Brașov și tot timpul mi se par mai calmi și mai zen decât mine 🙂
Eu am redescoperit orasul asta acum, de 1 mai. Mi se pare minunat, m-as muta si maine 🙂
Multumim de recomandare, mi se pare foarte fain acolo. Si pare accesibil pt incepator, chiar e o idee buna pt o excursie cu copilul 🙂
Cu drag!
O, Doamne, mi-ai făcut o poftăăă! 🙂 Cred că printre următoarele ieșiri cu Maria mea vom bifa și cele șapte scări – mai ales că se potrivesc cu cele șapte pietre! 🙂 Să vă fie de bine relaxarea și să vă țină energia mult și cu folos!
Multumim mult si ma bucur ca v-am dat idei
Dragut si cu amintiri din copilarie/ adolescenta 😉 Sper la vara sa luam juniorul de 4 ani si sa exploram. Banuiesc ca un bebe de 1 an si 12kg in sling/ baby carrier nu e recomandat – sau e fezabil?
Bebele in sling nu cred sa fie asa o problema, daca il poarta cel mai solid dintre voi si este atent (doar sa nu aiba domnul de la paza o problema, desi nu as vedea de ce). Cu cel mic de 4 ani nu stiu daca e fezabil, partea a treia de scari e lunga si abrupta, chiar nu stiu ce sa zic Dar si drumul pana la canion e f frumos si va orientati acolo.
Cand juniorul nostru avea 4 ani, am fost in Toscana. Am urcat in mai multe turnuri, toate aveau trepte destul de abrupte. Mai mult ne-am resimtit noi decat el. S-ar putea sa nu fie o problema daca nu sunt trepte rupte sau instabile, cred ca merita incercat
Da, in cazul asta si eu cred ca merita incercat 🙂