De la corporatist la antreprenor. Cum iei decizia?

Sunt deja niște ai buni de când nu mai semnez condica. Am povestit aici cum e, într-un moment de optimism Sigur că, ca orice om, mai cad, mă mai ridic, dar știu că nu voi regreta nimic din toți anii ăștia. Mi-au adus atâtea experiențe, atâtea lecții, atâtea lupte interioare și depășiri de limite. Mi-au adus în cale oameni noi și m-a făcut să îi văd cu alți ochi pe cei vechi.

Știu că părăsirea corporației este visul multora, dar puțini îl și împlinesc

De frică, de drag de confort, de nevoie. Ei bine, din „barca” de pe care am plecat eu s-au mai găsit curajoși  să plece fără vestă de salvare prin apele nu tocmai prietenoase ale antreprenoriatului.

Gabriela Savu a devenit coach și ajută oamenii să își găsească drumul. M-am gândit să o provoc să ne spună cum e să renunți la un loc de muncă stabil pentru un drum pe cont propriu într-un domeniu extrem de nou, cel puțin în România.

Gabriela, faci parte din categoria celor care au dat locul sigur de muncă, cu un salariu fix și beneficii, pe incertitudinea vieții de antreprenor. Care a fost cel mai dificil lucru cu care te-ai confruntat atunci când ai luat această decizie ?

Nu știu cum sună, dar decizia de a pleca dintr-o organizație în care am investit 10 ani din viața mea am luat-o în 5 secunde

Nu am avut timp să mă gândesc cât de ușor sau de dificil îmi este să fac acest pas și consider că s-a întâmplat când am fost pregătită. A fost un cumul de factori care a contribuit, dar atunci când mi-am asumat hotărârea, am fost determinată să nu-mi ofer altă alternativă. P

e de o parte, decizia a venit ca o reacție, pe de altă parte, mă mai gândisem uneori la varianta asta, dar nu fusesem suficient de puternică să o las să vorbească și să acționeze…Îmi aduc aminte că, în perioada imediat următoare după ce am comunicat ce aveam de gând, pentru a rămâne concentrată si focusată pe ceea ce îmi propusesem să fac, mantra mea zilnică era ceva de genul Nu contează cât de dificil îmi va fi, am luat aceasta decizie și mi-o voi asuma până la capăt.

Ai știut când ai renunțat la job ce îți dorești să faci sau ai trecut printr-o perioadă așa zis sabatică, în care ți-ai dat timp de respiro și gândire ? Ce le recomanzi celor care vor să facă pasul de la a fi angajat la antreprenoriat ? Să plece odată ce au un plan bine stabilit și să se apuce imediat de treaba, sau să își dea un răgaz la trecerea dintre cele două etape ?

În momentul în care am decis să-mi dau demisia, știam un singur lucru: now or never!

Știam că acesta este momentul meu ! Dacă vreau să fac ceva diferit de acum înainte, asta era șansa mea. Unul din factorii care au cântărit cel mai mult a fost faptul ca am vrut să aud și să conștientizez faptul că fetele mele începuseră să îi spună bonei mamă. Nu am cuvinte să îți descriu cum m-am simțit în acel moment. Valorile mele nu mai coincideau cu valorile organizației, eu nu mai eram în linie cu mine însămi, nu mai eram conectată cu cei dragi. Da, știam că trebuie să fac ceva ! Eu, și nimeni altcineva, trebuia să facă ceva! Și am făcut! Mi-am dat demisia ! Și să știi că îmi sunt recunoscătoare pentru hotărârea din ziua aceea.

Ce a urmat după? Da, mi-am acordat un an sabatic, în care m-am reconectat cu mine însămi și cu cei dragi mie, am învățat să am răbdare cu fetele mele, am învățat să îi ascult cu adevărat pe cei dragi, am învățat sa fiu PREZENTĂ, am regăsit timpul și plăcerea de a citi (mi-am luat bibliotecă nouă pentru toate cărțile pe care mi le-am cumpărat în acea perioadă), am urmat cursurile de management pe care mi le dorisem foarte mult în perioada cât am fost angajată și pentru care compania la momentul respectiv nu avusese resursele necesare. Am descoperit și aprofundat  coaching-ul, care a dat un alt sens vieții mele.

