Circulă de o vreme un curent pro frumusețe feminină naturală. Și dacă credeți că asta se traduce prin a ne asuma că suntem frumoase și fără tona de tencuială pe față sau unghii de plastic, mai trageți un loz. Doamnele care promovează frumusețea necosmetizată nu se referă la ten liber sau păr în culoarea naturală. Cel puțin nu la ăla de pe cap.
Întâi au apărut vocile care susțineau că femeile nu au de ce să poarte absorbante, că au fost lăsate de natură cu ciclu menstrual și atunci ar trebui să se afișeze pe stradă cu sângele șiroind pe picioare. Textele de susținere erau însoțite de imagini sugestive. Recunosc că imaginația mea s-a oprit la a le observa pe repede înainte.
Da, sunt o biată naivă, manipulată cu nerușinare de companiile producătoare de tampoane.
Apoi a început să îmi apară în feed-ul de Facebook un articol despre o bloggeriță practicantă de fitness, care a decis să nu își mai curețe părul de pe corp timp de un an. A rezultat o podoabă ce îl face invidios chiar și pe Pisicul consort. Vezi Doamne noi, femeile, suntem discriminate, judecate și supuse presiunii sociale. Că bărbații nu se epilează, că de ce dacă noi le urmăm exemplul, se uită lumea lung la noi pe stradă. Și că uite ce frumos umblă ea, posesoare a unui corp absolut fabulos, acoperită de un strat generos de blăniță au naturel.
Altfel, fata era pensată la linie și lucrată la ultimul fir de mușchi, ceea ce mie mi-a mirosit de la o poștă a campanie de imagine învelită în multă ipocrizie.
Pe bune, oameni, nu vi se pare că am luat-o razna? Nu mai putem spune despre cineva că e negru în cerul gurii, că sar organismele pentru protecția persoanelor de culoare. Dacă facem un om „nebun” în febra discuției, atacăm bolnavii cu probleme mintale. Dacă folosim în reclame expresii vechi de când lumea și poporul ăsta, sigur lezăm o categorie socială. Dacă nu e, se inventează. Nu mai putem spune că o femeie e frumoasă cu piciorul fin și obrazul catifelat, că asta e imaginea indusă de industria de frumusețe și de oamenii răi, care au transformat femeia în obiect sexual.
Mi se pare că nu facem decât să trecem din extrema țâțelor – mingi de fotbal, a zâmbetului de porțelan și a fundului bombat cu bisturiul, la cea a femeii preistorice.
În paralel, pe măsură ce dispare femeia îngrijită și cochetă, apare bărbatul epilat, pensat, manichiurat. Ba chiar o celebră firmă de cosmetice folosește în cea mai recentă reclamă la farduri un manechino-bloggăr, cândva reprezentant al „sexului tare”.
Ce-ar fi să ne revenim și să păstrăm linia de mijloc? Să admitem că un picior fin și mătăsos e mai agreabil decât unul pe care poți împleti codițe. Că un subraț se ivește mult mai frumos neted, dintr-o bluză vaporoasă de vară și nu ca un tufiș neîngrijit.
Acum serios, și tufișurile arată mai bine tunse decât lăsate vraiște, ce naiba?
Și da, așa superficială și manipulată de industria de beauty, o să spun mereu că buzele femeii arată mult mai seducător cu un strat de ruj roșu, părul cade mai bine în niște bucle neglijente, piciorul se așează mai frumos cocoțat pe un toc decât în pantofi de sport, oricât de comozi ar fi ei.
Asta nu înseamnă că umblu ca scoasă din cutie mereu, că mă chinui pe papainoage de 12 în miezul zilei sau ies cu stratul de tuș la ochi din valurile mării în vacanță. Am și eu perioade în care nu am chef să îmi fac nimic, dar nu o să susțin niciodată că arăt mai bine atunci. Nu o să mă las blănoasă pe picioare, slinoasă pe păr, cu unghiile negre sau hainele rupte pe mine.
