În ziua în care am avut răbdare, am întrebat „cu ce te pot ajuta?” în loc de „ce ai?”. Am spus „te înțeleg”, în loc de „nu mai suport”. Am alinat, în loc să urlu. Am răbdat plânsul isteric, în loc să izbucnesc și eu în plâns. M-am dus după ea când a plecat, în loc să îi închid ușa camerei. Mi-am folosit mâinile ca să o îmbrățișez, nu să îi gesticulez nervoasă interdicția. Am inventat rapid un giumbușluc care știu că funcționează, în loc să dictez pe ton ferm cerința. I-am dat voie să rupă, să arunce, în loc să îi spun să înceteze. I-am ascultat neputința, în loc să o corectez. Am stat lângă ea să vorbim, în loc să o pun să se gândească la ce a făcut.
În ziua în care am avut răbdare, ea a venit la mine când s-a liniștit și mi-a spus „te iubesc, mami, îmi place când ești așa”.
S-a uitat cu ochii plini de lacrimi în ochii mei și și-a cerut iertare, fără să îi spună nimeni asta. A realizat singură unde a greșit și știu că și-a dorit sincer să se îndrepte. S-a liniștit la gândul că cineva va fi lângă ea să o înțeleagă atunci când o va copleși din nou furia. Și-a pus capul pe umărul meu și am adormit amândouă zâmbind.
Cu fiecare zi în care am răbdare, repar puțin din zilele în care răbdarea mă părăsește și care sunt încă mult mai numeroase.
Mă iert și mă iubesc pe mine mai mult. Pun o amintire frumoasă în borcanul nostru. Dăruiesc o fărâmă bună din mâine. Îndrăznesc să sper că mai există cale de întoarcere și că împreună o vom găsi.
În fiecare zi în care am răbdare, mă vindec pe mine
Îmi vindec copilăria lipsită de răbdare și sufletul plin de remușcări. Am mantra mea pentru calmare, mă rog în fiecare zi pentru răbdare și închei fiecare zi în care am avut-o mulțumind pentru ea. Să îmi educ răbdarea este prima intenție, dorință și temă de lucru pe lista acestui an. Am agățat-o în minte și inimă în ziua în care impulsivitatea era să mă coste prea scump.
Aveți răbdare cu copiii voștri!
Nu pentru că și alții au avut cu voi, ci pentru că și ei vor ști să primească și să dăruiască cu răbdare. Pentru că și ei se vor iubi mai mult, cu fiecare clipă în plus de răbdare.
Citește și
Unde te grăbești? Mai ține-l în brațe puțin!
Nu mai creșteți genii, creșteți copii fericiți!
Tu ce-i spui cel mai des copilului tău?
Aș vrea să stăm de mână toată viața
Sursa foto Pixabay
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Răbdarea este un lucru care te va ajuta enorm, nu doar în relația cu familia ta. Și mie mi-a lipsit cu desăvârșire. De la 15 ani am tot căutat-o, iar pe la 27 am găsit-o cu adevărat! Mult succes să faci pace cu tine, în primul rând! 🙂
Ioana, ce m-ai nimerit cu articolul asta! Si eu tot caut răbdarea asta, uneori o gasesc, alteori nu. Si cred ca intr-adevar rabdarea trebuie sa inceapa cu noi înșine…cu mine mi-o pierd cel mai des pt ca in relatia cu baietelul fac eforturi mari sa tin de ea. Dar se vede cand e făcută cu prea multa truda..parca n-ar fi chiar aia autentica, dovada ca uneori răbufnesc dupa ce am incercat sa raman calmă, răbdătoare…
Ce mantra folosesti? Poate o împrumut si eu si poate mai fac un pas înainte 🙂
Stiu, si eu sunt ba sus, ba jos, nu imi iese mereu, dar sunt mandra cand imi iese :-). Intr-o vreme imi spuneam in gand „sunt cu fiecare zi mai calma” si altele de gen, in functie de dispozitie. Cum spun psihologii, este f bine sa te pregatesti in momentele de acalmie, nu in cele in care vine furia.