Cum le facem educație sexuală copiilor în funcție de vârstă

 

Articol scris în urma prezentării despre educație sexuală susținută de Diana Stănculeanu, psiholog Salvați Copiii, în cadrul evenimentului „Cultivarea inteligenței parentale prin curaj, compasiune și conectare”, organizat de Pagina de Psihologie, Mozaic Media și Organizația Salvați copiii.

Nu știu cum este pentru voi, dar eu rezonez din ce în ce mai mult cu ideea că trăim în mai multe Românii. România oamenilor preocupați de sănătate, de dezvoltarea lor și a copiilor lor, de educația lor pe toate planurile, inclusiv educație sexuală. România în care părinții se duc la conferințe ca să afle cum se pot conecta mai ușor la copiii lor, cum pot să găsească echilibrul între nevoile lor și ale copilului, cum să fie părinți mai buni. România asta e foarte foarte mică, aproape inexistentă. Și totuși, ea crește puțin în fiecare zi.

Mai este România celor care se zbat între dorința de a le oferi copiilor  alt model decât cel în care au crescut ei și convingerea că „lasă, Domnule, că și eu mai luam o palmă de la tata și n-am murit”.

Părinți care își duc copiii în vacanțe, dar acolo au pretenția să nu fie deranjați, că este concediu și pentru ei. Care își pedepsesc sau recompensează copiii, după merite sau greșeli, care le plantează o tabletă în brațe ca să stea liniștiți la masă. Care își duc copiii la fast food ca pe o dovadă de mare prețuire. Pentru ei, educație sexuală înseamnă să le spună copiilor că e rușine să stea în cocoșelul gol și că ei au fost aduși de barză. Și România asta e mică, parcă totuși un pic mai mare decât prima.

Și este România reală. România în care copiii merg kilometri întregi ca să ajungă la școală, în care bătaia e încă ruptă din Rai și cuvântul părintelui e lege. În care educație sexuală înseamnă un „bine, bă, i-ai tras-o, ești bărbat de acum”, pentru băieți sau „Să nu te pună mama dracu să îmi vii cu burta la gură acasă, că mă faci de rușine”, pentru fete. România asta e mare. Atât de mare încât este pe primul loc în Europa la numărul de minore devenite mame.

În România reală, 1 din 10 adolescente devine mamă înainte de 18 ani

În România, care poate fi oricare din cele de mai sus, 1 din 10 fete și 3 din 10 băieți de până la 15 ani au o viață sexuală activă. Cu toate astea, doar  40% din ei au auzit de prezervativ și doar 7% de pilule contraceptive. Cifrele aparțin unor studii realizate de Salvați Copiii România.

În condițiile astea, se consideră că dacă s-ar face educație sexuală, copiilor le-ar veni idei și s-ar apuca să facă sex.

Distractiv, nu? Realitatea este că foarte puțini oameni și mult mai puțini părinți acceptă ideea că nevoia sexuală este o nevoie fiziologică ca oricare alta.  Avem răspuns sexual în ADN-ul nostru, exact așa cum avem și senzație de foame. Și cum nu ni se face foame brusc la 12-13 ani, nici nevoile sexuale nu apar brusc atunci când credem noi că ar fi copiii pregătiți. Mai exact, când ne simțim noi pregătiți să le facem față.

Copiii au instinct sexual încă de când sunt bebeluși

În aceste condiții, este tardiv să faci educație sexuală când fetei îi vine prima menstruație, când băiatul are prima poluție nocturnă sau, și mai grav, când vin de mână acasă cu primul iubit sau prima iubită. Principalii educatori sexuali ai copiilor noștri sunt familia, școala, gașca și mass-media. Școala știm bine cum (nu) face educație sexuală, noi ne scoatem singuri de pe listă, că e „rușine” să vorbim cu copiii despre asta și uite așa, lăsăm problema în mâinile anturajului și ale mass-media.

Educația sexuală începe acasă, de la vârste mici și nu înseamnă discuții despre actul sexual

Procesul de educație sexuală este unul etapizat, ca în cazul oricărui lucru pe care copilul îl învață. Așa cum matematica nu începe cu ecuații de gradul I și nici limba română cu sintaxa propoziției, nici educația sexuală nu va începe cu discuții despre actul sexual.

