Freamăți toată de o săptămână, așa cum faci de fiecare dată. Țeși scenarii și planuri, încerci să anticipezi ce va fi, cum te vei simți, ce te va bucura. Îți faci un pic mai multe probleme ca de obicei, că de, intră în fișa postului de preadolescentă să stai cu norișorul îndoielii deasupra căpșorului încă plin de vise copilărești. Nu mai ai răbdare și îmi ceri cu ochi rugători cadoul de ziua ta. Decizi în ultima clipă că nu mai vrei vârfurile albastre, deși eram împăcată să îți fac acest hatâr, dar recunosc că am răsuflat ușurată când ai ales să pui mai multă culoare în interiorul tău decât în exterior. Vrei brusc să te uiți la pozele cu tine de când erai mică și te încânți toată la imaginea ta cu gurița știrbă și parul plin de codițe colorate. Îmi ceri să te trezesc frumos și cauți în ochii mei siguranța că va fi bine, că va fi o zi frumoasă, în care ne vom bucura. Iar eu îți spun, din nou, că nu are cum să nu fie bine. Că orice am face va fi bine, dacă noi alegem să ne bucurăm și să trăim din plin ziua asta, la fel ca și pe cele de dinaintea ei și de după ea.
Mă uit și eu la pozele cu tine bebe, apoi la puștoaica din fața mea. Ochii albaștri sunt acum de un gri pătrunzător. Căpșorul chel și apoi plin de codițe scurte, colorate, a fost înlocuit de părul lung, pe care îl lași să crească demult, ca să îl poți dona copiilor bolnavi de cancer. Chipul grăsuț și pufos e acum o figură între copilărie și adolescență. Zâmbetul nu mai e știrb, dar e la fel de plin de bucurie și poftă de viață. Conversațiile noastre nu mai sunt inițiate de mine, ci aproape mereu de tine și îmi ridică mult mai multe provocări decât gânguritul suav.
Ai crescut 8 luni în pântecele mele și 12 ani în inima mea
Ai cucerit, în fiecare zi, câte o bucățică din ea, cu inocență, candoare, cuvinte și întrebări pline de înțelepciune. Mi-ai arătat mereu calea pe care să o apuc, chiar și când simțeam că drumul se înfundă și am epuizat toate resursele. Mi-ai semnalat când trebuie să schimb macazul și când trebuie doar să continui. M-ai crescut ca mamă și ca om și mi-ai arătat cea mai plină de umbre, dar și cea mai frumoasă variantă a mea. Mi-ai fost partener și ghid în cea mai frumoasă călătorie a vieții mele. M-ai făcut să țip, dar și să râd cum nu am făcut-o vreodată până la tine, mi-ai închis uși care nu îmi mai foloseau și mi-ai deschis porți către lume pe care nu le bănuiam posibile. Ai fost nemilos de sinceră și neasemuit de blândă, până ai crescut în mine mama de care aveai nevoie, nu mama care plănuisem eu să fiu. Mi-ai dat curaj și încredere când nici eu nu mai credeam că pot. Ai făcut din fiecare zi o provocare și o bucurie fără margini.
Te privesc și simt cum te desprinzi și te pregătești să îți întinzi aripile către lume
Am încrederea că am pus în inima ta, mereu ghidată de tine, semințele de care ai nevoie ca să crești și să strălucești. Că ți-am plantat certitudinea că vei avea mereu în mine un sprijin, un sfătuitor, un prieten de nădejde și că nimic din ceea ce vei face nu mă va putea îndepărta de tine. Că voi fi mereu stânca la care să te întorci și farul pe care să îl privești când simți că întunericul te cuprinde. Că în brațele mele, chiar și când vor fi mai slabe, vei găsi mereu alinarea, iar mâinile mele, poate mai zbârcite, îți vor oferi mereu mângâiere. Că te voi lăsa mereu să alegi și să zbori, dar voi fi câțiva pași în spatele tău, să te prind când vei avea nevoie. Că vei rămâne mereu fetița mea, chiar și când trântești uși, plină de personalitatea care te-a caracterizat de la primul scâncet.
La Mulți Ani, raza mea de soare, îți doresc să păstrezi mereu în tine busola și echilibrul care să te ajute să îți creezi exact viața de care ai nevoie!
Credit foto Olishka Photoraphy
Citește și
11 motive de recunoștință la cei 11 ani ai tăi
Povestea nașterii unei minuni. De la zero șanse la un țipăt plin de personalitate
8 ani de când m-ai învățat că pot orice
De la dublă infertilitate la șapte ani de fericire
Dacă vă plac articolele mele, vă invit să dați like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu noutățile.