Recomandarea mea pentru cei care se gândesc sa facă pasul de la angajat la antreprenor ?

Să găsească răspunsul la întrebarea “Ce îmi doresc eu cu adevărat ?’’, să își asculte instinctul, să își facă un plan de acțiune și să acționeze în direcția atingerii obiectivului pe care și l-au propus. Tranziția de la etapa de angajat la etapa de antreprenor este una plină de provocări, de oportunități, când te redescoperi pe tine ca om, ca personalitate

Când scapi din cursa șoricelului și te gândești cum anume să faci să mănânci elefanți!

Care au fost cele mai mari trei greutăți la început de drum ? Au fost momente când ai regretat decizia sau ți-ai dorit să renunți ?

Nu am regretat niciodată decizia luată ! Din contră ! Cu fiecare zi care trece îmi dau seama că a fost cel mai bun lucru pe care îl puteam face în acel context, la acel moment! În fiecare zi mă felicit pentru determinarea pe care am avut-o, să spun STOP.

Începutul de drum nu este ușor, iar situațiile cu care m-am confruntat și cărora a trebuit să le găsesc o rezolvare pentru a-mi putea atinge obiectivul au fost pentru mine oportunități de a mă dezvolta.

Prima oportunitate întâlnită în drumul pe care pornisem am fost chiar eu, dezvoltarea mea personală

Fizic, plecasem din companie, dar eram încă cu gândul acolo. Mă țineam singură în loc și nu-mi permiteam să înaintez. Am înțeles, la un moment dat, că trebuie să iau distanță de trecut și să privesc spre viitor. Nu mi-a fost ușor să mă detașez, dar am reușit să înaintez doar în momentul în care mi-am acordat timp și spațiu, în momentul în care am găsit răspunsul la întrebarea Ce îmi doresc cu adevărat de la mine? și Ce este important pentru mine în acest moment? Le mulțumesc, pe această cale, tuturor celor care au înțeles, sau nu, nevoia mea de spațiu și timp.

A doua oportunitate a fost să învăț să am mentalitate de antreprenor

Să învăț cum se deschide o firmă, ce informații sunt importante și relevante într-o firmă, cum să îmi eficientizez timpul, ce trebuie să fac pentru a avea profit. Experiența mea anterioară de managament mă pregătise parțial pentru acest cadru de referință nou. Perioada mea corporatistă și-a avut rolul ei, pe care nu-l voi nega niciodată, mi-a dat o structură pe care să construiesc în stilul meu, conform cu valorile și principiile mele. Învăț lucruri noi în fiecare zi, am învățat să-mi dau voie să învăț din lucrurile mai puțin reușite la prima încercare, mă întreb de fiecare dată ce pot face diferit data viitoare pentru a-mi atinge obiectivul.

A treia oportunitate a fost să mă fac cunoscută și să fiu recomandată pentru ceea ce sunt acum

Gabriela Savu – coach, acompaniez persoanele în demersul lor de îndeplinire a obiectivelor. Am avut ocazia să învăț cum să contractez relații din aceasta noua postură, să exist acolo unde era nevoie de mine – în mediul online sau fizic, ce înseamnă marketing în acest domeniu.

Spune-mi cinci beneficii ale vieții de antreprenor, așa cum le vezi tu din postura de mamă.

Relația cu fetele mele : Beneficiul major al vieții de antreprenor este reprezentat, din punctul meu de vedere,  de relația pe care mi-am re-construit-o cu fetele mele, care acum au 8 ani și jumătate, respectiv 10. Am învățat să am răbdare, am învățat să nu mai pun presiune, am învățat să le iubesc așa cum sunt și nu poate asa cum mi-as fi dorit eu sa fie, să am deplină încredere în ele ! Cel mai minunat lucru este să aud ‘Te iubesc, mami !’ și faptul că vin la mine să discutăm despre orice, că sunt prietena lor. Am avut oportunitatea să le cresc frumos, să îmi organizez programul astfel încât dimineața, când le duc la școală, să nu mai fim sub presiunea timpului, să petrecem într-un mod minunat acea jumătate de oră până la școală, să fiu prezentă la anumite evenimente din viata lor la care poate nu aș fi putut participa înainte.

