Nu este lucru mai groaznic pe lumea asta decât să fii părinte. Așa și-a început dr. Mihaela Bilic, medic nutriționist, discursul din cadrul sesiunii Parenting Trends de la Social Media for Parents. Deși eram acolo o sală întreagă de părinți, nu s-a supărat nimeni. Am înțeles că e vorba despre misiunea aproape imposibilă care vine în descrierea jobului de părinte. Să luăm decizii acum pentru viitor, fără să avem nicio idee dacă o să iasă ce trebuie sau nu.
Partea bună e că atunci când ai copii, ai șansa să te reconectezi cu tine
Atunci afli clar ce a fost bine și ce nu în propria copilărie și ce și-a pus amprenta în devenirea ta ca părinte. Mâncarea e unul din aspectele la care noi, părinții generației actuale, nu stăm prea grozav. Eu personal nu știu părinte care să nu se streseze de ce, cât și când mănâncă pruncul din dotare. Ba că e prea puțin sau prea mult, ba prea dulce – mereu prea dulce :-), ba la ora nepotrivită. Clar capitolul mâncare e pe lista de puncte vulnerabile.
Primul lucru pe care l-am reținut de la Mihaela Bilic este că nimeni nu se îmbolnăvește sau nu se vindecă prin mâncare
Așa că mâncarea nu ar trebui să ocupe un loc atât de important în gândurile și acțiunile noastre. Sigur, asta nu înseamnă să nu ne preocupe ce și cât mănâncă copiii, dar să nu facem din asta o obsesie. Atâta timp cât alegerile noastre sunt ghidate de bunul simț, lucrurile ar trebui să meargă bine. Alegeți produse pe care le-ar recunoaște și bunica!, adică lucruri cât mai puțin procesate, cât mai „banale” și mai apropiate de gustul și compoziția lor inițială.
Renunțați la produse în care înlocuiți ingredientele de bază
Mai bine o prăjitură cu făină albă și zahăr, mâncată mai rar și cu măsură, decât prăjituri cu făină integrală, îndulcitori și tot felul de substitute.
Orice copil hrănit cu mâncare făcută în casă e un copil bine hrănit
Nu faceți confuzie între dulciuri și făinoase. Un copil care se mișcă, care aleargă, un copil sănătos are nevoie de făinoase. Cu dulcele, în schimb, e altceva. Dulcele ar trebui să fie un răsfăț, nu un aliment și să fie considerat un premiu, o raritate. De aceea, este recomandat să fie consumat ocazional, de preferat în afara casei și să fie de calitate foarte bună.
Învățați-i pe copii să mănânce echilibrat. Faceți porții, nu mâncați cu platoul pe masă, pentru că așa nu aveți niciun control asupra a cât consumați.
Nu vă faceți griji, nu se moare de foame!
În loc să vă petreceți mult timp căutând rețete noi și modalități prin care să îl faceți pe copil să mănânce, mai bine mâncați o masă simplă alături de el. Faceți din masă un prilej de a petrece timp în familie, acordați atenție mai multă copiilor și mai puțin farfuriei. În goana noastră după perfecțiune, uităm să fim alături de copii. Mai bine o mămăligă cu brânză și smântână mâncată împreună decât o mâncare sofisticată, pe care îl obligați să o mănânce, că scrie nu știu unde că e sănătoasă și ați petrecut mult timp să o preparați. Nu mai vorbim cât au costat ingredientele!
Un copil care e bine emoțional va mânca echilibrat
În schimb, un copil care se va simți neglijat sau neînțeles, care nu va avea timpul lui de joacă și timp împreună cu familia, va mânca în exces. Un copil cu un mediu familial echilibrat nu va fi niciodată supraponderal, dar unul căruia îi lipsesc atenția și iubirea se va refugia în mâncare
Un copil se hrănește cu apă, aer, atașament, iubire și tandrețe
A, da, după toate astea îi puteți da și mâncare 🙂
Despre ce s-a mai discutat la Social Media for Parents am mai scris aici.
Citește și
Ce este autodivesificarea si care sunt principiile ei?
5 greșeli în diversificarea bebelușilor
Dulciuri cu limită? Cum am reușit?
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile
Multumim mult ca imparti cu noi noutatile pe care le aflii.Eram in dubii daca sa citesc sau nu articolul pentru ca ma preocupa tema si m-am documentat destul de mult.Dar iata ca vorba ‘cat traiesti inveti ‘ s-a adeverit din nou.Noi mancam bine mersi cu platoul pe masa si la sfarsit eu si sotul ne minunam ca iar am mancat pana ne doare burta :).Voi pune in aplicatie aceasta idee mai ales ca unde mai pui ca spatiul de pe masa nu va mai fi o problema.
Dulciurile au primit si ele o noua perspecriva : ‘mancate in afara casei ‘.Imi place ideea o sa ma gandesc cum si cat de des o voi putea pune in aplicatie.Cred ca trebuie sa incep prin a desfiinta obiceiul de a depozita dulciuri prin dulap.Cred ca cel mai greu va fi cu cele primite cadou dar trebuie sa gasesc si pentru ele o solutie.
Cat despre mofturile celor mici la mancare exista doar o singura solutie :’rabdare,rabdare,rabdare’ .Nu-mi e usor si asta o stie orice parinte.Mi-aduc aminte ca si ai mei au avut aceeasi problema cu mine.
Da, Fausta, asa e, asta cu portiile e grea. Mihaela a dat exemplul francezilor, care isi obisnuiesc copiii de mititei cu portii limitate si, cu timpul, desi se scoala flamanzi de la masa, se invata 🙂
Acuma nu zic sa facem chiar asa, dar cred ca putem gasi un echilibru
Uau !Asta cu francezii n-o stiam desi cunosc o mamica aici cu radacini de acolo si mereu i-am admirat silueta(dupa ce a nascut de 2 ori) si m-am intrebat cum reusesate.De fapt intrebarea asta mi-o pun la multe mamici care au o silueta de invidiat dar putine vor sa dea din casa cum reusesc.Una mi-a marturisit ca si ea s-a infometat de mica pana ce stomacul s-a obisnuit cu putina mancare si acum nu mai are Probleme.Soacra-mea(care si ea in tinerete era snur) spune mereu ca cele care sunt slabe se infometeaza.Eu una dupa ce m-am casatorit si am copii nu ma mai trage inima sa rabd de foame.Incerc sa-mi creez un stil de viata cat mai echilibrat si asta e !