Atunci când vine vorba de creșterea copiilor, toți părinții au cam aceleași dileme. Cum îi creez un mediu prietenos, în care să crească în armonie? La ce grădiniță îl dau? Dar școală? Cum îl ajut să fie un om bun? Când ai o familie bilingvă, mai apare o problemă: cum faci să cu zăpăcești copilul de tot? În ce limbă îi vorbești? Ce moșteniri culturale îi transmiți? Complicată treabă, nu? Nu chiar.
Fiona Duțu, Head Teacher la grădinița britanică Acorns Nursery, ne împărtășește din experiența personală și profesională. Fiona și-a crescut copilul într-o familie bilingvă și lucrează zi de zi cu copii sub 5 ani care au învățat simultan 3 limbi.
Dacă nu doriți să îl puneți pe copil în situația de a alege între mamă și tată, nu e nevoie să alegeți una din cele două limbi vorbite de cei doi părinți, ci pe amândouă.
Un copil poate începe învățarea a două limbi chiar înainte de a rosti primele cuvinte
Dacă la trei ani un copil amestecă termeni din limba engleză în conversațiile uzuale, părerea majorității este că acesta nu poate diferenția cele două limbi, iar starea de confuzie se va adânci cu timpul.
În realitate, este doar o etapă. Ulterior, copilul va putea răspunde la întrebări folosind limba în care i-au fost adresate, pentru ca mai apoi să poarte conversații întregi alegând singur vocabularul în funcție de interlocutor sau locul în care se află.
Părinții care își cresc copiii într-o familie bilingvă se tem că aceștia vor avea lacune și întârzieri în conversații
Studiile demonstrează că micuții bilingvi nu înregistrează întârzieri nefirești vârstei într-o conversație în care sunt folosite ambele limbi. Chiar și copiii de 3 ani își pot adapta limbajul astfel încât să fie înțeleși de interlocutor.
Învățarea a două limbi în copilăria timpurie le dezvoltă procesele cognitive cu efect pe termen lung.
Atenția permanentă de a schimba limba folosită conduce la abilități cognitive foarte importante pentru viitorul său. Cercetătorii au demonstrat că un copil care vorbește două sau mai multe limbi, concentrându-se în permanență să folosească limba interlocutorului, devine adultul apreciat la locul de muncă datorită capacității de a schimba extrem de rapid atenția între sarcini și a le rezolva eficient.”
Astfel, primind suport educațional adecvat, copiii care se nasc într-o familie bilingvă devin vorbitori nativi ai ambelor limbi și își dezvoltă abilități deosebite, în timp ce adulții rareori reușesc să vorbească fluent o limbă străină.
Citește și
Învățământul în lume. Școala în Finlanda
Învățământul în lume. Școala în Singapore
Învățământul în lume. Școala în Anglia
Ne dorim să iubească școala, dar le-o prezentăm ca pe sfârșitul copilăriei
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.
Sursa foto Pexels.com
Și eu am crezut la început că e greu pentru copil, eu vorbind cu el în românește iar restul lumii în engleză. La doi ani încă nu vorbea, dar fetele de la grădiniță și-au dat seama că era pe bază de anxietate, așa că l-au învățat sign language. Aia a fost prima lui „limbă”, după care și-a dat drumul exponențial la ambele limbi. Iar al doilea copil, fetiță vorbăreață, a vorbit de la început în ambele, depinzând de interlocutor. Deci nu e greu pentru copii să facă tranziția mentală între limbi. Am constatat asta demult, când vorbeam cu un puști de 4 ani și l-am întrebat cum îl cheamă, mi-a răspuns neaoș ” mă cheamă Ervin” după care fără să clipească a răspuns și prietenei canadience, schimbând complet accentul „my name is Erwin” (și-a pronunțat inclusiv numele cu alt accent). Asta fac și ai mei, în funcție de ce limbă vorbesc, se prezintă fie Robbie sau Robi, Emmy sau Emi, e haios să-i auzi 😀
Cat de tare! Copiii sunt fantastic de versatili!
Și cea mai tare fază a fost când sora prietenei mele (românce) de aici din Canada a venit în vizită din Norvegia cu familia și fetița de doi ani, care vorbea exclusiv norvegiana. După trei săptămâni am auzit-o spunând (cu accent și peltic) către verișoara ei: „închide ușa păpușă, if you please!” – m-am tăvălit pe jos de râs vreo juma’ de oră… 😀
Ha ha ha! De notat asta!