Se vorbește de educație digitală în învățământul românesc de atâta timp, dar nu s-a făcut nimic. Era nevoie de ceva care să ne urnească din loc. School must go on. De la noi trebuie sa vină soluțiile, nu de la minister, nu de la inspectorat. Educația digitală și tehnologia sunt instrumente firești, nu trebuie să sperie pe nimeni. Trebuie dusă discuția în direcția – Cum facem să beneficieze de asta cât mai mulți copii? Atunci când profesorul spune « Nu știu, dar o să învăț » înseamnă că educația avansează.
Școli private, școli de stat, suntem toți în aceeași barcă. Era nevoie de ceva care sa ne unească. Cum ar fi să adaptezi programa școlară în funcție de tehnologia pe care o ai la dispoziție? S-a deschis o portiță spre autonomia școlilor. Acum putem schimba și putem forța autoritățile să ne lase să avem mai multă autonomie. Doar așa vom reuși să aducem schimbarea pe care ne-o dorim.
Aceasta a fost intervenția lui Marcel Bartic, director al Little London School, la finalul panelului de directori din cadrul primei zile a evenimentului Educație conectată:Școala în 2020 ,facilitat de Kinderpedia
Am început cu finalul evenimentului, pentru că mi s-a părut că punctează extrem de bine o realitate pe care, cumva, toți o gândim. Că pandemia reprezintă pentru învățământul românesc o șansă unică de revigorare și adaptare. Forțată, rapidă, șchioapă pe alocuri, dar până la urmă, așa vin schimbările și depinde de noi spre ce pol le direcționăm.
Iar impresia mea este că, la nivel micro cel puțin, s-a reușit asta cu brio
Profesorii, cei din privat susținuți de instituție, cei de la stat pe cont propriu, au făcut ce au putut mai bine, nu au dormit nopțile, au căutat platforme, metode, le-au adaptat și au continuat procesul educațional cu copiii. Da, știu, nu toți au făcut asta. Au fost unii care nu au făcut nimic. Comenta un părinte pe streamul de Youtube al conferinței că un profesor de matematică de la un colegiu național renumit nu a ținut decât două ore cu elevii și își exprima îngrijorarea, justificată, cu privire la recuperarea materiei.
Da, știu, rămâne întrebarea ce facem cu toți copiii care încă nu au acces la tehnologie și, deși sunt elevi bun, au pierdut mult în perioada de izolare din pricina imposibilității de a se conecta.
Da, știu, rămân părinții care din comoditate sau neputință continuă să nu se implice în educația copiilor și în momentul în care ei nu mai sunt, fizic cel puțin, în grija școlii, rămân literalmente în grija nimănui.
Da, știu, la nivel micro nu ajunge, este nevoie de o implicare la nivel macro,la nivel de minister și foruri abilitate, care să reglementeze prin legi rapide, simple și clare (oh!) un nou mod de funcționare.
Toate aceste argumente sunt pe cât de dureroase, pe atât de reale.
Totuși, eu aleg să văd jumătatea plină a paharului și pasul pe care învățământul românesc a fost forțat să îl facă odată cu această situație fără precedent
Faptul că au existat profesori care au preluat inițiativa și s-au organizat peste noapte cu soluții pentru elevii lor. Că părinții s-au implicat, poate pentru prima dată activ și real în viața școlară a copiilor lor. Că au existat și există voci care s-au agățat de această criză și au încercat să se facă auzite și să o transforme într-un prim pas către o schimbare pe care toată lumea o cerea, dar nimeni nu se pornea să o facă.
Că au existat oameni, ca cei de la Kinderpedia, care au adaptat într-un weekend funcționalitățile aplicației și au oferit 11 module gratuit, pe viață, profesorilor din învățământul de stat.
Că toți cei implicați în educație au conștientizat că este nevoie de o mai mare implicare și asumare la nivel de individ și de instituție, dincolo de ce face sau nu face vreun for superior.
Un alt beneficiu adus de pandemie și punctat de Nicoleta Grigoraș de la Cambridge School of Constanța este schimbarea focusului de pe performanță
Forțați de împrejurări, profesorii și mai ales părinții nu au mai fost atât de concentrați pe obținerea de performanță de către copii – ar fi fost și absurd și astfel s-a creat un echilibru,pierdut demult în vâltoarea competiției între părinți pentru note, licee de top și rezultate excelente.
Profesorii au fost impulsionați la rândul lor să devină mai creativi și să găsească metode atractive de predare, care să compenseze lipsa interacțiunii de la clasă.
De asemenea, așa cum au punctat toți directorii de școli, private sau de stat, invitați în panel, pandemia a unit comunitățile. Repet, știu că au fost și cazuri în care nu s-a întâmplat asta, dar au fost și multe situații în care părinții și profesorii „au strâns rândurile” și au căutat să rămână pe aceeași lungime de undă și să transmită aceleași mesaje către copii.
Astăzi are loc a doua zi a conferinței Educație conectată: Școala în 2020, care le va avea ca invitate peOana Moraru și Oana Moșoiu
Oana Moșoiu, Lector universitar, doctor în Științele Educației Facultatea de Psihologie și Științele Educației, va vorbi despre modul de implicare al familiei în procesul de învățare, iar Oana Moraru, expert în educație, va prezenta modele și tactici prin care dascălii pot motiva și antrena copiii să învețe cu plăcere și responsabilitate, atât în mediul online, cât și la clasă.
Evenimentul se încheie cu un panel dedicat părinților. Bloggeri de parenting recunoscuți și apreciați în comunitățile lor vor discuta despre provocarea revenirii la școală în siguranță, dar și despre oportunitățile și barierele pe care le ridică folosirea tehnologiei în procesul de învățare. Panelul va fi moderat de Alex Zamfir, blogger Cel mai Bun Tată și le va mai avea în componență pe Cristina Oțel, trainer, coach și blogger, Gabriela Maalouf, doctorand în psihologie, psiholog și consilier scolar, și pe Diana Vijulie, psiholog și blogger.
Linkul de de acces la conferință poate fi găsit aici.
Citește și
Anul acesta, toți copiii și părinții merită coroniță
Succesul copilului la școală depinde de implicarea părintelui
Nu-l lăsa când începe școala! Atunci are mai mare nevoie de tine!
Dacă vă plac articolele mele, vă invit să dați like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu noutățile.
Sursa foto – Freepik.com
