Inima din spatele bărbaților

Vaaaaai, ce rușine, băiat mare și plângi! Tu ești bărbat, nu ai voie să plângi. Tu trebuie să fii puternic! Ești bărbat sau cârpă de șters pe jos? Asta aud băieții de când se nasc și până cresc. Că ei trebuie să fie puternici, să nu lase nicio lacrimă să alunece pe obraz, să țină casa, să aducă bani, să dea cu pumnul în masă. Ne mirăm dacă le mai scapă pumnul și pe lângă, dar ce să-i faci, e bărbat, sigur a fost provocat.

Viitori bărbați învață din scutece să își încuie inimile, să își pună pe ei straturi de seriozitate, de falsă putere, de răceală

Unii așa rămân. Se mai așează și într-o funcție care cere autoritate și s-a zis cu sentimentele. Iubesc în tăcere, fără a rosti vreo vorbă de alint. Fac educație spartană copiilor, fără mângâieri și căldură sufletească. Nu sunt atinși de compasiune față de semenii lor, iar dacă sunt,nu lasă să se vadă nimic, pentru că asta i-ar face slabi și vulnerabili.

Sunt și bărbați care se eliberează, care tresar și zâmbesc în fața frumuseții, își deschid inima și oferă iubire. Bărbați care sunt oameni, înainte să fie bărbați.

Trăim într-o perioadă în care tot mai multe cupluri se confruntă cu probleme de fertilitate. Pentru femei este ceva relativ firesc să își dorească un copil, mai ales când, conform convențiilor sociale, “ ticăie” ceasul biologic sau când sunt înconjurate mereu de copii și uneori numai vederea unui bebeluș le poate adânci sentimentul de neputință. La bărbați însă nu prea vedem suferință. Ce ar mai fi acum să sufere și el, când iubita lui e oricum la pământ. Lasă, ea are voie, el rezistă.

Ca în cazul multor sentimente, ochii trădează

Ceea se se vede în ochii unor bărbați atunci când se uită la un copil, nu egalează o mie de suferințe verbalizate ale unei femei. Un amestec straniu de bucurie, tristețe, deznădejde, dorință, un strigăt o lumină. Când se uită la un copil și îți dorește să fie tată, un bărbat simte, tânjește.

Când dorința se împlinește, reușesc să uite până și de modelele primite. Întind mana, nu pentru a lovi ci pentru a mângaia, brațele pentru a legăna. Își oferă pieptul pe post de pernă, fac nopți albe alături de mame, fie și numai pentru a-și face griji neputincios în fața colicilor sau altor probleme.

Sunt bărbați la care declick-ul are loc înainte de apariția copilului. Când își întâlnesc marea dragoste și nu se feresc să o arate, când își manifestă recunoștința și iubirea față de propria mamă, când un eveniment îi face să spargă zidul. Totul se desăvârșește, ca un tort la Masterchef, când apare un copil.

Deși revistele colorate ne arată numai interviuri cu mame cărora un copil le-a completat viața, sunt tot atâția tați care pot să povestească asta.

Mor de drag să văd tătici care schimbă scutece. Care se trezesc în miez de noapte și merg teleghidați cu biberonul în mână. Care îți frâng mâinile de grijă la cabinetul doctorului, pentru că ăla mic sau aia mică a făcut febră.

Tați – căluți pentru copiii lor. Tați care complotează cu picii pentru 10 minunte în plus de joacă la băiță. Oameni serioși, uneori îmbrăcați la costum, din buzunarele cărora ițește capul sfios un ponei cu părul mov sau care au la buzunare prinse câteva agrafe cu sclipici, pentru cazuri de urgență.

Ditamai omul, care se trântește pe jos în zăpadă să facă îngerași, se suie pe bicicletă și pedalează alături de familie, vorbește cu personaje din povești sau bea ceai din cănițe cât un degetar, la masa imaginară a prințesei lui.

Toate acestea și multe altele le dau viață, ca printr-o magie și ne arată inima din spatele lor

Așa că, dragi mămici de băieți, treceți dincolo de ceea ce ați văzut și auzit când erați mici și lăsați-vă băieții să simtă, să plângă, să trăiască.

Lăsați-i să își urle frustrările pentru că i-a supărat cineva la grădi sau la școală. Dați-le o pernă în care să lovească, un șervețel cu care să își șteargă obrajii, un umăr pe care să hohotească. Aveți răbdare și luptați cu propriile preconcepții.