De ce ți-ai bate joc de propriul copil?

Deși mi-aș dori, nu pot începe articolul ăsta nici cu poveste, cum îmi place mie, nici cu toleranță, cu nimic blând, ci fix așa cum simt, cu nedumerire, cu „de ce” obsesiv în creier. Zilele astea am văzut un băiețel de vreo trei ani cu ștras în ureche. Nu am prejudecăți, sau cel puțin sper că nu am, accept trenduri, idei noi, ce vreți voi, dar pe cuvânt că nu înțeleg de ce ai face asta ca părinte.

Cum nu pricep nici de ce ți-ai îmbrăca fetița de 5-6 ani în ciorapi cu portjartier sau ciorapi plasă, cu haine strâmte de piele sau animal print provocator.

De ce ai machia un copil de vârsta asta – un copil cu ochii făcuți cu tuș și rimel mă îndoiesc că s-a machiat singur și mai ales de ce ai ieși așa cu el pe stradă.

De ce să îți tratezi copilul ca pe o miniatură a ta și să lași pe pielea și inima lui semne ale dorințelor și neîmplinirilor tale?

Tata are freza ușchită, codiță la spate și ștras în ureche? Pai ce, băiatul să nu aibă? Ce dacă are trei ani și poate peste 13 o să te înjure zdravăn? Ce știe el câte like-uri a încasat de la gașca de „băeți”?

Mama umblă cu fusta mulată din paiete și tocuri de 10? Fuga la mall să îi luăm și fetei un ciorap legat fedeleș pe post de fustă și pantofi de copii cu tocuri și sclipici. Cine mai e ca ele pe alee în parc la 12 ziua cu globul de lumini la purtător?

Am văzut copii mici cu suvițe sau chiar porțiuni mari din păr vopsite cu vopsea adevărată. Probabil că în curând vom vedea copii tatuați sau pozând cu țigara în colțul gurii și paharul de prosseco în mână, dacă nu se întâmplă asta deja.

Noi vedem de ani de zile, pe scenele concursurilor de interpretare la care mergem cu Ana, copii frumoși, ascunși sub măști de adulți frustrați.

Copii îngrămădiți sub tone de machiaj „de scenă”, băieți împăiați în costume nefirești, cu frac și papion, înțepeniți în poziții studiate atent. Fetițe cu părul încleiat de fixativ, în coafuri care le-ar face geloase pe nașele mari din vreo trei comune, cu rochii prea sclipitoare, prea încărcate, prea serioase.

Copii împinși prea devreme la marginea copilăriei, de adulți care nu  realizează că poți acoperi un copil cu machiaj, haine, bijuterii, ștrasuri, poate chiar tatuaje, dar niciodată nu vei putea machia copilăria pe chipul unui adult.

Lăsați-vă copiii să fie copii! Învățați-i să fie copii!

Prindeți-le codițe și fundițe în păr, lăsați-i să poarte haine cu volane și zorzoane. Cu personajele lor preferate, dacă asta îi face fericiți. Nu dați tenul lor proaspăt pe tona de tencuială, nu le chinuiți corpurile în haine nefirești și accesorii inutile.

Explicați-le ce e potrivit pentru vârsta lor și ce îi face să arate ridicol. Permiteți-le din când în când fetițelor să aibă unghiile făcute sau să se dea cu un gloss discret, până la urmă nimeni nu e absurd și tot ce e interzis devine mai tentant. Dar lăsați-i pe ei să ceară, să vadă, vorbiți-le despre consecințe, setați reguli și excepții.

Trăiți copilăria copiilor voștri, ca să îi ghidați frumos și firesc spre adolescență și spre o viață de adult venită la timp.

Citește și

Tu cât respect îi arăți copilului tău?

De ce moare tatăl atunci când pleacă bărbatul?

Unde te grăbești? Mai ține-l în brațe puțin

Neîncrederea în mine devine neîncrederea în ea

Nu pune problemele tale pe umerii copilului tău

Pregătirea pentru adolescență începe la 4 ani

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Sursa foto – Pexels.com