În România se produc filme educative pentru copii!

Deşi pare cel puţin nerealistă afirmaţia din titlu, ea este pe cât se poate de adevărată. Săptămâna trecută am participat cu bucurie, în familie (deşi nu era deloc programat să se întâmple aşa, ne-a prins tare bine tuturor), la premiera unui film sută la sută românesc, de la regie şi producţie, până la actori. Nu m-am dus cu aşteptări de niciun fel, dar ceea ce am văzut mi-a lăsat convingerea că se poate. Se poate şi altfel decât cu subiecte de scandal, şi altfel decât să ne văicărim că nu sunt bani, că nu sunt resurse, că noi nu ne putem compara cu cei de afară, că degeaba avem cu cine – copii talentaţi, dacă nu avem cu ce. Ei bine, fondatoarele Şcolii „Micile Vedete”, Ariana Pendiuc şi Ema Pendiuc, cele care semnează dealtfel regia şi scenariul filmului „În oraşul plin de viaţă”, au demonstrat că se poate. Cu siguranţă nu le-a fost şi nu le este uşor, nu e de colo să realizezi cu resurse proprii şi sponsorizări (apropo, ştie cineva cam cât de greu este să convingi o mare corporaţie să investească într-un proiect, cu precădere într-unul cultural?) un film cap-coadă. Dar echipa condusă de cele două surori a reuşit asta, şi nu o dată. La 6 ani de la înființare, Școala „Micile Vedete” se mândrește cu un portofoliu de 22 de filme pentru copii, majoritatea cu teme educative, dintre care 5 au fost selecționate la Festivalul de Film de la Cannes (2010, 2011, 2012, 2014, 2015), dar și la alte festivaluri internaționale din Europa, Statele Unite, Orientul Mijlociu, Asia și Australia.

Filmul „În Oraşul plin de viaţă” abordează un subiect sensibil şi mediatizat în zilele noastre – problema poluării şi a distrugerii planetei. Două fetiţe curajoase, Aurora, interpretată de Roberta Mitrache şi Dariana, jucată de Dariana Găvojdea, doresc să îşi salveze prietenul, pe Radu, care tuşea foarte tare şi aproape că nu mai putea respira din cauza poluării şi a fumului greu care se aşternuse peste Oraşul Cenuşiu. Ele ajung în Oraşul plin de viaţă, unde totul era complet opus locului din care veneau. Copiii aveau cărţi cu poveşti şi învăţau lucruri interesante la şcoală, făceau sport şi se odihneau suficient, mâncau fructe şi legume, pe care le plantau chiar ei şi în general erau fericiţi. În călătoria lor fetele află că de fapt „medicamentul” pe care îl căutau stătea în mâinile lor şi în puterea pe care o aveau de a schimba lucrurile în oraşul lor, ceea ce vor şi face la întoarcere. Filmul este preponderent educativ, iar acest lucru este evidenţiat destul de puternic, atât în replicile personajelor, cât şi în firul acţiunii. Pentru copii este o lecţie distractivă, care îi învaţă sau le reaminteşte principalele reguli pentru o viaţă sănătoasă şi pentru protecţia mediului înconjurător. Ana a fost încântată de film, la final am avut noi ceva probleme cu înţelegerea faptului că de această dată ea nu urca pe scenă, pentru că fusese un simplu spectator, dar ce să faci, aşa e cu divele obişnuite să fie centrul atenţiei. Altfel, ne-a plăcut filmul tuturor, iar eu voi urmări de acum înainte proiectele Şcolii „Micile Vedete” pentru că îmi place modul lor de abordare, felul în care lucrează şi se ocupă de copii şi în special faptul că au arătat că se pot face lucruri frumoase şi educative şi în România.