Dragă școală,
În urmă cu trei ani, ți-am dat un copil vesel, zglobiu, cu poftă de alergat și țopăit. Acum, îmi trimiți acasă un copil care abia își mai târăște picioarele de greutatea ghiozdanului. Ți-am dat un copil energic și jucăuș. Mi-ai dat înapoi un copil care scrie în lista de reguli de respectat la școală că în pauze trebuie să stea în bancă și să fie cuminte. Am trimis la tine un copil curios și dornic să învețe. Cu fiecare zi care trece, îmi trimiți un copil tot mai blazat și plictisit. Ți-am trimis un copil care învăța totul prin joacă, culoare și fantezie. Mi-ai trimis înapoi un copil care se chinuie să nu își piardă concentrarea după trei coloane de exerciții care cer același lucru.
Ți-am dat un copil cu deschidere spre lume și spre viață. Acum iau de la tine un copil obosit, care nu înțelege ce vor de la el cerințele scrise invers, comparațiile hilare, un copil care abia așteaptă să termine lecțiile și să arunce cât colo pe birou caietele.
Am trimis cu încredere un copil îndrăzneț, curajos, care încerca orice, fără teama de eșec
Săptămâna trecută, am simțit cum mor câte puțin când copilul meu mi-a spus „Nu am făcut exercițiul suplimentar, mami. Doar ce era obligatoriu. Să nu îmi scadă punctajul la evaluare”
Ți-am dat un copil cu luminițe în ochi și iau în fiecare zi un copil tot mai uniformizat, tot mai „conformat”, tot mai aliniat unor cerințe cu care nimeni nu e de acord, dar pe care toată lumea le urmează orbește.
Ți-am dat un copil cu mintea și privirea ageră, cu empatie, cu o inteligență emoțională peste media vârstei lui. Un copil respectuos, dar și bătăios. Un copil plin de personalitate. Un copil care nu trece neobservat pe nicăieri. Și nu în sens rău. Știam că nu ești deloc pregătită să primești copii ca al meu, dar am sperat până în ultimul moment. Undeva, într-un ungher de suflet, speranța mai licăre un pic.
Dragă școală, dacă nu aș ști că nu ai cum să faci asta, te-aș ruga să îmi dai copilul înapoi
Din păcate, știu. Știu că, așa cum ești acum, nu poți să accepți că sunt copii, nu majoritari ce-i drept, pentru care nu prea contează că 5X2 = 10. Pentru ei, e mult mai important dacă pot folosi asta să creeze ceva, dacă se pot juca cu acel zece și îl pot așeza într-o mare de culoare, dacă îi pot atribui un rol într-o poveste. Sunt copii care la dictare – cea de acasă, că la școală „scade punctajul” în locul cuvântului „floare” desenează chiar o floare. Copii care, la tema „Eu și familia mea” fac singuri cap-coadă o compunere care îi lasă cu ochii în lacrimi pe toți membrii familiei. Copii care cântă, visează și creează așa cum respiră.
Un astfel de copil am trimis eu la tine și mă gândesc zi și noapte cum să fac să nu îl pierd de tot.
Citește și
Când hârtia și săpunul apar la baia școlii. Chiar, când apar hârtia și săpunul la baia școlii?
Școala românească. O șaorma cu de toate înghițită cu forța
Lipsa de finalitate practică, una din bubele învățământului românesc
Nu-l lăsa când începe școala. Atunci are mai mare nevoie de tine!
Oana Moraru – Școala nu este garanția succesului în viață
Otilia Mantelers – Succesul la școală al copilului depinde de implicarea părintelui
Ce facem când copilului îi e greu la teme?
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Sursa foto – Freepik.com
Da, mare adevar in cele scrise. Fetita mea plange noaptea, in somn, de frica scolii. Are cearcane si este obosita. Dupa scoala, este un progam afterschool implementat de Primaria sector 5, unde copiii isi fac doar temele, nimic mai mult, si sunt obligati sa stea in banca. Nimic de joaca, socializare. Doar multe, multe teme. Ghiozdan foarte greu ptr cl a 2-a. Parintii inca strang bani la plic ptr doamna. In vacante au foarte multe teme, le strica tot cheful. Dintr o clasa, sunt maxim 3 parinti cu care poti discuta deschis. Trist!
OOOfff, greu, foarte foarte greu 🙁
Exact asta e si sentimentul meu, cred că ai surprins fiare bine situația. Eu unul nu știu ce să fac în legătură cu asta
Singura solutie pe care am gasit-o eu a fost mutarea la o scoala privata. Ghiozdanul e la fel de greu, ca astea sunt manualele, programa la fel de absurda, ca aia e peste tot, dar abordarea este diferita si asta face diferenta. Modul de invatare, de relationare cu copiii, atmosfera din scoala, libertatea lor la opinie, totul. E f greu si probabil pt unii e imposibil, dar eu alta solutie nuu am gasit, ma ingrozea clasa a V-a in special