Canapeaua roșie. Empatia și comunicarea non-violentă

Mulți cred că a comunica non-violent înseamnă să nu urli și să nu te bați :-). În realitate, comunicarea non-violentă înseamnă mult mai mult. Este o practică zilnică, de durată, care are în centru empatia și se bazează pe teoria conform căreia orice acțiune de-a noastră are la bază o nevoie, împlinită sau nu. Despre subiectul extrem de vast al comunicării non-violente am discutat cu Lăcrămioara Ocunschi, trainer și coach, invitată în cea mai recentă ediție a emisiunii Canapeaua roșie de la BiziLiveTV.

Ce este comunicarea non-violentă

Comunicarea non-violentă este un proces conceput de psihologul american Marshall Rosenberg în anii ’60. În crearea acestui concept, Rosenberg s-a inspirat din filosofia lui Ghandi și a urmărit în primul rând să găsească soluții la propriile experiențe și provocări cu care s-a confruntat în copilărie. Ideea de la care pleacă acest concept este aceea de a dărui din inimă, de a face gesturi pentru a contribui la starea de bine, atât a ta cât și a celuilalt. Este important să avem relații care să se întâmple într-un spațiu de conectare, să construim relații care să ne hrănească. Abordarea principală în comunicarea non-violentă este cea bazată pe nevoi, pe ideea că în spatele oricărui comportament stă o nevoie care se cere împlinită. Comportamentul este doar o strategie, ce știe fiecare cel mai bine să facă într-un anumit moment. Practic, intrăm în lumea celuilalt, îi confirmăm sentimentele, îi punem întrebări ca să aflăm care este cauza și ce nevoi sunt în spatele comportamentului.

Comunicarea non-violentă necesită o practică permanentă. Procesul de comunicare non-violentă devine o filosofie de viață, pentru că aduce deschidere și curiozitate. Mă ajută să conștientizez cum mă simt eu, care sunt emoțiile și nevoile mele, să le exprim, dar cu grijă și respect față de ceilalți.

Empatia arătată celuilalt mă ajută să îi descopăr nevoile și să fac observații fără judecată

Empatia înseamnă să înțeleg ceea ce trăiește cineva. Acest lucru poate să însemne să fiu un companion în călătoria cuiva, dar presupune în primul rând să îl privesc cu înțelegere pe celălalt, fără să vreau să îl schimb sau să minimizez ceea ce simte. Înseamnă să îl accept fără judecată. Empatia este un scop în sine și pornește de la intenție și de la atenție, pentru că presupune în primul rând o ascultare activă, adică să aud cu atenție și să înțeleg ce emoții trăiește persoana cealaltă și ce nevoi sunt dedesubtul acestor emoții.

Empatia stă în starea de prezență iar exersarea empatiei se poate face începând cu ascultarea activă. 5 minute sau 10 minute îl ascult pe celălalt cu atenție, fără să îl întrerup, fără să intervin ca să judec sau să îmi spun părerea. Este extrem de greu, dar este un exercițiu foarte util dacă dorim să ne cultivăm empatia. Al doilea pas este să înțeleg ce trăiește celălalt, prin a-mi dezvolta vocabularul de emoții, sentimente și nevoi. Este o invitație să îți identifici emoțiile, să le numești și să le corelezi cu nevoile tale. Dacă mergi către celălalt cu intenția de conectare, vei reuși să nu mai iei mesajele personal și să identifici exact cauzele care determină un comportament dezagreabil. Ca o concluzie, este important să nu uităm că în spatele oricărui comportament stă o nevoie neîmplinită și că orice nevoie poate fi împlinită, prin diferite strategii.

Pe Lăcrămioara o puteți găsi aici, unde puteți afla de grupurile de studiu în comunicare non-violentă în care puteți să

Puteți urmări ediția cu Lăcrămioara Ocunschi și pe pagina de Facebook BiziLiveTV, iar restul emisiunilor le puteți viziona aici. Aveți nevoie doar să vă faceți abonament și aveți acces la foarte multe emisiuni și resurse utile pentru dezvoltare personală și profesională.

Citește și

Canapeaua roșie. Cum gestionăm relația cu adolescenții

Canapeaua roșie. Despre bani și energia banilor în drumul către succes

Canapeaua roșie. În lumea unicornilor și a creativității cu Raluca Kișescu