Beneficiul major al mamei antreprenor este că își poate permite să bea o ciocolată caldă cu fetele ei în mijlocul zilei și să fie recunoscătoare pentru această șansă.

Relația cu mine însămi

Faptul că acum sunt în linie cu mine însămi este iarăși un mare avantaj pe care mi l-am câștigat. Acum, fac cu adevarat ceea ce-mi place, sunt ceea ce eram menită să fiu, am închis cercul, cum spun eu. De profesie sunt filolog și consider că tot ceea ce am făcut până în momentul octombrie 2013, când mi-am dat demisia din corporație, a fost doar un demers pentru a închide cercul, pentru a deveni cu adevarat EU.

Relația cu soțul meu

Îmi organizez timpul în funcție de ceea ce este important pentru mine într-o anumită zi și îmi asum această decizie. Dacă într-o după-amiază vreau să merg cu soțul meu la un film sau să ne plimbăm prin parc, am acest privilegiu și sunt foarte fericită că avem ocazia să acordăm timp și spațiu relației noastre.

Prezența

Am învățat să fiu din nou prezentă în viața mea, să fiu cu adevărat acolo unde decid să fiu la un anumit moment dat, să fiu prezentă în viața celor dragi mie, să mă bucur cu adevărat de tot ceea ce îmi oferă viața, să iau fiecare moment de prezență ca pe o oportunitate de a descoperi lucruri noi.

Libertatea

După atâția ani în care am acceptat ca alții să decidă programul meu în intervalul orar 9 :00-17 :30, acum am libertatea de a-mi stabili eu însămi programul zilei, și nu doar atât : am refuzat cu tărie ideea de a avea un birou fi. Mi-au ajuns anii în care am văzut în fața ochilor doar niște panouri toată ziua și am decis ca biroul meu să fie acolo unde este nevoie de mine, unde mă simt bine și-mi face plăcere să lucrez. Am descoperit cu această ocazie o multitudine de locuri minunate în București, de a căror existență bineînțeles că nu știam! În ceea ce fac acum, am nevoie doar de un laptop, conexiune la internet, un telefon și ziua mea este una minunată!

Da, beneficiile amintite se regăsesc în toate aspectele vieții mele, în toate rolurile pe care le îndeplinesc : mamă, femeie, soție, fiică, coach.

Ce facem cu momentele de cădere, în care apar dificultățile, în care ne lipsește viața agitată de la birou, colegii, în care poate situația financiară este dificilă și ne pierdem speranța ? Cum le depășim ?

Din punctul meu de vedere, toate momentele amintite de tine sunt oportunități de a deveni un om mai bun, de a mă dezvolta, de a deveni o variantă mai bună a persoanei care eram cu un minut în urmă, cu o zi înainte. Fiecare dintre noi este responsabil pentru deciziile pe care le ia, ne asumăm drumul pe care am decis să mergem. Uneori, reușita unui proiect poate veni exact când erai pe punctul de a renunța ! Și atunci ? Eu am ales să nu renunț la visul meu, acela de a acompania oamenii în demersul lor de activare și maximizare a potențialului care există în fiecare dintre noi.

La finalul fiecărei zile, eu mă uit la pașii (prea mărunți, uneori, pentru ceea ce eu însămi cer de la mine) pe care i-am făcut în direcția atingerii obiectivului meu, la ceea ce am învățat în acea zi și voi putea folosi în viitor, pentru a obține rezultate și mai bune. Sursa mea de energie pentru aceste momente o reprezinta familia mea: mă uit la ei și știu pentru cine și cu cine merg mai departe.

Citește și

Când ai crezut despre tine ultima oară că meriți?

Sunt doar un om care își plătește libertatea

Exercițiul care mi-a schimbat, la propriu, viața

Bine cu mine. Exercițiu de prezență conștientă

Sursa foto – Freepik.com