Eu am puține amintiri de la Revelioanele copilăriei și toate sunt de la petrecerile unde părinții și ulterior mama m-au luat cu ei. Nu primeam eu îmbrățișări la 12 noaptea (sau poate doar nu mi le amintesc), nici nu știu dacă eram foarte băgată în seamă, dar cu siguranță mă simțeam fericită să fiu acolo, „miez”. Au fost precis și Revelioane petrecute cu bunicii, pe care îi iubeam și la care mă simțeam bine, dar nu mi le amintesc. Îmi amintesc doar de momentele petrecute cu cei care mi-au dat viață.
La primul Revelion împreună, Ana avea 10 luni
Eram plecați la munte și fix atunci bebelușa noastră s-a gândit să ne dăruiască o minune de rotavirus, o formă ușoară, din fericire. Am avut un început de an memorabil, cu vomă în jet, febră și fiertură de orez. Cu toate astea, nu l-aș fi schimbat pe nicio petrecere din lume.
10 Revelioane împreună. Atât am numărat de când o avem pe Ana
Ne-au rămas mult mai puține de-acum înainte. Optimist vreo 5-6, foarte optimist poate cu unul-două mai mult, realist probabil cu unul-două mai puțin. Prea puține ocazii să ne strângem de mână sub vâsc, să ne punem dorințele, fiecare în gând, dar cu inimile în tandem. Să îi văd sclipirea din ochi, să o privesc țopăind și bucurându-se de artificii.
Atât de puțin mai avem, încât nu regret nicio petrecere ce ar fi putut fi, niciun club ratat, nicio distracție, oricât de spectaculoasă ar fi fost ea. Orice petrecere poate fi o ocazie de petrecut timp fără copil. Noaptea de Revelion e un moment special, iar momentele speciale se trăiesc în formulă completă.
De când s-a născut, nu am conceput niciun Revelion fără ea
Nu am mers în cluburi, pentru că oricum nu mergeam nici înainte. Nu am mers la restaurante, dar nu din cauza copilului, ci pentru că noi am decis așa. Nu am renunțat la petreceri, ci am integrat-o în ele de fiecare dată. Am avut casa plină mereu sau am luat-o peste tot cu noi. În afară de primul Revelion, când oricum era trează din cauza bolii și complet dezinteresată de orice, am culcat-o după artificii și nu s-a întâmplat absolut nimic. Nici la aproape 2 ani, nici la aproape 3 și niciodată. Am marcat împreună intrarea în Anul Nou, ne-am ținut de mână, am privit împreună spectacolul. Pentru că eu nu cred în „copilul nu înțelege”. Cred că orice copil înțelege atât cât îi oferi tu să înțeleagă și cât este încurajat să o facă.
Nu am renunțat nici la cochetărie, doar pentru că petreceam alături de copil
Nu am făcut niciun Revelion în pijama și papuci de casă, nu mi-a lipsit rujul roșu și paharul de șampanie din mână. Pentru că așa mi-am dorit, iar faptul că aveam un bebe sau un copil mic nu m-a împiedicat să fac asta. Statutul de părinți nu ne-a împiedicat să ne mai distrăm, ci din contră, Ana și gașca ei de pici ne-au salvat chiar câteva Revelioane cu voia bună, chiuiturile și bucuria lor sinceră. Copiii chiar știu să trăiască fiecare clipă la maximum, iar noi avem ce învăța de la ei.
Acum ar fi complet inutil să o mai lăsăm acasă. Ne dorim în secret să vrea ea cât mai multe sărbători alături de noi, să își dorească să ne aibă aproape și, poate, când o fi la casa ei, să treacă și pe la noi de-un Revelion, că și noi am fost de comitet și n-am lăsat-o cu bunicii în niciun an 🙂
La voi cum e? În ce formulă ați petrecut Revelionul?
Citește și
Unde te grăbești? Mai ține-l în brațe puțin
Faptele bune se fac pentru oameni cât sunt în viață
Un exercițiu care mi-a schimbat, la propriu, viața
Cum să devii o persoană mai calmă în noul an
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Credit foto – Event Portrait
Machiaj şi styling – Cristina Calancea
Asta cu ‘Cate revelioane mai petrecem impreuna ?’ mi-a adus aminte ca anul asta ma uitam la fetita mea de 8 ani care taia legumele pentru salata de Beuf pe care o facem impreuna in fiecare an cam de cand a venit ea pe lume.In momentul ala mi-am dorit ca asa sa arate mereu ultima zi din an.Noi toti laolalta gatind salata impreuna iar la final bucurandu-ne de rezultate.Am petrecut toata ziua in bucatarie cu pauzele de rigoare (fiecare cum si-a dorit) si ne-am simtit bine impreuna.A fost un sentiment minunat care doresc sa se repete.In felul asta anul se incheie in tihna,depanand amintiri,spunand glume si facand ceva placut impreuna.
Superb, astea sunt amintirile care conteaza cu adevarat! Un an micunat sa aveti!
Ca si Fausta, si pe mine m-a palit gandul asta cand pe 31 dimineata Emmy a decis sa pregateasca si ea ceva pentru musafiri (urma sa petrecem mai multe familii impreuna la niste prieteni si de obicei fiecare duce cate ceva), sa nu ducem doar chestii facute de maica-sa… Ma uitam la ea cum face concentrata covrigei cu susan si ma gandeam oare cati ani o sa mai abia amandoi chef sa fie in compania noastra. Pana acum nici nu mi-a dat prin cap sa fac Revelioanele fara ei, desi si noi am prins anul nou in tot felul de ipostaze, si in club, si in birt si in varf de munte (la modul propriu, aia a fost o aventura de care radem si acum, am reusit sa ajungem jos la baza muntelui cu 5 minute inainte de miezul noptii) si peste tot, dar am fost in formatie completa intotdeauna si pregatiti de noul an, n-a lipsit sampania niciodata. Chiar si cand erau bebelusi, tot am petrecut frumos, poate de aia inceputul de an nou mi se pare unul din lucrurile cele mai optimiste 🙂
An Nou Fericit sa aveti si la cat mai multe Revelionae petrecute in formatie completa cu bucurie!