Now Reading
Destinații de o zi aproape de București – Cetatea Poenari și alte trei obiective

Destinații de o zi aproape de București – Cetatea Poenari și alte trei obiective

cetatea Poenari

Încă un week-end de vară, încă o oportunitate să descoperim destinații de o zi aproape de București. Cu chef de ducă și cu decizia luată pe loc, am pornit sâmbătă dimineața cu destinația Cetatea Poenari. La final a ieșit o excursie mult mai lungă, care se putea împărți lejer în două zile. Dar așa suntem noi, nebuni și imprevizibili.

Cetatea Poenari este situată în localitatea Arefu din județul Argeș

Din București se merge cam o oră și jumătate – două, cu mașina pe traseul Autostrada A1 București-Pitești – Curtea de Argeș-Arefu.

Un obiectiv de vizitat pe traseu este  Mănăstirea Curtea de Argeș, se trece chiar pe lângă ea. Noi o planificasem pentru întoarcere, dar nu a mai fost să fie.

Cetatea Poenari a fost închisă până de curând, din pricina asaltului urșilor, dar s-a redeschis recent, iar zona de la bază a fost înconjurată de gard electrificat.

Aici se află o zonă de campare și căsuțe. Prețul de închiriere al unei căsuțe este de 60 de lei/noapte. E de luat în seamă că baia și dușul este la comun. Pentru o experiență rustică de-o noapte, cred că merge.

Accesul în Cetatea Poenari costă 5,80 lei pentru adulți și 2,30 pentru copii

Plata se face sus, pe principiul „doar dacă ai ajuns până aici, îți luăm banii”.

Ca să ajungeți la cetate trebuie să urcați cele 1480 de trepte

Drumul este prin pădure, deci ești ferit de soare, ceea ce e minunat. Dacă ne băteau și cele 40 de grade în cap cred că renunțam urgent. Ca idee, pe mine m-a ajutat mult să număr treptele. La fiecare sută, le comunicam și Anei și Pisicului încă o reușită. Ne-a motivat pe toți treaba asta.

Ana (8 ani și jumătate) a avut câteva momente de „nu mai pot”, dar una peste alta a rezistat foarte bine. Am văzut și copii mai mici și cred că eu m-aș fi încumetat cu copil de la 4-5 ani în sus. Cu opriri, poate și ceva porțiuni cărat în brațe/cârcă, dacă vă ține.

Priveliștea de sus este fantastică, mai ales că vine ca o recompensă pentru urcare

Din cetate nu mai este cine știe ce, două turnuri, niște ziduri și un colț cu instrumente de tortură, care putea lipsi lejer, după părerea mea. Așa cum clar puteau să lipsească și cele două marionete kitschoase, trase în țeapă, care te întâmpină de cum ai terminat de urcat treptele. Dar de, cetatea Poenari a fost loc de refugiu pentru Vlad Țepeș și trebuia „decorată” ca atare.

Eu am simțit urcarea către cetate ca pe un drum de dezvoltare și introspecție interioară

Sigur, cu întreruperile de rigoare, atunci când ai cu tine cel puțin un copil, indiferent de vârstă. Dar dacă reușești să ai măcar 2-3 momente de liniște și conștientizare a efortului, este clar un prilej de exploatat.

Dacă la urcare mai e cum mai e, greul cine la coborâre, pentru că sunt antrenați niște mușchi pe care îi folosim mai rar. La un moment dat îmi tremurau atât de tare picioarele că mi-a fost teamă că rămân suspendată pe la jumătatea drumului. Din fericire, m-au ascultat picioarele și am ajuns cu bine jos.

Dacă deveniți brusc înfometați după cele 1480 de trepte dus-întors, în Arefu găsiți câteva pensiuni unde se mănâncă bine.

Noi am optat pentru Micuțul Vrăjitor. Meniul nu este foarte variat, dar porțiile sunt generoase, extrem de bine gătite și la prețuri rezonabile.

Pui tras la tigaie cu legume. Un deliciu

Musai să comandați papanași. O să vă alegeți cu șase bile cam cât găluștile cu prune de mari, făcute cu brânză, extrem de fragede și acoperite cu un strat zdravăn de smântână și o dulceață făcută în casă, de lingi și tacâmuri și farfurie, până la ultima picătură.

