Ați supraviețuit primei zile a anului școlar? Dar de festivitatea de deschidere ați trecut cu bine? Felicitări! Puține lucruri vă mai pot doborî în viață de acum înainte. Întreb pentru un prieten, la noi a fost frumos tare. Nu ne-am învârtit de zece ori în jurul școlii și al străduțelor adiacente ca să găsim loc de parcare, pentru că părinții câtorva sute de copii au fost chemați la aceeași oră, în același loc și toți au venit cu minimum o mașină. Nici nu am parcat la aproximativ 1 kilometru de școală, apoi am alergat la propriu, pe tocuri (e, da, sigur, am vrut să fiu o doamnă și-n prima zi de școală).
N-am înotat prin mulțime, în încercarea disperată de a prinde o bucățică de asfalt liberă, cât să stăm cu ambele picioare, nu pe vârfuri sau în poziția cocostârc.
Din discursul oficial am înțeles tot
Boxele nu pârâiau, se auzea curat ca lacrima, lumea făcea liniște și asculta. Nici nu s-a vorbit mult. Nu, clar nu s-a ajuns la o oră, în care toți făceau 13-14 pe loc. Mai apoi nu s-a îngrămădit nimeni – copiii către clase, părinții către ieșire. După fix o oră, nici nu s-au făcut valuri valuri umane, părinți și copii care încercau disperați să ajungă unii la alții și împreună la ieșire.
Sigur nici la voi n-a fost așa, nu? Dacă chiar n-a fost, sunteți norocoși.
Poate să îmi explice și mie cineva de ce există festivitatea de deschidere a anului școlar?
Sau mai precis, de ce ea trebuie să urmeze același tipar plictisitor și același flux, chiar și acolo când numărul de copii este mult prea mare pentru a încăpea civilizat într-o incintă în același timp, cu părinți, bunici, căței și purcei? În afara claselor pregătitoare, pentru care chiar este ceva nou, ce merită marcat, care este rostul unei astfel de festivități? Ce semnificație are ea? Copiii se bucură că se văd și abia așteaptă să ajungă în clase, să se îmbrățișeze și să povestească. Părinții fac două-trei poze, în care invariabil apar 5 coate și trei picioare străine.
Nimeni nu este atent la niciun discurs
Dacă el conține informații importante și festivitatea de deschidere a anului școlar e singurul canal de comunicare, e cam rău. Ce rost au preotul, reprezentantul primăriei și alții care vorbesc în prima zi de școală?
Se creează busculade fără sens, se pierd copii – da, eu am pățit-o azi, noroc că ne-am găsit. Se pierd nervi, care din păcate nu se mai găsesc.
Festivitatea de deschidere a anului școlar, în forma în care este ea acum, nu ajută pe nimeni. Nici copiii, nici părinții, nici cadrele didactice. Oare dacă ne dorim schimbare, nu ar trebui să ne uităm și la unele detalii, care câteodată pot schimba multe, prin schimbarea dispoziției de început?
Eu aș vedea o primire pentru copilașii de la pregătitoare, care să se facă, prin rotație, în fiecare an, de către copiii mai mari. Restul, să facă reacomodarea și primirea în clase. Aș vedea programul făcut pe clase și pe ore, ca să nu se facă aglomerații. Poate așa s-ar cunoaște și părinții claselor din același an și ar împărtăși experiențe, idei. Mi-ar plăcea ca această festivitate să fie mai mult o ocazie de socializare reală și mai puțin o formalitate de care toată lumea abia așteaptă să scape.
La voi cum a fost festivitatea de deschidere a anului școlar?
Citește și
Nu-l lăsa când începe școala! Atunci are mai mare nevoie de tine!
Nu merg copiii la școală.Voi ați văzut cât costă rechizitele?
Ce facem cu copilul după școală?
De ce nu se concentrează copilul la învățat? Cauze și soluții
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.
Exact ca la voi, din pacate! Nici eu nu vad rostul acestei festivitati!
Din pacate nici eu
Buna seara. Sa va spun cum e in Belgia. In prima zi de scoala copiii sunt intampinati la intrare de catre profesori pe covor rosu,ca niste VIP. Muzica rasuna in toata scoala, baloane colorate peste tot. Directorul tine un discurs de 5 minute pentru copiii de clasa 1 si apoi se intra la clasa. Gata cu festivitatea.
Pfff, da, la ani lumina suntem, multi ani, din pacate :-(. Un an minunat sa aveti!
Noi am fost pe 29 August la scoala sa ne ridicam de la secretariat plicurile cu formularele de completat pentru fiecare copil, cand au aflat in ce clasa sunt si ce profesor au. Asa ca pe 4 Septembrie, prima zi de scoala in Canada, copiii s-au dus linistiti in curtea din spatele scolii, pe fiecare ii astepta profesorul cu o tablita cu numele deasupra capului (pentru cei care nu-i cunosc), dupa ce si-au adunat toti elevii au plecat in clase si gata. Mai mult am socializat noi parintii, afara in curte, la cateva minute dupa ce copiii au plecat in clase. Dupa ce se linistesc apele, au un „assembly” cand povestesc cu directorul putin… si cam atat 🙂 Simplu si functional, zic eu.
Simplu si firesc. Si da, foaret foarte eficient. Un an nou cu spor!
Si inca o chestie care m-a amuzat: Emmy s-a dus la profesorul care ii era asignat si care a intampinat-o cu „Buna Dimineata Emmy!” in romaneste. Si-a dat silinta sa afle ca Emmy e de origine romana (desi e nascuta in Canada si nu ti-ai da seama din nimic ca nu e copil de canadieni) si sa-i spuna ceva in alta limba cunoscuta de ea. Emmy a ramas masca, eu am cascat niste ochi cat cepele 🙂
Pffff, din alta lume ce povestesti tu aici! Sa ii fie bine lui Emmy in noul an scolar! Cu asa primire nici nu e greu 🙂