Gust dulce de Bucovina, regăsit tot la Gura Humorului

„Nu se vede, dar în spatele nostru e un lac, în care sunt mulți pești. Noi am ales să punem pește, pentru ca toți cei din Bucovina să îl pescuiască”. Așa și-a început discursul Edy Flutur, unul din cei patru organizatori ai evenimentului „Experience the smiling city”, care și-a propus să arate că Bucovina înseamnă mai mult decât turism religios. Înseamnă și gastronomie desăvârșită, aventură, descoperirea naturii, iar Gura Humorului poate servi ca punct excelent de plecare pentru explorarea întregului ținut.

În cazul acestei experiențe, pentru mine s-au aplicat perfect zicerile românești „în tot răul e un bine”, „după furtună apare soarele” și altele. Nu reiau povestea din iarnă, că nu are sens, nici link nu îi mai dau, cine vrea o găsește. Spun doar și aici, în scris, că îmi asum greșeala de fi băgat toată Bucovina în oala gustului dulce-amar, pentru un singur specimen. Întâmplarea cu pricina nu mai este importantă decât prin prisma faptului că, datorită ei, am putut să trăiesc acum o alta, de data asta la superlativ de la cap la coadă. Mai mult decât atât, am cunoscut niște oameni minunați, adevărați antreprenori cu viziune, care au înțeles că epoca lui „merge și așa” a apus demult și este nevoie ca, la moștenirea absolut minunată a zonei, să adauge servicii de calitate care să ofere turiștilor o experiență cu adevărat memorabilă.

Plecarea în călătorie a fost cu peripeții maxime, că mie așa îmi place 🙂

Întâi, după confirmare, a apărut o altă oportunitate, o călătorie în Italia care era la mustață ca timp. Nici nu am stat pe gânduri, am acceptat-o, fără să renunț însă la Bucovina. Cum am crezut cu tărie, Universul a așezat lucrurile în așa fel încât să ajung la timp peste tot. Cu trei zile înainte de plecare, altă boacănă, un accident cu trotineta care mi-a adus o seară la urgență, trei copci în picior și multe emoții. Am zis că dacă-s bine în dimineața plecării, plec. Și am fost. Și am plecat. Și am vizitat spitalul din Gura Humorului de două ori, dar datorită unei doctorițe minunate și a ajutorului neprețuit oferit de una din gazdele noastre, Elena de la Best Western Bucovina, totul a fost în regulă.

Am mers cu autocarul Tarsin – apropo, excelente servicii – și m-am simțit din nou ca-n tabără. De fapt, așa m-am simțit în toată experiența. Ca într-o tabără mișto, în care colegii nu-ți pun pastă de dinți pe clanță și nici profii nu dau stingerea la zece. O adunare de oameni faini, chemați de alți oameni, și mai faini, totul spre binele turismului din Bucovina, pentru a arăta oamenilor din toate colțurile țării și lumii ce minuni are de oferit această zonă.

În prima seară, gazdă ne-a fost Casa Humor

Geta Ungureanu este unul dintre antreprenorii care, alături de primăria Gura Humorului, au ales să promoveze Bucovina. Este o minune de om, iar eu chiar nu arunc vorbe aiurea. Modestă, caldă, ospitalieră și mai ales toată un zâmbet, Geta a făcut din Casa Humor un loc primitor, unde se îmbină luxul – există piscină și zonă spa – cu tradițiile – prin arhitectură, decorații, meniu.

Când am văzut pe masă tocăniță de hribi cu smântână nu mi-a mai trebuit nimic. Eu când merg în Bucovina, apăi mă aștept să mănânc ciuperci, iar acum chiar mi-am scos pârleala. Masa a fost tradițională (Aleluia!), udată cu afinată, zmeurată și vișinată (double Aleluia!). Am vorbit, am povestit, ne-am cunoscut și am ascultat povești despre ce și-a propus să facă pentru turiști primăria, împreună cu grupul de promovare pentru Gura Humorului.

A doua zi, am pornit explorarea

A fost un tur de forță, mai ales pentru piciorul meu, dar a meritat fiecare minut. Pentru că turismul religios este totuși temelia zonei, ne-am început explorarea la Mănăstirea Voroneț, care pentru mine este o oază de liniște de fiecare dată. Nu mă pot sătura să privesc pereții, să admir picturile și parcă de fiecare dată descopăr ceva nou. Mai ales că am avut parte de o prezentare extrem de profesionistă făcută de însăși Maica Stareță a mănăstirii, Gabriela Platon, care ne-a povestit semnificațiile picturilor și a mănăstirii.

După vizita la Voroneț, am pornit să descoperim ceea ce are de oferit turismul activ din zona Gura Humorului. Punctul principal de atracție a fost Parcul Ariniș, unde îți poți petrece lejer câteva zile și tot nu te plictisești. Ne-am așezat cartierul general la Hanul situat în centrul parcului, o oază perfectă de liniște, un loc magic, în care recunosc că primul gând m-a dus la o nuntă tradițională, că de, eu visez flori și evenimente, defect profesional :-).

