Clase de Yoga on-line, tutoriale de exerciții pentru tonifiere, slăbire, remodelare, meditații de mindfulness, recomandări de cărți, liste cu seriale de pe Netflix, rețete de prăjituri, copturi, sărățele, minciunele. Mi-e plin feed-ul de astfel de postări, pline de intenții bune și menite să ne ajute să trecem mai ușor peste izolare. Și eu fac jurnalul micilor bucurii și provocări și încurajez astfel de inițiative. Totuși, ce am observat este că toată avalanșa asta on-line de idei vine și cu o presiune. Ia uite, X face exerciții acasă zilnic. Eu de 2 săptămâni sunt blocată de spate și tot mai grasă și mă frustrează că nu mai pot lucra. Cutare citește 5 cărți pe săptămână, în timp ce eu stau cu vraful neatins și sunt cărți pe care chiar îmi doresc să le citesc, dar pur și simplu nu mai pot să mă concentrez. Vasilica s-a apucat să învețe greacă, nu-știu -cine își face manichiura cu gel singură, în timp ce eu am unghii de școlar prins că își roade unghiile pe ascuns. Recunosc, dacă nu am grijă din ce unghi privesc toate aceste mărturisiri, risc să o iau razna și, din nou, să pun presiune pe mine. Eu nu pot să fac sport, nu pot să învăț rețete a la chef nu știu care, nu pot citi, nu fac binging cu seriale cinci nopți, nu am învățat o meserie nouă și nici măcar o limbă străină, deci nu sunt destul de bună.
Chiar așa o fi? De ce pui, din nou, presiune pe tine, femeie?
Ce naiba ne învață pandemia asta, dacă am mutat competiția de la eu reușesc să cresc și copii, să am și job și viață socială și și și la Ia uite câte chestii faine fac eu în izolare și nu mă plictisesc.
Da, suntem oameni diferiți. Unii se adaptează mai ușor, se mobilizează mai ușor, au probleme mai ușoare sau au reușit să le depășească, au familii întregi sau ajutor cu copiii, mai multă încredere în sine și mai puține probleme de rezolvat cu ei înșiși. Unii fac mii de chestii în perioada asta pentru că pur și simplu sunt în starea de echilibru să o facă și atunci, de ce nu? Alții nu fac mare brânză, dar aleg să vadă partea luminoasă și să inspire și cu lucrurile mici pe care le fac. Alții pur și simplu nu pot. Nu sunt atât de bine cu ei încât să schimbe lumea. Pentru ei, e suficient de bine dacă ies întregi la minte din toată povestea asta.
Recunosc, eu nu îmi doresc nici să învăț limbi străine,nici să capăt skill-uri noi, nici să citesc o bibliotecă, nici să m-apuc de tricotat
Nici ordine nu mai fac în haine sau alte lucruri, că acuș se ridică restricțiile și mă mut, deci ce sens ar avea să dărâm casa, ca să o demontez la loc? Nu învăț nici rețete noi, nu mă apuc să fac cozonac, că am comandat, m-am apucat de un serial pe Netflix, în premieră mondială pentru mine – nu am răbdare, de citit am stabilit mai sus. Ce fac, în schimb?
Am grijă de mine și mă tratez cu blândețe
Fac terapie săptămânal și coaching la două săptămâni, predau creativitate femeilor din MAI Academy, Academia pentru femei fondată de Roxana-Gabor Iliescu, scriu pentru contractele care sper să îmi asigure de bine de rău existența în perioada următoare, scriu cât pot de des în jurnal, văd ce mai e de vindecat și analizat la mine și lucrez cu tendința mea de salvator al tuturor și cu vocile din capul meu care îmi spun că nu sunt destul de bună sau că nu merit să fiu iubită. Mă tratez cu blândețe pentru că nu mai pot scrie pe blog și încerc să închid ochii să nu mai văd traficul care scade, că na, e logic. Îmi schimb cerceii zilnic, mă machiez și aranjez și fac video-uri vesele, ca să nu o iau razna.
Nu sunt cu nimic mai prejos decât cei care fac un miliard de lucruri și nici mai presus decât cei care aleg chiar să nu facă nimic. Fiecare face ce poate, din punctul în care se găsește. În situația în care sunt eu cred că fac tot ce pot ca să îmi fie bine și să nu ajung iar la atacuri de panică. Am ales să iau presiunea de pe mine și cumva, miraculos, mi-a ieșit, cred că pentru prima dată în viață. Mulțumesc, așadar pandemiei pentru asta! 🙂 Ba chiar am mai reușit o performanță, să îmblânzesc freak control-ul din mine, ceea ce e mega wow!
Așa că, lasă presiunea reinventării, dacă nu simți că e momentul pentru asta. Vor fi oameni care se vor reinventa și e foarte bine, vor fi oameni care vor rămâne în același stadiu și e la fel de bine, vor fi alții care vor deveni mai buni și alții care nu vor deveni mai răi, ceea ce e minunat. Oameni care vor putea să îi ajute și pe alții și oameni care nu se vor putea ajuta nici pe ei și vor avea nevoie de ajutor. Și e bine oricum este. Pentru că orice moment greu este despre a-l depăși cum poți, cu resursele pe care le ai și să vezi ce poți face ca să devii mai bun sau măcar să nu îți pierzi lucrurile bune pe care le aveai. Și dacă asta înseamnă să nu te reinventezi, atunci go for it!