În primul rând, părintele se asigură întotdeauna că informațiile pe care i le transmite copilului au legătură cu ceea ce el știe. Până la 11-12 ani, educația se face folosind zona de gândire concretă, raportată la ceea ce copiii trăiesc. Mesajele trebuie să fie flexibile.

Nu trebuie să scăpăm niciodată din vedere că îi educăm pentru momentele în care nu suntem lângă ei

Rușinarea, umilința, inducerea în eroare, pervertirea adevărului sunt nocive oricărui proces de învățare, cu atât mai mult procesului de educație sexuală, unde intervin și influențele din jur, într-un mod nu neapărat favorabil.

Educație sexuală pentru copii mici și preșcolari

Educația sexuală ar trebui să înceapă în jurul vârstei de 18 luni (+/-, în funcție de gradul de dezvoltare a copilului) și să se refere la informații privind corpul lui. Așa cum numim părțile corpului – mână, picior, burtă, cot, etc., vom numi și organele sexuale. Folosim denumirile lor științifice, penis și vulvă. Ulterior, le vom spune copiilor și denumirile populare – cocoșel, păsărică sau cum mai vreți voi.

Ei bine, da, recunosc, aici mă simt incapabilă să folosesc denumirea științifică.  Mi se pare cel puțin ciudat să întreb copilul „te-ai spălat la vulvă?”, așa că noi folosim denumirile populare. I le spun și pe cele științifice, dar în vorbirea de zi cu zi nu pot și basta. Asta să fie toată paguba și să fim în stare să transmitem restul de informații corect.

La această vârstă, apare curiozitatea și vom primi întrebări

Cele mai multe însă, se închid cu răspunsuri simple, așa că nu vă aruncați la detalii complicate, tehnice. De exemplu, dacă un copil întreabă cum a apărut pe lume, îi veți răspunde că a crescut la mami în burtică. Dacă întreabă cum a ajuns acolo, spuneți că o celulă de la tati s-a împreunat cu o celulă de la mami și celula a crescut. Cel mai probabil nu va întreba și cum a ajuns celula de la mami la tati, așa că vă puteți opri cu explicațiile. La fel procedați dacă sunteți întrebați de diferite cuvinte auzite în anturaj. Explicațiile trebuie să fie cât mai naturale și simple.

Vă puteți folosi de atlase cu imagini, dacă vă este mai ușor. Eu, de exemplu, am folosit la Ana cărticica Corpul omenesc, unde sunt explicate foarte frumos părțile corpului și procesele care au loc. Există un capitol intitulat chiar „Cum vine pe lume un bebeluș?”, unde totul este explicat foarte frumos și simplu.

Este foarte important să avem în vedere faptul că cea mai mare parte a abuzurilor sexuale se întâmplă în perioada de preșcolaritate

De aceea, trebuie să informez copilul cu privire la protecția zonelor intime – să îi spun cine are voie să îl atingă pentru a-l ajuta să se șteargă sau să se spele. De asemenea, e vital să mă asigur că atașamentul lui față de mine ca părinte este atât de puternic, încât el va veni la mine să îmi spună când ceva i se pare în neregulă.

În paralel cu această delimitare a persoanelor care au voie să îl atingă în zonele intime, este bine să îl ajutăm pe copil să își achiziționeze independența cât mai repede, ca să se poată spăla/șterge singur la toaletă.

Educație sexuală pentru școlari

Cei mai mulți  școlari trăiesc pubertatea mult mai devreme, de la 8-9-10 ani. Din păcate, la pachet cu hormonii vin și ideile, așa că e bine să fim atenți și să anticipăm nevoile lor, mai degrabă decât să reacționăm.

Copiii devin mai curioși, dar curiozitatea lor este de natură tehnică, inginerească. Copiii vor să știe cum apare o sarcină, cum se naște un copil, detalii și aspecte despre orientarea sexuală, etc. Am povestit cum am răspuns la întrebarea Anei „Mami, de ce se pupă doamnele?”, atunci când a văzut un cuplu de femei sărutându-se.

La această vârstă, este indicat să dublăm informațiile și de discuții legate de intimitate, iubire, atașament, respect, încredere și comunicare.

Eu încerc să îi vorbesc Anei despre dragoste, despre sentimente și cum sărutul, îmbrățișările și alte acte intime au loc doar cu cineva pe care îl cunoști bine, în care ai încredere, care te respectă. Îmi dau seama, însă, din privirea ei și din cum reacționează că pun puțin calul înaintea căruței și atunci nu mai insist. Fiecare explicație la timpul ei.

