Aș vrea să petrecem o zi cu voi. O mamă cu un copil tipic și o mamă cu un copil cu autism. Așa a sunat invitația Deliei, mama lui Efrem. În urmă cu patru ani, am înflorit botezul lui Efrem. Atunci mama lui i-a creat o lume de basm, așa cum orice mamă creează și visează pentru copilul ei. Acum încearcă să îi ofere o lume normală și să îl ducă de mână pe cărarea pe care împreună o construiesc de aproape doi ani, când micul Efrem a fost diagnosticat cu tulburări de spectru autist. Pentru că nu puteam lua o decizie de capul meu, i-am povestit Anei despre propunerea primită. Am căutat împreună pe internet ce înseamnă un copil cu autism, am discutat posibile scenarii și situații. I-am răspuns la toate întrebările. I-am simțit teama. Sau poate era teama mea. Am acceptat să trecem împreună prin această experiență, să facem un pic mai mult decât un marș de conștientizare sau un ecuson la poza de Facebook. Am mers amândouă la întâlnire cu emoții.
Ana l-a îndrăgit pe Efrem din prima clipă în care l-a văzut
Ea adoră copiii mici, îi place să aibă grijă de ei, se lasă pe vine și le vorbește, îi ține protector de mână, are răbdare să le explice și să le arate și de o mie de ori un lucru. Când se miră cineva de comportamentul ei, explicația este atât de simplă. Când eram eu mică și voiam să vorbesc sau să mă joc cu copiii mai mari, ei nu mă băgau în seamă și unii vorbeau foarte urât cu mine. Nu îmi plăcea deloc asta, așa că mi-am promis mie că nu voi face și eu așa. Logic, nu? :-). Exact așa s-a purtat și cu Efrem. I-a vorbit blând, i-a repetat de câte ori a fost nevoie un cuvânt, l-a luat în brațe, a avut grijă de el în mașinuțe și l-a îmbrățișat protector în trenuleț, când i se făcuse frică și se ghemuia în poala ei. I-a spus cu blândețe și empatie de ce nu este bine să meargă la țâșnitorile de apă, chiar dacă și ei îi cam venea să se arunce în ele. Chiar, de ce or funcționa artezienele alea de la Orășelul copiilor pe vremea asta nu am putut să înțeleg, dar, mă rog, asta e altă discuție. S-au dat împreună în bărcuțe, trenuleț și mașinuțe, iar Efrem a urmărit-o pe Ana când s-a dat singură în montagne russe – am ajuns și la momentul în care urcă singură în așa ceva, am scăpat! și la trambulină, unde el nu a vrut să se dea. Au urmărit împreună o rață și au alergat după vrăbii, pentru că Efrem e mare iubitor de păsări.
La final, Ana i-a făcut cea mai emoționantă mărturisire noului ei prieten. Mi-ai făcut o zi de poveste. Ești cu adevărat un băiețel minunat! Înțeleg că și ea a lăsat o impresie destul de puternică, pentru că a fost strigată mult timp după ce ne-am despărțit. La plecare, în mașină, Ana mi-a mărturisit ce a simțit. Mami, tu înțelegi, copilul ăsta e mult mai bun decât toți copiii pe care îi cunosc eu. Nu te critică, nu te face să te simți prost, doar te lasă să ai grijă de el și să îl iubești. Să mai spun că m-a lăsat complet mută și m-am întrebat de ce oare nu putem noi, adulții, să „ne punem la mintea copiilor” mai des. Totul ar fi mult mai simplu. Fără judecată, fără încadrat în tipare, doar cu iubire și acceptare.
Am petrecut o după-amiază cu o mamă și copilul ei cu autism
În realitate, a fost o după-amiază cu o mamă și copilul ei. O mamă care cântă împreună cu copilul ei, care îl învață animale, litere și sunete. O mamă care îi spune ce e bine și ce nu e bine, ce facem și ce nu facem în public, o mamă care își face griji, care își pune întrebări, care se alarmează, uneori cu motiv, alteori exagerat. Ca orice mamă. În plus, mama unui copil cu autism trebuie să aibă răbdarea să spună de zeci de ori un lucru, fără să știe dacă a fost înțeleasă sau măcar auzită. Azi, mâine, poimâine și în fiecare zi. Trebuie să aibă rezistența și forța să alerge după copilul ei, care nu o aude atunci când îl strigă și pe care nu trebuie să îl scape din mână, la propriu, nicio secundă. Trebuie să facă față privirilor date peste cap ale oamenilor care nu știu și probabil nu ar înțelege dacă ar ști. Da, o mamă de copil cu autism este o mamă ca noi toate, dar în același timp e o supra-mamă, chiar dacă ea nu vede asta.
Un copil cu autism este un copil curios, jucăuș, uneori încăpățânat, care fie nu are curiozitate pentru o anume activitate, fie se lasă prea absorbit de alta. Ca orice copil. În plus, un copil cu autism este un copil care nu jignește, nu rănește, doar iubește și te lasă să îl iubești.
Mâine, 2 aprilie, este Ziua Internațională de conștientizare a autismului, iar anul acesta eu am înțeles pentru prima dată cum este cu adevărat viața cu un copil cu autism. Mulțumim, Efrem și Delia!
Citește și
Dacă copilul tău ar fi diferit, tu ce ai face?
Cum ne învățăm copiii să se poarte cu cei diferiți de ei?
Adele Chirică, mama leoaică. Femeia mov care se luptă cu sistemul
Tu ai accepta lângă copilul tău un handicapat?
Leia și David, o poveste despre toleranță.
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Mi-au dat lacrimile la declaratia fetei despre noul eu prieten,am intalnit si noi intr-o dupa-amiaza cand asteptam autobuzul,un baietel cu autism si imediat s-a creat o legatura intre el si fetita mea dar si intre noi doi,caci a inceput sa ma miroase,sa ma atinga asa rusinos pe umar,pe par si mama lui tot incerca sa se scuze dar i-am spus ca nu ma deranjeaza,caci avem si noi prieteni de familie care au baiatul diagnosticat cu autism si stim cam cum sta treaba,dar acel baietel era asa pur si inocent si iti intra la suflet imediat,cand am coborat mi-a parut rau ca nu am luat nr mamicii sau facebook-ul,dar poate ne mai revedem vreodata