Ana, de ce îţi place ţie să dormi cu noi?
Pentru că sunteţi părinţii mei şi vă iubesc şi îmi place să dormim împreună, ca o familie.
Şi de ce crezi că atunci când erai mică acceptai mai uşor să dormi în camera ta?
Pentru că nu ştiam eu cum stau treburile, nu înţelesesem aşa bine.
Ăsta este unul din dialogurile de seară la noi în familie. Unul asociat unor multiple negocieri, tabele, liste, diagrame, toate făcute cu scopul de a o convinge pe Ana să doarmă și în camera ei. Patul e cel dorit și ales de ea, pat „cu sus” (a se citi cu etaj), în el are toate pernițele frumos colorate. Cu Sofia, cu Elsa, Soarele care o ferește de vise rele, perna cu pisici, cea cu junglă pe care dormea la grădi, perna-ursuleț pufoasă. Are și animăluțele de pluș preferate, păpuși de tot felul, arsenalul de „urgență” care conține obligatoriu apă, șervețele și, când este nevoie, picături pentru nas. Nu folosește nimic din ele peste noapte, dar nu poate dormi dacă nu le are.
Și totuși, ceva îi lipsește. Căldura, atunci când se cuibărește între noi, siguranța că respirăm la mai puțin de 50 cm de ea, dragostea pe care i-o dă apropierea.
Când era mică, am urmat sfaturi „clasice”, i-am făcut camera ei, patul ei și am culcat-o acolo din prima zi. Atât am știut atunci, atât am putut. Diminețile erau momentele de liniștire de colici și totodată momentele noastre de conectare. De pe la cinci-șase o luam cu noi și dormeam cuibăriți toți trei câteva ore bune. Aproape de doi ani, când a căpătat pat fără gratii, și-a făcut un obicei din a veni la noi în pat spre dimineața. Uneori de la 3-4, alteori mai târziu. Nici o mai auzeam câteodată, doar simțeam câte un picior în coaste, o mână aruncată peste noi sau ne trezeam împinși spre margine.
Pe măsură ce a crescut, a început să își negocieze tot mai conștient serile de dormit cu noi.
Întâi erau week-end-urile, adică vineri și sâmbătă. Treptat s-a adăugat și duminică, apoi au apărut excepțiile din timpul săptămânii și uite așa am ajuns la aproape 8 ani să numărăm zilele în care doarme la ea în pat. A avut o perioadă de frică de întuneric, de monștri, de vise urâte. Acum nici măcar nu mai invocă vreun motiv, ci doar că lângă noi e mai bine. Că suntem părinții ei și ne vrea aproape. Contrazice asta, dacă poți!
Și deși ne înghesuim, pentru că nu suntem tocmai mici și nici ea nu mai e, deși ne trezim că dormim fiecare pe o stinghie de pat, contorsionați mai ceva ca gimnastele la paralele, deși uneori ne e dor să ne ținem în brațe de-a dreptul, nu peste micul intrus dintre noi și o rugăm să mai doarmă și la ea, de cele mai multe ori o lăsăm.
Pentru că suntem conștienți că momentele astea mai durează atât de puțin, ca mâine va închide ușa camerei și va cere intimitate sau ne va anunța că nu doarme acasă.
Și atunci o să avem spațiu berechet în pat. Și timp de strâns în brațe.
Și pentru că tot suntem la capitolul co-sleeping, am găsit cinci argumente interesante pentru a continua să dormiți împreună cu copilul și după ce depășește vârsta mică.
Argumente pentru dormitul cu părinții
Crește independența copilului.
Contrar așteptărilor, copiii care dorm singuri tind să fie mai dependenți de părinții lor decât copiii care dorm în același pat cu părinții
Crește gradul de siguranță pe care îl resimt copiii
Astfel ei nu vor mai avea nevoie de diferiți înlocuitori de genul păturica preferată, un anumit animal, etc. De asemenea, probabilitatea să dezvolte obiceiuri nocive, de tipul suptului degetului este mai mică
Dormitul cu părinții are efecte benefice asupra stimei de sine și a unității familiei
Copiii care dorm cu părinții devin adulți mai ușor de gestionat și care se vor înțelege mai bine cu partenerii lor.