Este important să verificăm și să fim la curent cu ceea ce vizionează copiii noștri pe internet, pe Youtube sau pe alte site-uri. Dacă îți spune, de exemplu, că a căutat împreună cu un coleg cuvântul sex pe youtube, verifică ce apare la căutare și apoi pornește discuția din acel punct, cu temele făcute.

Școlarii mari, aflați aproape de pubertate, trebuie să afle despre schimbările hormonale și emoționale prin care trec și vor trece.

O carte utilă în prima fază a acestei etape ar fi „Domnul și doamna hormon”. Este demult pe lista mea, dar nu mai apuc să o iau

Educație sexuală la pubertate

Apare un nivel superior de înțelegere a relațiilor sexuale, ceea ce permite aducerea în discuție a limitelor, a regulilor, a acordului cu privire la diferite aspecte intime. Se vor expune și pericolele ce țin de îmbolnăviri sau sarcini nedorite.

În această etapă, când vorbim de educație sexuală, vorbim despre atitudini responsabile față de corpul nostru și al celuilalt.

Educație sexuală pentru adolescenți

Ei bine, aici lucrurile se complică și nu mai sunt doar despre tehnică. La această vârstă, copiii trebuie să știe că actul sexual nu este doar despre corp, ci și despre comunicare, emoție, siguranță, încredere.

Ideea că aceste informații i-ar putea împinge către a face sex este complet greșită, din contră. Diana Stănculeanu ne-a povestit o întâmplare de pe vremea când făcea consiliere în cadrul unui liceu.  O fată de clasa a IX-a a venit într-o zi foarte hotărâtă în cabinet, cu o banană într-o mână și un prezervativ în cealaltă și i-a spus că în acea seară  va folosi pezervativul și trebuie să știe cum. Diana a discutat cu ea, i-a explicat toate aspectele și, într-un final, fata nu a folosit nimic, pentru că nu a mai fost cazul. A înțeles că era mult prea devreme pentru asta, dar a înțeles DUPĂ ce a cunoscut toate implicațiile. Dacă Diana i-ar fi spus „vaaaai, dar ce rușine, te rog frumos să arunci alea și să-ți scoți prostiile din cap”, oare ce s-ar fi întâmplat cu liceanca noastră? cel mai probabil îngroșa statisticile.

E foarte important să le spunem că viața sexuală înseamnă alegeri și responsabilitate

Suntem tentați să vorbim despre sex doar din perspectiva protecției, a bolilor cu transmitere sexuală și a sarcinilor nedorite. Tinerii au însă nevoie să știe și despre partea de plăcere din sex. Doar așa vor avea o viață sexuală sănătoasă ca adulți.

Între noi fie vorba, pe mine mă îngrozește momentul ăla și nu știu cum o să îi fac față. Vorba Dianei Stănculeanu, o să exersez în oglindă până atunci.

Trebuie să ne învățăm adolescenții că este la fel de în regulă să spui NU, cum este să spui „îmi place de tine”

Acum învață despre nevoile emoționale, despre atașament, despre atracție și angajament. Vor trece și prin etapa în care îi vor îngrijora comparațiile, refuzurile, în care vor crede că sexul reflectă valoarea personală. Noi ar trebui să fim acolo să le spunem că sexul nu ar trebui să fie nici insignă de onoare și nici stigmat.

Mie îmi pare complicată tare perioada  asta, dar mă bazez că dacă lucrurile sunt bine așezate în primele etape, ar trebui să fie un pic mai ușor. A, da, mă bazez și pe faptul că mai e ceva până acolo, dar la cum au trecut primii aproape 9 ani, nu mi-aș juca toate cărțile pe asta 🙂

Ca o concluzie, mie mi se pare că e nevoie în primul rând ca noi, părinții, să trecem peste propriile prejudecăți, să ne facem noi singuri educație sexuală, acolo unde este cazul, să reparăm ce nu s-a făcut la timpul lui.

Să tragem aer adânc în piept și să nu scăpăm nicio secundă din vedere că, dacă noi nu facem asta, o vor face alții pentru noi. De întâmplat oricum se întâmplă.

Citește și

Ce le spunem copiilor despre homosexualitate

Pregătirea pentru adolescență începe la patru ani

Mamă de copil școlar, mai greu decât cu un sugar

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.