Now Reading
Datoria ta e să trăiești prin tine, datoria lui nu e să te facă fericit

Datoria ta e să trăiești prin tine, datoria lui nu e să te facă fericit

Una din cele mai grele moșteniri pe care o ducem pe umeri de la părinții noștri este spiritul de sacrificiu față de copii. Ideea că atunci când ai născut, ai încetat să mai respiri prin plămânii proprii.  Aproape că s-a realizat un transfer și respiri prin copilul tău. Trăiești pentru el și, într-un final, ajungi să trăiești prin el.  Lui îi dai cea mai bună bucată de carne, chiar dacă nu e nicio diferență reală între ele, el poate mânca toată ciocolata și tu nici să nu guști. El merge la zece cursuri pe săptămână, tu nu mai ajungi nici să te pensezi în oglinda din baie.

Vacanțele se plănuiesc exclusiv în funcție de preferințele și dorințele lui

Ce dacă ție îți place să zaci pe o plajă pustie? Lasă că poți să te înghesui la all inclusive, că printre palmieri nu sunt animatori care să-i distreze pe micuți. Mai bine să îți respire în față alte sute de suflete, că așa e când ai copii. Nu sunt niciodată bani pentru o cină în doi, dar mereu se găsesc pentru garderoba de primăvară a copilului. Pentru a șaptea jucărie sau pentru ultimul film de animație de la mall.

Ajungem să ne dăm la  o parte prea des și prea nedrept, fără să realizăm că totul are un preț

Că la un moment dat vom ajunge să ne cerșim fericirea de la copilul nostru. Fericirea pe care noi nu am știut să o modelăm în paralel cu bucuria și bunăstarea lui, își va cere la un moment dat drepturile. Și se va ivi sub forma sprâncenei ridicate la vederea carnetului de note, a grimasei forțate când rezultatul la un concurs nu e cel așteptat. Va răsări în cele mai neinspirate momente sub forma unui strigăt autoritar la nesupunerea copilului. Își va spune „respect” și uneori „recunoștință”.

Chiar dacă pledez echilibrul, de multe ori uit să îl și mențin

Deși mă bat cu pumnul în piept că sunt și eu un om, cu drepturi, nevoi și plăceri, mă trezesc că practic prea des sacrificiul. Din varii motive, cel mai frecvent financiare, dar și din devotament greșit înțeles și nevoie de hiper protecție.

Am primit la un eveniment de o seară o lecție prețioasă

Mi-am reamintit, cu ajutorul Atenei Boca, despre care v-am povestit aici, că viața nu se termină când devii mamă. Că visele tale merg mai departe și au nevoie să fie împlinite. Că dacă le urmezi, îi vei da un exemplu drept și valoros copilului tău. Atena era mamă de 2 ani, cu un copil proaspăt înțărcat și puternic atașat de ea, atunci când a decis să plece în călătoria vieții ei, pe Kilimanjaro. S-a întâlnit acolo cu toți demonii ei, cu tot sinele negat, cu toate fricile. A descoperit o femeie puternică și o mamă extraordinară, pe care a adus-o acasă la întoarcere. I-a oferit fiului ei cel mai prețios cadou pe care i-l putea da – o mamă vie, împăcată cu sine, autentică.

Atena ne-a rugat să scriem pe o foaie de hârtie visele noastre.

Ana a scris că vrea ca eu să fiu fericită. Eu nu am scris nimic

În momentul ăla a sunat alarma

Nu, copilă, nu tu trebuie să mă faci fericită, ci eu!

Eu trebuie să am grijă de mine, ca să pot avea grijă de tine. Eu trebuie să mă pun din când în când pe primul loc, ca tu să înveți că ești importantă. Eu trebuie să mă iert și să practic iubirea de sine, ca tu să ai parte de dragostea pe care o meriți, nu de una scăldată în sacrificii și renunțări. Eu am de căutat din nou visele cu care să umplu foi albe, pentru ca tu să îți poți crea propriile vise.

Eu trebuie să reînvăț să fiu femeie, ca să îți pot fi o mamă bună.

Citește și

Eu trăiesc și pentru mine, nu doar pentru copilul meu

Mamele nu mai sunt ce-au fost

Uneori, o mamă are nevoie doar de Mulțumesc!

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Sursa foto – Pixabay

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.


Copyright Ioana Marinescu Sima 2020 | Branding & Website realizat de Ama Mihaescu CREATIVE STUDIO 

Scroll To Top