Copiii care dorm cu părinții lor au o capacitate de gestionare a stresului mai mare și se adaptează mai ușor schimbărilor sau provocărilor mediului.
Toată lumea doarme mai bine
S-a dovedit prin studii că cei care împart același pat intră simultan în diferitele stadii ale somnului și se odihnesc mai bine.
Sursa https://naturalparentsnetwork.com/five-benefits-cosleeping/
La voi cum stă treaba?
Citește și
5 reguli la care nu am renunțat în educația copilului meu
Tu cât respect îi arăți copilului tău?
Unde te grăbești? Mai ține-l în brațe puțin
Nu pune problemele tale pe umerii copilului tău
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Hello! Si la noi e fix ca la voi, ref M, din ziua 1 in patutul ei apoi incet-incet ne-a cucerit. Deh, ne-am luat si noi dupa cartile si sfaturile de la momentul acela, acum 8 ani. La C e fix invers…din ziua 1 cu noi (90% cu mine si cu tzitzi) , am incercat patutz doar la somnul de peste zi dar am renuntat repede…deci de 2 ani jumate doarme cu noi, sau cu unul din noi.
rezultat: C e muuult mai independent si curajos (chiar daca l-am alaptat pana asta-vara…sic!) iar M e mai tematoare si cauta ”asigurarea” noastra mai mereu.
unii psihologi spun ca nu e ok pentru relatia conjugala daaar…fiecare face cum simte si alege ce e potrivit pentru povestea personala.
felicitari pentru articol 😉
Ce ma bucur sa aud ca se confirma noile teorii, nu cele care spun ca modul de crestere a copiilor bazat pe attachamnet parenting creeaza copii instabili emotional, nesiguri, dependenti, etc. Voi si altii ca voi demonstrati fix contrariul. Bravooo!
Fetita mea a dormit de la 2 luni singura in camera ei dar totul s-a achimbat odata ce ne-am internat si am stat 7 zile in spital. Si acolo fiecare dormea in patul ei intr-o noapte a inceput sa planga urat spunand ca vrea cu mine in pat. Asta era cand avea 2 ani jumate. De atunci nu a mai vrut sa doarma singura…Doar eu cu ea. Tati in alta camera. Nu am putea toti intr-un singur pat, nu e confortabil ; ne place sa avem mult spatiu la somn. Acum are 3 ani si sper ca la anul sa-i renovez di aranjez frumos camera special pt ea si sa doarma singura . Nu cred ca e ok pt parinti pt ca au de suferit ca si cuplu, neavand intimitate. Si nu cred ca odihna e mai de calitate intr-un pat normal dublu sa fie 3-4 persoane.
Noi nu prea am conceput sa dormim separati, de aceea nu am apelat niciodata la varianta asta :-). Dar am auzit toate combinatiile posibile. Pana acum nu ne-am simtit cuplul amenintat, pentru ca totusi am alternat serile de dormit impreuna cu cele in care dormim separat. Sigur ca fiecare ia cea mai buna decizie pentru cuplu si pentru copilu sau. Multu succes in amenajarea camerei! La noi a avut succes cateva saptamani, apoi a devenit ceva normal si a fugit din nou catre patul nostru 😀
Felicitări pentru articol si pentru provocare!
Cercetările in domeniu nu sunt finalizate….si nici nu are cum…..din moment ce totul e in tranziție…..dar eu consider ca fiecare familie își creste copiii după ceea ce simt, după trecutul lor, cum au fost crescuți si de ce au fost privați in copilărie, de gradul de educație al inteligentei emoționale, gradul de maturitate…..in rest SA NE IUBIM COPIII ASA CUM SUNT!
