Trăiești degeaba dacă nu faci un copil. Totul capătă sens când devii mamă. Te întrebi cum ai trăit până atunci. Nimic nu pare să mai conteze în afara micii ființe căreia i-ai dat viață.
Toată lumea vorbește de miracolul maternității
De cât e de minunat, de nobil și de înălțător să îți ții copilul în brațe. De sentimentul de împlinire. De fluturii în stomac pe care nu ți-i aduce nici cea mai pasională dragoste de pe lumea asta. Fiecare mamă poate să confirme toate astea și încă pe atât.
Și totuși, există femei care nu ajung acolo. Care rămân doar femei și nu ajung niciodată mame
Unele pentru că nu pot, altele pentru că nu vor. Primele ascund drame fantastice. Diagnostice dure de infertilitate, sarcini pierdute, poate chiar copii îngropați. Ele luptă în fiecare minut cu neputința, cu revolta, cu furia, cu întrebările obsesive. Pentru ele, o mamă fericită sau un bebeluș care râde sunt cuțite înfipte în răni încă sângerânde. Confirmări amare ale unui destin pe care nu l-au vrut, a unei concluzii care s-a tras singură și neîntrebată.
În timp ce prietenele lor pun poze cu prima băiță, primul dințișor, primii pași, ele își strâng în brațe soțul sau motanul. Uneori, primul a dat bir cu fugiții demult după atâtea încercări. În timp ce alte femei învață bebelușasca, ele învață să privească din nou răsăritul, să se bucure de un pahar de vin și o carte bună, de mirosul unei prăjituri cu prune proaspăt coapte. Să accepte că o vor mânca singure și să aibă puterea să cheme prieteni cu care s-o împartă. Să meargă cu capul drept pe stradă și să privească înainte cu încredere, la o viață pe care încep să o trăiască.
Sunt și femeile care pur și simplu se simt bine să rămână femei și atât
Care își vor corpul neatins de grețuri și vergeturi și sânii nesupuși gravitației. Care se bucură de cafele calde și întregi și cine fără sos de roșii până pe covorașul din baie. Care își plac chipul fără cearcăne și bluza fără urme de bale. Care pot să iasă la cumpărături fără să le tragă nimeni perdeaua de la cabina de probă taman când sunt în chiloți și pot să meargă la film fără să mobilizeze întreaga familie pe post de baby sitter. Care vor să își construiască o carieră sau pur și simplu iubesc atât de mult un bărbat încât nu vor să îl împartă cu nimeni, nici chiar cu proprii copii.
Femei care aleg altfel și punct
Ele suportă priviri piezișe, comentarii cu substrat și sprâncene ridicate. Judecăți de valoare și verdicte grețoase. Răspund de mii de ori la întrebarea „tu când faci un copil?”, confruntă dezamăgirea părinților care se visează bunici și în general sunt puse la zid de o societate plină de clișee și stereotipuri.
O femeie care nu poate sau nu vrea să aibă un copil merită la fel de mult respect ca o mamă
Are nevoie de înțelegere și empatie, de acceptare și suport. Are nevoie să fie validată pentru cine e ea, nu pentru potențialul pântecului ei. Vrea să îi povestești de tine și s-o întrebi de ea. S-o suni, chiar dacă nu-ți poate recomanda ultimul tip de scutec și cea mai smecheră grădiniță, cu meniu organic și fără sistem de pedepse și recompense. S-o scoți la o cafea și să vorbiți de rochii și pantofi, de filme și concerte. Să beți un prosecco fără să vorbiți.
O femeie care nu e mamă e o femeie tare mișto, o prietenă bună pe care s-ar putea să ți-o dorești mai mult în preajmă. Sigur va fi disponibilă și la ore la care prietenele tale mame spun povești și leagănă trupuri pufoase.
Citește și
Tu mai știi cum miros salcâmii?
Nu sunt o mamă zen și nici plină de instincte nu sunt
15 modalități să devii o persoană mai calmă
Neîncrederea în mine devine neîncrederea în ea
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Sursa foto – Freepik.com
Ce mult mi-a placut articolul tau, asta si pentru ca la un moment dat de atata fericire ca sunt mama m-am gandit la cele care nu pot sau nu vor asta…dar mai ales la cele care nu pot, care ma vad ranjind din nimic, pe strada, doar pentru ca ii vede chipul adormit celei mici si o cuprinde iar fericirea constienta, cata durere or avea ele in suflet si putere sa continue cu fruntea sus, capabile totusi sa se bucure pentru cele devenite mame. Mi-a placut cu adevarat!
Ma bucur mult!
Ce-mi place! Foarte fain! Sper să învățăm la un moment dat să nu mai judecăm.
Multumesc, Andreea! Asta sper si eu
Corect! Aşa gândesc şi eu şi nu-mi plac nici mişcările vehemente pro copii nici anti-copii. Articolul tău mi-a amintit de ce scrisesem eu când am citit despre campania Childfreedom: https://mamicaactiva.com/o-parere-despre-miscarea-childfreedom/
Da, asa este, echilibrul este cheia!
Citind articolul tău mi s-a făcut dor de o astfel de prietenă.Săptămâna viitoare trebuie să o sun și să stabilim o întâlnire. 🙂
Ce dragut! Sa va simtiti bine!
Iti urmăresc postările .Cunosc si eu multe femei care fie nu pot sau nu vor sa fie mame, si cu toate astea au o viața frumoasa . Te imbratisez.
Multumesc mult, Daniela! Intorc inapoi gandurie bune <3