De vreo doi ani ne confruntăm cu o problemă zgomotoasă: Ana își scrâșnește dinții noaptea. Nu că-i scrâșnește, face atât de urât că ne trezește din somn uneori, atunci când doarme cu noi. Inițial, medicul dentist ne-a spus să mai așteptăm puțin. Am stat cam un an, dar situația devenea tot mai stresantă. Începuseră să o doară dinții ziua, așa că, de curând, Ana e mândra posesoare a unei gutiere din silicon pe care o va purta noaptea. Am aflat între timp că acest scrâșnit se numește bruxism. Am vrut să aflu cât mai multe detalii despre „meteahna” asta și am întrebat-o pe blonda mea preferată, dr. Miruna Ioani, medic stomatolog și blogger la Și blondele gândesc.
Ce este bruxismul, în termeni medicali și cum se manifestă la copii?
Bruxismul e acel scrâșnit din dinți. Se poate manifesta și ziua, dar mai ales noaptea. E foarte neplăcut pentru cei din jur, adesea părinții se plâng că nu pot dormi. Sau trezesc copilul spunându-i să înceteze. Ce vreau să zic e să nu credeți că ”are un coșmar” când își scrâșnește dinții. Asta nu prea ajută, pentru că nimeni nu face asta intenționat și nu e ceva ce poate controla
Există o vârstă “predispusă” de la care poate să înceapă să se manifeste bruxismul?
Nu, apare și la copii foarte mici, de îndată ce au dinți superiori și inferiori, deci de pe la 10 luni chiar.
Care sunt cauzele pentru care apare bruxismul?
Sunt diverse teorii. Una dintre ele este că maxilarele își caută poziția bună, în care să fie relaxate. De fapt, maxilarul inferior caută această poziție, că el este mobil. Mai ales la copii, în dentiția mixtă, când totul este în continuă schimbare, echilibrele sunt fragile și putem înțelege ușor acest fapt. Mandibula trebuie mereu să se adapteze la situații noi, la poziții noi. Asta e una. Cealaltă teorie e legată de stres. Asta o poate stabili părintele cel mai bine, dacă e onest cu el însuși. Te poți întreba ce ar fi stresant în viața unui copil, nu? Păi, o mulțime de lucruri. Schimbarea de program, mersul la grădiniță, la școală, certuri din familie. Ideea e că nu prea contează ce ni se pare nouă cauzator de stres, ci ceea ce ESTE cauzator de stres pentru copil.
Recent, am citit un studiu care corelează paraziții intestinali de bruxismul la copiii între 3 și 6 ani. Acum, mulți copii au paraziți. O deparazitare din când în când, cu ceva natural, nu cred că strică. Însă, sincer, nu știu dacă putem stabili o relație de cauzalitate între cele două. Cu siguranță însă, merită investigat.
Ca regulă generală, eu nu cred în cauzele unifactoriale. De obicei, sunt mai mulți factori care duc la ceva. Un pic din toate.
Este necesară și o investigație psihologică?
Nu știu ce să zic. Sincer, mi se pare că traversăm o perioadă în care părinții aleargă la psiholog să le spună chestii despre copilul lor. Nu prea înțeleg chestia asta, ca să nu spun că mi se pare puțin trist. Dar, știi cum e: orice ajută. Dacă te ajută ca un psiholog să îți spună că l-ai dat prea devreme la școală, du-te să îți spună. Dacă te ajută ca un psiholog să îți spună să nu te mai cerți cu bărbatul și să nu mai trântiți ușile, fă ce te ajută. Sunt unele adevăruri din viața noastră pentru care avem nevoie de o autoritate să le recunoaștem. Ca să le putem valida și vindeca. Tu știi că orice terapie a copilului începe de la părinți, că așa se vindecă ăștia mici. Ca o floare, când o muți de la umbră în soare. Înflorește. Iar dacă asta poate face un psiholog, eu aș încerca orice pentru binele și relaxarea copilului meu. Dar, în cazul unor traume sau a unor schimbări de viață majore, un psiholog poate ajuta cu siguranță.
Care sunt efectele pe care această practică le poate avea asupra dinților de lapte și asupra dinților definitivi ?