PS – I-ați auzit pe copiii voștri că vor să se transforme complet în urma acestei situații, să facă tot ce n-au făcut X timp, să se apuce de nu știu ce minunăție sau i-ați văzut că iau fiecare zi așa cum e,că se bucură de locuri nedescoperite din casă – în poza de copertă, Ana se bucură de escaladatul geamului de la dormitor – face asta de 10 ori pe zi și pur și simplu trăiesc fiecare zi așa cum e, fără să pună vreo presiune pe ei? Despre asta e vorba
Citește și
De la chemat salvarea pentru atacuri de panică la dansat cu mătura prin casă
Sunt o mamă normală, care face ce poate în vremuri anormale
Viața în vremea virusului. Cum să nu ne pierdem speranța în toată nebunia generalizată
Certitudinile mele sau de ce mă dau jos din pat dimineața
Când îți dai seama că tu ești întregul, nu mai cauți o jumătate
Cel mai greu de scris articol. Despre separare și divorț
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.
Multumesc mult-mult pentru articolul asta! M-am regasit in mare parte si chiar m-a ajutat sa eliberez din presiune. Eu sunt pissed off cu blogul (in continuare), au inceput sa se dezaboneze si oameni de la newsletter (fiecare isi protejeaza acum spatiul, presupun), mi-e foarte greu sa vad cum ce am construit se pierde câte putin. Stiu rational ca nu o sa cada cu totul, este ok. Insa mi-e foarte greu sa asist la asta. Cat despre ceea ce vad pe faceboooook, ufff, chiar simt multa presiune, pentru ca fara sa vreau, emotional, intru in competitie și ma simt coplesita de toate lucrurile pe care le fac oamenii, am asa un sentiment uneori ca tooooti sunt super activi, fac chestii, ajuta, campanii de strangere fonduri etc si eu nu pot sa ma adun sa scriu un amarat de articol. Chestiile astea doua – ca scade audienta pe blog (mai ales ca si asa era mica) și comparatia cu tot ce face lumea….uf, cea mai nesuferita companie.
In alta ordine de idei, si eu fac mai des terapie si coaching pentru blog am inceput sa fac (pe perioada limitata), in rest tot ce simt ca fac e sa supravietuiesc (nu ca nevoi de baza), ci asa emotional. Mă straduiesc si ma ajut sa raman pe linia de plutire. Cred ca o sa-mi iasa (cu ajutorul terapiei), dar da…nici vorba de reinventare sau energie creatoare. Crestere personala o sa fie, simt cum ma schimb de la o zi la alta, ca trebuie sa renunt la multe lucruri si apoi trebuie sa accept ca am renuntat la ele si de aici vine cresterea. Merci de tot ce ai scris si ca ai creat acest spatiu unde am putut sa ma deschid si eu. Ma inclin!
Draga mea Natalia, Ma bucur pentru ce a trezit în tine articolul meu. Înseamnă că ai puterea în tine să vezi unde poți spune stop si te poți da doi pași mai în spate. Ai grijă de tine, fii blândă cu tine, faci tot ce poți. Te îmbrățișez cu mare mare drag!
Foarte misto articolul, chiar inspirational! Mie mi se pare ca faci o multime de lucruri, e bine sa te axezi fix pe ce iti face tie bine si mi se pare ca reusesti de minune! Si sunt sigura k nu toata lumea se reinventeaza zilele astea, unii chiar se bucura de ei asa cum sunt sau nu se bucura, dar asta nu se pune k sigur la fel erau si inainte de pandemie
Mulțumesc pentru aprecieri, Dana! Da, fac câte ceva, dar strict ce îmi face bine și ce pot, cu ce resurse am. Te îmbrățișez!
De când vreau sa fac asta și aia și aialaltă și nu am timp. Acum ca sunt toată ziua acasă ar trebui sa ma pun la zi cu netflix filme, seriale, curățenie în casa, în șifonier, sa spăl geamurile, sa pun mana și pe limba aia străină de care nu ma ating de un an jumate, sa mănânc sănătos sa nu ma îngraș, sa fac și sport, sa citesc, sa fac și conferințe cu prietenii, familia, etc. Când toate? Muncesc minim 8 ori pe zi chiar dacă de acasă, dar uneori sunt 10-11 ore.
Prietenul mi-a zis sa îmi bag picioarele și dacă nu am chef sa nu fac nimic pai sa nu fac nimic, ce are dacă stau într-o zi toată ziua în pat? Si chiar asa e, chiar m-a adus cu picioarele pe pământ și știi ce, fix nimic nu o sa fac dacă nu am chef. Dintr-o data m am simțit mult mai libera!
Înțelept prietenul tău, ascultă-l și fă doar ce poți și ce simți. Lucrul nu îl putem opri,în schimb putem alege ce ne face bine și ce nu și să facem în perioada asta mai mult din prima categorie. Te îmbrățișez cu drag!
Un articol foarte pozitiv si bine-venit in perioada asta! 🙂
Multumesc!