Ana mi-a povestit zilele trecute un film la care se uita taică-su și din care a prins jumătate, suficient cât să o impresioneze. Era despre un bărbat care avea puterea să se întoarcă în timp și să schimbe lucruri care nu îi plăceau. De la un banal sandviș pe care îl comandase greșit până la evenimente de viață. Exista o singură condiție în toată treaba asta – când se năștea un copil, nimic dinainte nu mai putea fi schimbat, pentru că nici copilul nu mai rămânea același.
M-a amuzat și incitat povestea ei și m-am gândit ce aș schimba eu la viața mea dacă aș avea super puterea asta? Doar 2 lucruri, ambele după nașterea Anei.
Ce aș face în schimb ar fi să stau puțin de vorbă cu mine
Mi-aș spune mie, gravida panicată, că îmi pot face unghiile și pot bea câte o cafea slabă din când în când. M-aș pune la somn ori de câte ori aș avea ocazia și mi-aș pune filme la DVD cât pentru cinci vieți. M-aș îndemna să îmi alăptez copilul fără stres, să îl țin în brațe mai mult, să îl port pe piept, să nu îl mai tratez ca pe un coș cu ouă gata să alunece pe jos.
Aș trata maternitatea ca pe un lucru firesc, nu ca pe o misiune imposibilă
Mi-aș spune să nu pun copilul pe oliță la opt luni (da, e de râs, nu? ) și nici să nu încep diversificarea la 4. Când m-aș vedea panicată că la 1 an nu merge și la unu jumate nu vorbește, mi-aș arăta niște filmulețe de la 2 ani și jumătate în sus. Mi-aș spune în șoaptă, la ureche, că vor fi momente (multeee!) în care o să-mi doresc să stea și să tacă.
Când m-aș vedea amărâtă că nu așează cuburile unul peste altul, că nu numără așa cum am văzut alți copii pe net și că nu are răbdare să facă puzzle-uri simple de lemn, m-aș lua de mânuță și m-aș duce la Youtube, unde mi-aș arăta-o pe Ana pe scenă. Acolo n-o întreabă nimeni de cuburi așezate perfect și nici la ce vârstă a învățat literele.
M-aș opri din îngrijorat și m-aș îndemna să mă bucur
M-aș opri din certat și ținut morală și m-aș sfătui să ascult și să pun întrebări. M-aș juca mai des sau măcar aș încerca. Ooo, bucuratul!. M-aș soma aproape să mă bucur! De fiecare moment, de fiecare pas, de fiecare gângurit, de fiecare pățanie. Să le sorb, să le mestec, să le miros, să mă umplu de ele. Pentru că zboară atât de repede.
Dacă aș putea, aș cere o putere suplimentară. Să mă uit, fie și pentru cinci secunde în viitor, să văd că va fi bine, chiar dacă acum împărțirile, fracțiile și alte lucruri care ne copleșesc câteodată mă fac să mă îndoiesc un pic de asta.
Și aș mai cere ceva. Minte pentru noi toți, să ne bucurăm mai mult de experiențele pe care le trăim în prezent. De fiecare din ele.
Tu ce ți-ai spune dacă ai putea să-ți vorbești ție din trecut?
Citește și
Mami, tati, mai respirați un pic!
Ce am învățat de când sunt mamă
Nu mai creșteți genii, creșteți copii fericiți!
Tu ce-i spui cel mai des copilului tău?
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Sursa foto – Freepik.com
