În două-trei zile, mă aștept ca Facebook-ul să se umple iar de dispute – cu sau fără Halloween? Nu știu despre voi, dar eu una m-am cam săturat ca pentru toate alea să existe poziții pro și contra, care să umple mii de pagini. Am citit scrisori de la mama alăptătoare către mama care îi dă lui bebe formulă. De la mama singură către mama măritată,. De la mama care muncește către aia care stă acasă. De la nevastă la amantă, de la subaltern la șef. Toate cu viceversa, musai. Mă întreb dacă mai există subiect fără polemici și tabere. Ne place așa mult să ne contrazicem și să ne arătăm mușchii, că facem dezbatere și pe firul ierbii cosite din câmp.
Ce-ar fi să lăsăm pe fiecare să trăiască în felul lui, cu Haloween sau fără?
Să mănânce carne sau să fie vegan. Să ia antibiotice sau să se trateze cu ceai de mătrăgună. Să fie creștin ortodox, musulman sau ateu. Să se pupe de Valentin sau de Dragobete. Să spintece sau nu dovleci. Să umble și cu găina pe cap la o adică. Atâta timp cât nu lezează siguranța sau libertatea cuiva, nu jignește, stă cuminte în banca lui, doar că alege altceva decât mine, de ce să nu las eu omul în pace?
De ce să nu admit că totul este o chestiune de alegere, exact așa cum este și felul în care percepem acest Halloween?
Nu intru în discuția despre sărbătoarea păgână, importată și comercială, că îmi aduc aminte de corturile care împânzesc anual Piața Unirii și unde se vând icoane made in China și cruci de atârnat la mașină preacuvioșilor veniți la moaște. Atunci chiar că nu mai terminăm până mâine.
O să vorbesc despre ce alegem noi de Halloween, despre cum poți sărbători cu echilibru
Eu personal îl văd ca pe un prilej de distracție și atât. Nu îmi plac în mod special monștri sau vrăjitoarele, detest profund păienjenii și alte animale cu multe picioare. Nu mă dau în vânt după machiaje stridente, costume de scheleți, capete de mort sau altele de gen. Dar asta nu mă împiedică să particip la petreceri tematice, unde aleg o ținută în ton cu ceea ce simt. O pălărie de vrăjitoare, o rochie neagră chic, un accesoriu. Anul ăsta am fost, ghici ce?
Nu o sa mă vezi în veci machiată cu sânge pe față, cu gura cusută sau cu ochii vineți. Pentru că nu mă reprezintă. Asta nu înseamnă că îi fugăresc cu crucea în mână pe cei care aleg să se costumeze așa. Până la urmă asta e tematica și ține de fiecare cât urmează din ea.
Primul argument al celor din tabăra contra Halloween este cel legat de copii
Îi învățăm cultul urâtului, îi traumatizăm, au coșmaruri cu scheleți și monștri. Ei bine, aflați că și în cazul copiilor este vorba de alegere și de echilibru. Ana este un copil extrem de sensibil și, deși nu îmi place să admit, destul de influențabil și în căutarea confirmării celor din jur. Și, cu toate astea, nu s-a dus cu capul înainte, ci și-a păstrat calea ei și a selectat singură ce i-a plăcut și a simțit că i se potrivește din sărbătoarea asta. Cel puțin până a intrat la școală.
Pe când avea 4 ani și 8 luni și era încă la grădi,a venit acasă și mi-a spus că trebuie să ducem un dovleac sculptat. Dar, mami, nu vreau să fie urât, eu vreau un dovleac frumos, cu ochi rotunzi și gură frumoasă, nu unul înfricoșător.
Așa s-a născut dovlecelul zână, care a avut aripi și o tonă de sclipici roz și ochii rotunzi și gura zâmbăreață.
Și nu, nu au speriat-o ceilalți 29 de dovleci cu ochii ascuțiți și gura strâmbă. Nu a vorbit în somn, nu a avut coșmaruri. În același an a ales să meargă costumată în Sofia, fără să o tenteze costumele tematice.
Un an mai târziu, digerase un pic mai bine subiectul și nu mai avea reticență față de vrăjitoare & co, dar nici vreo pasiune subită. Și-a ales singură o rochie de vrăjitoare, cu auriu și sclipici, destul de simplă și deloc de speriat. Am serbat moderat, iar piesa de rezistență a fost dovleacul Elsa, la care Pisicul tată a muncit aproape o noapte, cu tot felul de unelte, de ziceai că intră în operație pe creier, nu la sculptat dovleci.
Anul următor a fost tot liniște pe frontul nostru. Același costum din anul precedent, câteva abțibilde cu fantome, pentru că e fascinată încă de chestii care se lipesc peste tot, câteva stickere de geam.
Petrecere printre prieteni în apropierea sărbătorii și petrecere la școală. Alt prilej de discordie. De ce se ocupă școala de asta și nu marchează mai bine o sărbătoare românească, în care copiii să învețe tradițiile românești și cu semnificație pentru neamul nostru?. Perfect de acord, dar de ce se exclud?
Chiar credeți că motivul pentru care pe mai marii din minister îi doare în paișpe de ziua națională sau alte sărbători este că serbează Halloween?
Chiar epuizează școala toate resursele pe trei ore de stat în costume și sculptat dovleci sau decupat fantomițe din hârtie? Hai să fim serioși. Știți ce am văzut eu la școală? Nu am văzut costume hidoase, care să îți provoace coșmaruri, nici cohorte de copii care urlau bezmetici, în dorința de a băga frica în ceilalți. Am văzut în schimb copii pentru care în ziua aia fost soare la școală. Pentru că s-au distrat, pentru că au făcut altceva, pentru că a fost și despre alte lucruri decât despre reguli și lecții, despre liniște și obediență. Și dacă acest lucru se întâmplă doar cu prilejul unei sărbători păgâne importate, problema, îmi pare rău, este la noi, nu la sărbătoare.
Acum s-a rezolvat, Halloween cade în vacanță, toată lumea fericită.
Ana a fost în excursie de două zile cu clasa și s-au costumat. Au pictat dovleci, au râs, s-au distrat. Nu au invocat spirite și nici nu le-a bântuit nimeni visele. Au rămas la fel de pufoase și roz.
Pentru noi sărbătoarea asta înseamnă să ne întâlnim cu prieteni dragi, să râdem, să ne prostim. Sigur, putem face asta oricând. Știm cu toții însă că e mai distractiv să fie cu prilej.
Și zău dacă mai contează că prilejul vine prin întuneric, deghizat în Frankenstein sau cu tinichele de coadă. Important e ca tu să vezi dincolo de ele și să îți păstrezi direcția. Pentru că întotdeauna maneta e la tine. Chiar și cea de la mătură.
Buhuhuu fericit tuturor!
Citește și
Recomandare. Cărți de știință și tehnică în joacă
Cărți utile pentru învățat limba engleză
Istoria pe înțelesul copiilor. Trei cărți pe înțelesul copiilor
Două cărți despre Holocaust pe înțelesul copiilor
Războiul din Siria prin ochii unui copil. Bana Alabed
Fii bun, toți duc o luptă grea. Minunea, un film de văzut
20 de filme artistice de văzut în familie (partea I)
20 de filme artistice de văzut în familie (partea a II-a)
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.
Sursa foto – Freepik.com