Citeam pe undeva că o noapte de scrâșnit dinții este echivalentul a 600 de ani de mestecat. Nu știu dacă e chiar așa (cine a stat să măsoare 600 de ani e mestecat? :P), dar ajută mult să ne dăm seama cam care sunt forțele care se întâmplă acolo. Mușchii masticatori sunt foarte puternici, foarte puternici. Riscurile sunt mult mai mari la dinții definitivi. Oricum, statisticile arată că, la majoritatea copiilor, bruxismul dispare de la sine în jurul vârstei de 6 ani. Atunci apare primul molar definitiv și ocluzia se mai stabilizează. Doar o treime dintre acești copii continuă să scrâșnească dinții până devin adulți. Însă dinții definitivi trebuie să ne țină toată viața. Am văzut oameni care și-au spart dinții din cauza asta. Efectiv, spart. Alții și i-au retezat puțin câte puțin, în timp. Forța de frecare e foarte mare și dinții se topesc de la vârf. Apoi, am avut un pacient care era abonat la gutiere noi ca la pâine caldă. La intervale de timp, venea să-și facă unele noi, pentru că le găurea pe cele vechi. Pur și simplu, le găurea.
Efectele asupra dinților (temporari și permanenți) sunt dinții ciobiți, cu atriție, mobilitate dentară, dureri de dinți, de maxilar, de cap. Există și studii care corelează bruxismul la copii peste 12 ani cu hiperactivitate, probleme de comportament, probleme la școală, adaptare socială, însă, chiar dacă există corelația asta, întotdeauna vor fi mai mulți factori implicați.
Cum se poate ameliora? Există vindecare?
Cum ziceam, cei mai mulți copii se vor opri din scrâșnit singuri. Ideea e în felul următor: dacă copilul se trezește cu dureri de cap sau de maxilar, dacă aveți senzația că nu doarme bine din cauza asta (există studii care confirmă), dacă se plânge de sensibilitate dentară sau vedeți dumneavoastră inflamație la nivelul gingiilor, ar fi bine să îl vadă un dentist. Poate veți fi trimiși la un ortodont. Ideea e așa: bruxismul nu se vindecă nici la adulți, pentru că nu prea știm ce îl cauzează. Îi putem însă controla efectele nocive. Facem asta cu gutiere. Dar gutierele nu opresc, nu vindecă bruxismul. Și nu se prea pun la copii mici, pentru că dinții lor sunt în schimbare.
Să stăm liniștiți totuși, cei mai mulți se opresc din scrâșnit până ajung adulți. 🙂
Citește și
Copilul meu clipește des. cauze frecvente
Dinți de lapte vs. dinți definitivi
Cum îți ajuți copilul să nu abuzeze de dulciuri?
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
N-am stiut cum se cheama in romaneste gutiera, acum stiu, multumesc 🙂 Eu am una, de vreo 7 ani cel putin. E aceeasi, n-am reusit inca sa trec prin ea, dar daca dorm fara ea se intampla uneori sa ma auda si copiii din camera lor, si eram inebunita ca nu intelegeam de ce mi se tocesc dintii si ma dor muschii falcilor uneori de nu le puteam deschide dimineata. La mine n-am constatat sa fie direct relationat cu stresul (cel putin nu cu perioade constiente in care am stres mai mare), dar eu visez extrem de mult si de ciudat (imaginatie prea activa si ziua si noaptea) si ticul nervos pe care il am din copilarie (si nu-l pot controla oricat am incercat) e sa-mi musc mucoasa interioara a gurii (nu buzele, ci absolut peste tot unde pot ajunge cu dintii), amandoi factorii cred ca contribuie la miscarile de maxilar noaptea… Si da, gutiera a ameliorat efectele, nu ma mai trezesc cu colturi de masele sfaramate dimineata, sunt in sfarsit mai linistita de viitorul danturii personale (in copilarie mi se spunea ca am sa-mi pierd curand dintii personali, ca n-au sa ma tina o viata intreaga… inca ii am!) 🙂 Bun articol!
Off, Simona, nu ma bucur sa aud asta, dar bine macar ca pentru tine gutiera a fost o solutie. Update la articol – Ana a perforat-o din prima noapte, cu caninul bucluca, care s-a si spart putin si o si doare au. merggem azi sa vedem ce se poate face. Multumesc pentru ganduri!
Imi pare rau sa aud ca n-a tinut nici o noapte 🙁 Sper sa gasiti o solutie curand! Poate depinde si unde e forta mai mare la punctele de atingere intre maxilare, la mine e clar la masele, si poate de aia nu trec prin gutiera, e suficient de groasa si plasticul suficient de rigid sa nu cedeze. Pe cand un canin e facut sa treaca prin material, e dintele de „sfasiat”, deci daca acolo e presiunea, nu ma mir ca a trecut prin. A mea e facuta dintr-un plastic (sau ce material e el) extrem de rigid (in capul meu ar fi trebuit sa fie mai moale, ca un fel de silicon, dar ala n-ar rezista) dar pentru ca e facuta exact dupa aprenta maxilarului e comoda, nu o simt deloc.