Pentru că, indiferent dacă mi-a fost sau nu băgată de societate în cap, aia nu e femeia în pielea căreia mă simt eu cel mai bine
Eu mă plac atunci când din oglindă îmi zâmbește o versiune machiată măcar 10 minute, cu părul buclat sau întins cu placa, cu niște bijuterii alese în tihnă, cu hainele măcar călcate, dacă nu asortate cu minte odihnită. O iubesc și pe Ioana încercănată, obosită și cu părul vraiște. Îi spun că are toate motivele să arate așa, că tot ce a adus-o acolo i-a ieșit de minune și îi promit că o s-o ajut să ajungă rapid în stadiul în care să îi spun „Hai că arăți trăsnet!”.
Pentru că, așa cum spunea un comentariu de pe Facebook, bărbații ar trebui să înceteze să se mai epileze și femeile să continue să o facă.
Voi ce părere aveți despre trendurile astea extreme?
Citește și
Nu sunt femeia-bărbat și nici nu vreau să fiu
De la bărbat citire – Mamele nu mai sunt ce-au fost
Uneori, o mamă are nevoie doar de Mulțumesc!
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Sursa foto – Pexels
Am tot vazut si eu in ultimele saptamani noul trend al femeilor neepilate. Imi amintesc ca, la inceputul anului, H&M promovau genul acesta de naturalete, cu par la axila. Am citit si despre bloggerita neepilata care m-a lasat rece. De acord cu tine, Ioana! Ma vreau fara par la vedere, epilata si ingrijita macar atat cat pot. Nu vreu sa-i transmit fiicei mele imaginea unei femei paroase :). Las’ ca trece si trendul asta! :))
Da, si eu cred ca va trece, sper cel putin. Nu vazesem reclama la H&M, mai bine 🙂
Nu știam despre bloggerită, dar te știu pe tine frumoasa și aranjată și mama și femeie. Ai scris așa frumos…
Multumesc, Raluca! Te imbratisez!
Eu sunt genul de femeie care are o tona de tenisi si o singura pereche de pantofi cu toc. Si aia cred ca-s in pod, pe undeva :))
Nu am nici vreo trusa de machiaj impresionanta si o folosesc destul de rar. Tine de stilul fiecarei femei si cred ca feminitatea e data si de atitudine, acolo unde femeia se simte comfortabil cu ea insasi.
Lasand asta la o parte, o femeie care nu depune un minim efort sa se epileze, e neplacuta ochiului, de acord :))
Mi-a placut tonul articolului, amuzant cu o tenta intepatoare, foarte haios 🙂
Multumesc mult 🙂
E clar ca suntem diferite, doar ca eu zic ca exista niste limite. Nu zic sa fim toate fardate sau ega aranjate, ar fi si obositor, dar parca nici sa nu iesi cu tufa la subrat pe strada, asta mi se pare deja din alta sfera 🙂
Asa obisnuia sa fie si un cazul meu, dar intre timp m-am obisnuit cu cate o vizita ocazionala la un salon de infrumusetare pentru un epilat total. Recomand cu incredere 😀
Eu sunt din categoria 10 perechi de teniși și una cu toc. Nu m-am machiat în viața mea (vorbesc serios). DAR. Nu mi se pare că nu sunt feminină, doar că-mi exprim poate feminitatea altfel. Mie una mi se pare că părul pe corpul meu ține de igienă cumva, nu de „fițe”, așa cum îmi fac duș, îmi place să nu văd păr niciunde decât în cap, nu o fac pentru societate ci pentru mine personal, consortul mi-a spus și demonstrat că el mă place cel mai mult când mă simt bine în pielea mea, oricum ar fi ea, nu mi-a impus sau sugerat vreodată ce să fac cu corpul meu. N-am nimic cu lumea care are alte preferințe, sunt liberi să se manifeste cum doresc 🙂
Exact asa si eu cu parull. Si cu machiajul, in cazul meu. Eu ma uit altfel la mine in oglinda machiata. Bine, si cu bucle, dar asta deja e fitza 😀