Aici ne-am bucurat de meșteșuguri specifice, am încondeiat ouă, am olărit, am privit cioplitorii și țesătorii și ne-am relaxat pe canapelele de fân. Parcă nici nu îmi venea să mai plec, dar distracțiile parcului erau prea îmbietoare.

Complexul turistic de agrement Ariniș are o ofertă completă pentru această vară

Parcul este unul dendrologic, care se întinde pe o suprafață de 32 de hectare și este dotat cu terenuri de sport, două bazine de înot, dintre care unul olimpic, poligon de tir și tras cu arcul, traseu de biciclete și karturi, paintball, popicărie – inaugurată chiar cu această ocazie – și parc de aventură, unde există un punct de bungee jumping de la 25 de m înălțime, tiroliană peste Râul Moldova, panou de escaladă și multe alte atracții. Așa, într-un picior, tot m-am dat pe tiroliană și la final am primit o înghețată cu gust de copilărie. Personalul de la tiroliană este minunat, ca de altfel toți oamenii care dețin diverse atracții în parc.

Una dintre atracții este Parcul Piticilor, situat între Parcul Ariniș și Parcul Fântânilor, unde se găsesc căsuțele hobbiților – un complex minunat de căsuțe cu povești, numai bune de descoperit.

Parcul Fântânilor a fost de asemenea inaugurat cu această ocazie, prin spectacolul fântânilor muzicale. Este incredibil că pe locul acesta, până cu doar un an și jumătate în urmă, se afla o groapă de gunoi, iar acum sunt numeroase fântâni arteziene și un traseu de caiac, pe care evident l-am încercat, cu prețul udatului de rigoare :-). Acest parc este dovada cât se poate de clară că atunci când se vrea, se face.

Vineri seară gazdă ne-a fost Pensiunea Voroneț Blue

Pe mine m-a cucerit acest loc încă de când am trecut pe lângă el spre mănăstire. Stilul de construcție este perfect pe gustul meu, înțeleg că există tuneluri subterane care duc din camere către zona de spa și restaurant, în special pentru sezonul rece, mi s-a părut un exemplu perfect de cum se poate aborda o arhitectură modernă într-o zonă cu tradiții.

Cel mai mult m-a impresionat locul în care a fost cina festivă, o casă tradițională de peste 100 de ani, adusă acolo de proprietar, tocmai pentru a onora moștenirea locului. A fost iarăși cu delicii culinare, carne afumată și friptă pe loc, brânzeturi de șapte feluri și, piesa de rezistență, căpșuni cu smântână și mămăligă. Delicios, pe cuvânt, am mâncat două porții, merită pe deplin experiența gustativă.

Sâmbătă am vizitat pârtia Ariniș

Pe drum, am văzut cea de a patra pensiune-gazdă, La conac în bucovina , care arată exact ca o căsuță din povești. Mi-a părut rău că nu am vizitat-o, dar iată încă o oportunitate de revenire :-).

Am urcat cu telescaunul, care a părut mult mai rapid decât în iarnă (oare de ce? :-)) și sus ne-am bucurat de priveliștea minunată din turnul de observație. Drumul de întoarcere a fost prin pădure, dar eu am ales tot telescaunul, din motive lesne de înțeles. Din aceleași motive am renunțat și la sesiunea de plimbare cu ATV-ul, dar a fost Ana și a venit mai mult decât încântată de experiența cu cei de la Maverick Adventures. Îi recomandăm cu drag pentru cine vrea senzații mai tari pe drumurile de munte din Gura Humorului. Varianta cu buggy se pare că a fost și mai mișto și prietenoasă cu cei care au probleme cu spatele, din ce am auzit.

Gazda ultimei seri a fost și gazda noastră, Hotel Best Western Bucovina

Am răsuflat ușurate că am stat relaxate și au venit alții la noi :-). Cina a fost de această dată fine dining, adică preparate tradiționale reinterpretate, asta pentru o încheiere cu stil. Am avut parte și de muzică tradițională, oferită de un ansamblu de copii minunați și talentați.

După cină, fiindcă oricărui călător îi șade bine cu drumul, eu m-am pregătit de plecare, nu înainte de a trage o fugă la spectacolul fântânilor, susținut muzical de Orchestra din Botoșani. Focul de artificii l-am văzut pe înregistrările trimise de Ana.

M-am despărțit de Bucovina cu multă recunoștință, cu bucuria că am întâlnit atâția oameni minunați – organizatorii și colegii de călătorie – cu convingerea tot mai clară că „omul sfințește locul” și cu dorința de a reveni pe pământurile acestea binecuvântate. M-am convins, de asemenea, că la toate cele patru locații de cazare, dar și la punctele de atracție din oraș, nu am primit tratament special, ci exact la fel sunt tratați și turiștii. Cu apropiere, ospitalitate și tot ce are zona mai bun din punct de vedere culinar și nu numai.

Mulțumesc, Bucovina, gust dulce restaurat cu succes! 🙂