Hai, împinge, mișcă-te! Are 2 kile amărâte și nu ești în stare s-o naști. Faci parte din categoria femeilor care nu merită să fie mame. Asta am auzit eu de la medicul anestezist în timp ce îmi nășteam copilul, crăcită pe o masă, despărțită de restul gravidelor în travaliu doar de niște uși de sticlă, permanent deschise. Aceeași femeie mi-a spus, trei ani mai târziu, când am avut „norocul” să pic tot pe tura ei la chiuretaj, să nu mai plâng atâta, mai am un copil acasă, nu-mi ajunge? Deși nu s-a desfășurat deloc ca în filme și povești, nici măcar așa cum spun specialiștii că ar trebui să fie, eram convinsă că nașterea nu m-a afectat și că Ana a compensat neajunsurile. Până când m-am surprins cu lacrimi în ochi când am citit într-un document tot ce nu a fost nașterea pentru mine.
E vorba de travaliul tău, nașterea ta și bebelușul tău. Este experiența ta și ai dreptul să fie cea mai frumoasă.
Mi-am dat seama atunci că nimeni pe lumea asta nu are dreptul să îți ciuntească prima întâlnire cu copilul tău. Nimeni nu decide cât ești tu de bună mamă sau cât meriți să fii ajutată. Nimeni nu îți poate impune cum să naști, fără dovezi medicale solide. Nimeni n-are dreptul să îți smulgă copilul de lângă tine, dacă este perfect sănătos, numai pentru că o cer protocoalele.
Cel mai bun protocol pentru un copil e iubirea mamei lui și asta ar trebui să schimbe protocoalele
Nimeni nu are voie să îți interzică să-ți hrănești bebelușul decât cu program. Nimeni nu ar trebui să te blameze că nu știi să împingi, că tremuri involuntar sau că plângi. Nimeni nu ar trebui să te bruscheze sau să te lase pe un pat, speriată că ai frisoane și apoi nu mai simți bebelușul mișcându-se. Nimeni nu ar trebui să îți înfigă un ac în spate fără să te avertizeze și să apoi să urle că te miști și n-o să prindă anestezia.
Toată lumea ar trebui să fie acolo pentru tine în prima experiență ca mamă
Să te ajute să îți hrănești puiul, să ți-l pună pe piept, să te înțeleagă că ești speriată, să îți zâmbească și să îți spună că o să fie bine. Să te țină de mână dacă ți-e rău, să te întrebe dacă ai nevoie de ceva, să îți dea un calmant dacă te doare, să te înțeleagă dacă țipi.
Să te facă să simți că e travaliul tău, nașterea ta și bebelușul tău și că e dreptul tău să fie memorabile
Mi-ar plăcea ca fraza asta să fie mai mult decât un pasaj într-un text. Mi-ar plăcea să o știe și să ceară înfăptuirea ei toate proaspetele mame. Mi-ar plăcea să o înțeleagă medicii și personalul medical, chiar dacă sau tocmai pentru că le trec sute de mame prin mâini zilnic. Mi-ar plăcea să țină cont de ea familiile atunci când aleg locul și modalitatea nașterii.
Mi-ar plăcea să rămână în inimile lor și să creeze o experiență meritată de fiecare mamă. Pentru că a doua oară oricum nu va mai fi la fel.
Citește și
Unde te grăbești? Mai ține-l în brațe puțin
Ce am învățat de când sunt mamă
Locul copilului e în brațele mamei
Nimeni nu-ți cunoaște copilul mai bine decât tine!
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.
Sursa foto – Freepik.com
Dincolo de ocean, mai precis in Canada, femeia gravida este tratata cu respect de la inceputul si pina la sfirsitul sarcinii. Si, in mod special, la nastere!!! Aici ai linga tine o echipa intreaga sa te ajute (doctor, infirmiera, moasa) iar in anumite centre de nasteri (nu spitale!) moasa iti urmareste toata sarcina. Ca sa nu mai zic de nasteri acasa, cu moasa si, la cerere, chair cu familia alaturi (sot, copii)…. Eheee, o diferenta mare…. Sunt norocoasa ca nu am trait experienta aparitiei pe lume a fetitei mele in tara, chiar daca a fost prin cezariana!!!
Da, este altceva, alta lume, alt respect fata de om. Ma bucur ca ai avut parte de o experienta a nasterii asa cum merita orice femeie!