Sunt Ioana și nu sunt shop-aholică, dar în ultimele două luni am cheltuit pe pantofi și haine mai mult decât în ultimii câțiva ani buni. Nu știu dacă am cumpărat compulsiv, dar am cumpărat clar pe un fond de supărare. Pe principiul Măcar să arăt bine, să îmi fac o plăcere. Nu îmi pare rău, că mi-am luat chestii drăguțe și necesare, dar mi s-a părut funny să povestesc contextul în care am primit propunerea Nataliei Dabija de a scrie un guest post pe blog exact pe subiectul ăsta. Natalia mi-e dragă, are un blog frumos și curat și de o vreme s-a specializat pe zona de finanțe personale/simplificare a vieții. Mie mi-au plăcut mult sfaturile ei, sper să le găsiți și voi utile. La final aflați și unde o găsiți pe Natalia și vă sfătuiesc să intrați în grupul inițiat de ea, veți găsi multe chestii interesante pe acolo.
De fiecare dată când intram în magazine, intram și în fibrilații. Treceam printre haine ca vântul și cumpăram tot ce îmi nimerea sub mână.
Cumpăram lucruri frumoase, dar care nu-mi veneau bine. Cumpăram haine doar pentru că erau la reducere. Cumpăram haine pe care nu aveam cu ce să le asortez acasă. Iar următoarea vizită la mall venea ca o completare, numai că nu era suficientă cât să pot să îmbrac acele haine. Urma a treia vizită ca să întregesc ținuta, nu găseam ce îmi trebuia și cumpăram o primă piesă pentru o ținută nouă. Iar șirul de vizite la mall reîncepea.
Cumpăram impulsiv din diverse motive, dar adevărul era altul
Îmi era frică că nu o să-mi găsesc măsura (XS pe atunci). Îmi era frică să nu pierd reducerile (acea șansă unică!). Cumpărăturile mă relaxau. Adevăratele motive, cele profunde, erau altele.
Căutam cu disperare să mă răsplătesc și să-mi dovedesc mie și lumii că merit apreciere și recunoaștere. Mă simțeam îndreptățită să cheltuiesc mult, pentru că nu știam cum altfel să mă răsplătesc. Nu știam cum să mă bucur de mine și de viață fără vizitele la mall.
În perioada reducerilor eram și mai impulsivă. Eram conștientă că hainele de la reducere nu au aceeași calitate (cu excepții), însă dădeam iama în haine necalitative, care rămâneau neatinse în dulap.
Fun fact: Anul trecut am donat ultimul pulover cu etichetă, cumpărat cu cel puțin 5-6-7 ani în urmă (nu mai știu exact).
Cum am rezolvat problema shoppingului impulsiv
Primul pas a fost informarea. Am început să citesc bloguri de finanțe personale din străinătate.
Apoi am trecut la acțiune. Ne-am apucat să ținem evidența cheltuielilor și a veniturilor. Am făcut un excel pe Google Docs, am inclus toate categoriile de cheltuieli (amănunțit), toate veniturile și am completat, împreună cu soțul meu, ce cheltuiam în fiecare lună.
Evidența asta mi-a spus verde în ochi cât cheltuiesc pe haine și cât de nefericită sunt cu acele haine. Știam că shopping-ul îmi dădea o bucurie efemeră, dar nu eram conștientă de costul acelei bucurii. Era un cost mare, mai ales pentru că nu cumpăram piese calitative care să reziste în timp, ci cumpăram cârpe asortate la reducere.
Cu acele detalii în față, mi-am prestabilit un buget pentru haine de 500 ron pe lună și am învățat să gestionez o sumă fixă. Când voiam să cumpăr ceva care trecea de 500 ron, trebuia să amân până luna viitoare. Dacă voiam să-mi cumpăr mai multe piese, trebuia să fac să mă încadrez în acel buget. Așa am început să intru prin magazinele second hand și să cumpăr de pe grupuri de facebook, de la femei ca mine. Când mă uit înapoi, îmi dau seama că am menținut aceeași cantitate de haine pe lună, dar am scăzut calitatea.
Nu a fost cea mai corectă abordare, dar a fost naturală. Așa mi-a fost ușor să mă adaptez la noua situație.
În timp, calitatea proastă (și bătaia de cap cu grupurile de facebook de vânzare) și-a spus cuvântul și a reapărut frustrarea: am înțeles că pentru mine calitatea are prioritate.
Am renunțat la grupurile de facebook și la hainele necalitative, dar mi-am dat timp de gândire la fiecare cumpărătură. Mergeam la mall, găseam ceva ce îmi plăcea, probam și plecam. Îmi dădeam timp (de o săptămână) să văd cum mă simt cu acea cumpărătură, ce mă mână să o fac, ce caut, de fapt. Uneori mă întorceam să cumpăr, alteori uitam de intenție.
Povestea a durat câțiva ani
Timp în care am lucrat cu mine și pe alte planuri ca să înțeleg de unde vine dorința mea de mă răsplăti cu obiecte materiale. Am lucrat cu neacceptarea de sine și acum încerc să fac pace cu mine. Nu a fost o schimbare ușoară, pentru că shoppingul impulsiv a fost ca o dependență pentru mine. Am avut scăpări și abateri de la reguli, dar acum știu că nu mai există drum înapoi.
Acum nu mai am nevoie de un buget prestabilit, pentru că atenția mea se îndreaptă natural spre alte lucruri importante. Merg rar în mall-uri, intru rar pe magazinele online, caut să cumpăr piese de calitate pe care să le pot combina între ele (acea garderobă capsulă) și îmi caut fericirea pe dinăuntru, nu pe-afară.
Pe scurt (+ o invitație să ne auzim și altă dată)
Dacă te regăsești în acest text, știi ce sunt fibrilațiile date de cumpărături și vrei să-ți stăpânești impulsivitatea, îți recomand acești pași:
- vezi cât cheltuiești în mod real pe haine (cifrele nu mint, estimările s-ar putea să te mintă),
- prestabilește un buget pe lună din care să nu ieși,
- dă-ți timp de gândire și amână cumpărăturile ca să vezi ce simți,
- cumpără mai puțin, dar axează-te pe calitate și pe lucruri versatile, mergi mai rar în mall și stai departe de tentații.
- recomand și second handurile, dar cu mare grijă la calitate.
Sunt Natalia Dabija, fata care nu mai cumpără haine la supărare, și te invit să te abonezi la newsletterul meu: Năravu-i totul. Îți voi trimite obiceiuri care o să te ajute să economisești și să trăiești conștient. Mulțumesc pentru încredere!
Citește și
Cum economisim? Câteva reguli de bază
Cum am reușit să strângem bani fără să simțim
Un exercițiu care mi-a schimbat, la propriu, viața
Clădiți-le amintiri! Case și mașini își iau singuri
Cum să îi ajutăm pe copii să aibă limită la cumpărături de jucării?
Oamenii care au făcut bani nu au fost bibiliți și cocoliți
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Sursa foto – Freepik.com