Multumesc pentru aprecieri! Sigur ca nu sunt finalizate, sunt diferite studii, dar cele din ultima vreme se indreapta tot mai mult spre incurajarea dormitului impreuna 🙂 Sigur ca suntem influentati de muti factori si pana la urma fiecare face cum ii este cel mai bine. Ca si in cazul alaptarii, purtatului si a multor alte lucruri, si aici este mai bine sa nu faci un lucru, decat sa il faci doar pt ca „trebuie” si sa iti aduca frustrare
Si noi mai dormim cu fetita mea! Si are 9 ani! Pana ea mai vrea..vrem si noi!
Ce frumos! Asta prevad si eu 🙂
Dormim toti impreuna de 6 ani 🙂 In vara asta i-am amenajat camera mult visata, mare, luminoasa, spatioasa, colorata…Ghici ce? Dormim toti la copil in camera. Fiindca ne place, fiindca ne vrea cu el si fiindca, asa cum ai zis, va veni vremea cand ne va inchide usa de la camera lui in nas 🙂
Minunat! Bine ca atunci cand va vrea, se va bucura de camera frumoasa, luminoasa, spatioasa, colorata. Pana atunci, se bucura de mami si tati 🙂
si noi dormim toti trei in acelkasi pat si avem aproape 6 ani, aici ma refer la cel mic.
sincera sa fiu noptile mele de somn au de suferit, de la o vreme pur si simplu nu ma mai odihnesc cum trebuie, copilul in timpul noptii se muta la picioarele noastre, eu am un somn ca de iepure si aud orice miscare, ma trezesc de multe ori pe noapte ca nu cumva sa il lovesc cu picioarele si tot asa.
mi-am propus sa il invat sa doarma singur, stiu ca nu este usor, dar eu cred ca e benefic si pentru viata de cuplu si pentru copilas .
Draga Flaviana,
Multumescpentru ca ai impartasit cu mine experienta voastra. Sigur ca este bine sa faci cum si ce crezi ca este mai bine pentru voi, iar daca pentru voi ca si cuplu este mai bine sa aveti intimitate, este perfect. Sunt convinsa ca veti face astfel incat cel mic sa nu resimta in vreun fel negativ schimbarea.
Eu dorm cu amandoi (9 ani si 8 luni si 4 ani) si taica-su singur. Cum zici si tu, nu mai e mult pana n-or sa mai vrea ei, asa ca profitam de moment. Uneori mai dorm eu singura si taica-su cu ei. Privim partea buna, noua adultilor ne pune imaginatia la incercare:)))) si copiii sunt fericiti.
Ce tare asta cu imaginatia! Noi ne inghesuim toti 3, dar cu doi nu cred ca reuseam 🙂
Primul copil, baiatul de 8 ani Ianis, a fost mereu super-independent, din prima noapte il puneam in patut, ieseam din camera si gata!, adormea instant. Si acum doarme singur in camera lui.
Insa fetita de 10 luni Ana n-a dormit in patut nici o secunda, din maternitate a dormit numai cu mine pentru ca o alaptez, iar ziua cand mami e la servici, doarme cu tati, caci se plictiseste sa doarma singura;), trebuie sa simta caldura si respiratia cuiva. Daca te ridici usor si pleci de langa ea, se trezeste!
Presimt ca faza cu dormitul impreuna va dura ani, mult peste motivul cu alaptatul;)) Sincera sa fiu, nu ma deranjeaza, din contra m-am obisnuit cu ea si parca nici eu nu mai pot adormi fara ea, fara sa-i simt nasucul infingandu-se in coasta mea, mirosul de bebelus dulce si caldura molicica in timp ca sta lipita de mine. Deci, mega-argument PRO pentru co-sleeping!
Ce draguut! Anele stiu ce vor, se pare 🙂 Mami s-a intors deja la serviciu?
La noi problema era adormitul, nu dormitul in acelasi pat. La somn era foarte ok, doar o data pe luna era mai greu daca avea o tuse etc. In schimb la adormit putea sa dureze si 90 min iar acum ca se culca singura doar 15. Apoi la ora 24 poti alege daca dormi cu ea in camera sau nu …
Oricum, de la 90 de minute la 15 e progres mare. E semn ca toate trec, pana la urma,rabdare sa fie 🙂