Siesta ne-am făcut-o eu pe balansoarul de lemn, Ana în leagănul-copăiță, unde a tras un pui de somn în ciripit de păsărele și Pisicul pe iarbă. Așa bine era, că nu ne mai venea să plecăm. Ne-am urnit totuși, pentru că mai aveam câte ceva de văzut.

Pensiunea Micuțul Vrăjitor

Foarte aproape de Cetatea Poenari se află lacul Vidraru și barajul Vidraru

Dacă reușești să faci abstracție de aglomerația de mașini parcate –  oare când vom avea și noi parcări ca lumea la obiectivele turistice? – și de bazarul cu multe obiecte de prost gust, priveliștea este absolut superbă. Pe lac se pot face plimbări cu vaporașul sau se pot închiria scutere de apă. Spre deosebire de acum patru ani, acum nu am mai putut urca pe platformă, la „omu de fier”, este închis accesul.

Lacul și barajul Vidraru

Ei bine, drumul s-ar fi putut opri aici. Dar ți-ai găsit să ajungem și noi ca oamenii înapoi acasă. Îmi aminteam un peisaj fantastic de la Bâlea. În plus, aveam o poză de refăcut, în aceleași condiții ca acum patru ani. Așa că am pornit spre Bâlea.

De la lacul Vidraru până la lacul Bâlea sunt 55 km

Să nu vă lăsați păcăliți ca mine. Sunt 55 km, dar sunt pe serpentine și drum de regulă aglomerat, așa că se fac vreo 2 ore, uneori și mai mult. Cu vreo 2 km de intrarea în pasaj era drumul blocat, așa că ultimii 2, 5 km i-am făcut în ritmul ursului ghiftuit.

Drumul pe Transfăgărășan e absolut de vis, nu degeaba a primit titlul de cel mai frumos drum din lume de la emisiunea Top Gear.

O mică părticică de priveliște. Transfăgărășan

Parcarea la Bâlea costă 3 lei pe oră. Din păcate, până să ajungi să vezi frumusețea naturii, te împiedici în tarabe cu porumb fiert, kurtos colac, fructe de pădure, cârnați, pietre de peșteră din China, flașnete și alte acareturi.

Odată scăpat, ai parte chiar de o priveliște de vis. Și de șansa să refaci o fotografie de acum patru ani. M-a suprins să văd că, pe lângă mai supli, suntem și mai luminoși și mai senini. Or avea dreptate unii, că viața începe după 35 :-).

La 4 ani distanță
Am ales să mâncăm la una din cabanele de la Bâlea (sunt vreo 2, din câte îmi amintesc)

Mâncarea bună și servirea decentă, timp de așteptare relativ scurt.

Răcoarea (18 grade, în zilele cu 40+) și liniștea serii care deja se lăsase au încheiat absolut perfect o zi numai bună de pus la Borcanul cu amintiri. 

Drumul de întoarcere pe Transfăgărășan a fost și el de vis. Eram aproape singura mașină pe șosea, ne luminau drumul doar stelele (și farurile), iar din loc în loc treceam pe lângă grupuri de corturi, unde se cânta la chitară, se stătea la foc și se râdea mult.

See Also

Pe scurt, într-o zi de week-end se pot vizita Cetatea Poenari, Lacul și Barajul Vidraru și, dacă porniți devreme sau nu vă temeți de întoarcere în miezul nopții, Lacul Bâlea. Dacă renunțați la Bâlea sau sunteți extra-harnici, puteți adăuga pe listă Mănăstirea Curtea de Argeș.

Cam așa ne-am distrat noi în week-end și am mai adunat o filă importantă la cecul cu amintiri.

Citește și

Peștera Dâmbovicioara, Vlăduț și o lecție de viață

Locuri de văzut în România. Canionul 7 scări

Destinații de o zi aproape de București. Conacul Golești

Destinații de o zi aproape de București. Salina Slănic

Mini-vacanță în Bucovina. Obiective de văzut cu cei mici

Am testat Airbnb. Cum a fost experiența noastră

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.

 

View Comments (10)

Leave a Reply

Your email address will not be published.


Copyright Ioana Marinescu Sima 2020 | Branding & Website realizat de Ama Mihaescu CREATIVE STUDIO 

Scroll To Top