Îmi este din ce în ce mai clar că pre-adolescența și adolescența se instalează mult mai devreme la copiii din generația actuală. La 9 ani deja pot spune că am de-a face cu o pre-adolescentă, cu toate provocările, fițele și nervii aferenți. Citesc ce găsesc despre pre-adolescență și adolescență, problema e că nu prea găsesc. Îmi păstrez mintea și inima deschise. Trec peste toate prejudecățile legate de „generația asta de descreierați” – eu chiar iubesc generația asta. Mai presus de toate, mă străduiesc să dau credit flerului meu matern, să îi acord încredere copilului meu și să mă conving singură că adolescența nu e chiar un balaur cu șapte capete.
Cu gândurile astea în minte, m-am bucurat mult să aflu că Oana Moraru organizează un eveniment fix pe problema asta arzătoare – Adolescența și anii pregătitori (9-18)
Evenimentul este gândit ca un seminar, un fel de dialog deschis cu părinții, în care Oana va răspunde la întrebările cele mai frecvente. Cum să mă apropii de copilul meu când nu mai vrea să comunice? Cum îi pot ghida alegerile? Cum îl ajut să aibă încredere în el? Ce rol are școala în viața lui? Cum îl ajut să își găsească vocația? Plus mult alte subiecte.
Interesant este că în sală vor fi prezenți și adolescenți, dispuși să le arate celor prezenți perspectiva lor
Va fi un timp dedicat și întrebărilor și discuțiilor individuale. Se anunță 5 ore pline și extrem de interesante, așa că vă sfătuiesc să vă rezervați din timp un loc. Detalii despre eveniment găsiți pe pagina oficială de Facebook.
În calitate de partener media al evenimentului Adolescența și anii pregătitori (9-18), organizat de Oana Moraru vă ofer o invitație de 2 locuri la eveniment
Tot ce trebuie să faceți este să adăugați un comentariu la acest articol, în care să îmi spuneți ce vă sperie cel mai tare la adolescenții generațiilor care vin.
Încheiem concursul pe 30 aprilie, iar câștigătorul îl desemnăm cu ajutorul aplicației specializate din wordpress.
Câștigătiarea este Roxana. Felicitări!
Citește și
Oana Moraru – Școala nu este garanția succesului în viață
Unde se aude musca, se văd chipuri resemnate
Lipsa de finalitate practică, una din bubele învățământului românesc
Succesul la școală al copilului depinde de implicarea părintelui
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Cel mai mult ma sperie lipsa reperelor morale in societate si impactul acestei lipse asupra (pre)adolescentilor
Fenomenul de bullying.
Cel mai mult ma sperie gandul ca este posibil sa nu reusesc sa construiesc un pod trainic peste prapastia care apare, vrem nu vrem, intrte noi si ei atat de repede si atat de devreme.
Lipsa unor modele, atât la scoala cât și în societate.
Din păcate, sesizez la „viitorii adolescenți” o anormală impulsivitate /agresivitate verbala si fizica, în special intre ei, la şcoala, dar şi față de profesori, sau acasa față de frati, parinti, totul începând chiar de timpuriu, 10-12ani, pre-adolescență.
Asta e grav si ne sperie pe mulți.. gândindu-ne la ce să ne aşteptăm la 18-20ani, şi..cum vor deveni acesti copii viitori părinți, daca nu răbdare si blandețe fată de prietenul cel mai bun, surioara mai mică sau mama/ bunica ce i-a crescut ..
Ma sperie cel mai tare lipsa modelelor din societate si mai ales a celor din scoala/invatamant. Cea mai mare influenta asupra copiilor/adolescentilor o au, pe locul 2 dupa familie, profesorii. Pe zi ce trece sistemul de invatamant e tot mai slab si asta influenteaza toate generatiile viitoare si implicit viitorul societatii.
Cel mai mult ma ingrijoreaza puterea de influenta a anturajului.
Cel mai tare imi este frica de mine.Imi este teama ca mintea mea nu va fi suficient de deschisa sa ii inteleaga, ca reactiile mele vor fi mult mai mult impulsive decat rationale, ca nu o sa mai reusesc sa vad adevaratul motiv al unui comportament.
Partea care mi se pare mie dificila (cel putin, pana acum) este cea legata de comunicare. Am observat o accentuare a nevoii de a-si face cunoscut punctul de vedere, de a luat atitudine atunci cand se confrunta cu lucruri care ii deranjeaza sau pe care le considera fresite/ nedrepte. Ceea ce este foarte bine. Insa, pe de alta parte, nu-si pun problema daca deranjeaza sau daca nu ar fi in avantajul lor sa foloseasca o modalitate diferita de comunicare (eventual, adaptata in functie de situatie/ parteneri de discutie).
Revenind la conferinta, vreau doar sa spun ca mie mi-a placut foarte mult sesiunea de anul trecut. Motiv pt care m-am inscris de prima oara cand am vazut anuntul. O recomand tuturor parintilor de pre-adolescenti si adolescenti 🙂
Fiecare copil e unic si indiferent ce i-ai spune, oricat ai incerca sa il intelegi el va copia intr-un fel sau altul comportamentul grupului. Nu sunt pregatita sa raspund copilului meu la toate nedumeririle sale caci „pe vremea mea” nu se potriveste cu ” vremea” lui. Cartile de parenting sunt generale si nu functioneaza mereu.Cred ca sunt un pic depasita…
Ma ingrijoreaza ca ii crestem liberi si uneori nu stim cum sa gestionam ce iese din acest model de parenting..nu avem repere, nu stim, mergem pe bajbaite si nu stim daca ajungem unde vrem sa ajungem…
Ana
Ma sperie gandul de a pierde increderea copiilor mei. Increderea ca, orice ar face, in mine are un sprijin si prin orice probleme ar trece comunicarea cu noi, parintii, este un ajutor mare pentru ei. Si ma sperie provocarile legate de scoala, imbinarea sanatoasa dintre scoala si pasiunile lor.
Felicitari, Roxana! Softul te-a ales castigatoare. vei primi pe e-mail toate detaliile. Zi frumoasa!
Ma bucur tare, tare mult! Este prima data cand castig ceva. 🙂 Si chiar imi doresc de foarte mult timp sa merg la o conferinta a Oanei, iar aceasta conferinta este exact pe o tema care ma preocupa. Mi-e jena de mesajul initial, l-am scris in fuga si printre alte probleme de rezolvat la serviciu (ups!); abia acum am realizat ca initial m-am referit la ambii copii dupa care frazele au continuat la persoana a 3 a singular (in mintea mea erau mai mult problemele ivite in comunicarea cu fetita de 12 ani).
Ma bucur, Roxana, sa iti foe de folos! Softul te-a ales cu un motiv, sper sa aseti toate raspunsurile pe care le cauti!
Ma îngrijorează lipsa interesului profesorilor asupra nevoilor reale ale copiilor, lipsa de maturitate și de implicare în adevăratele lor probleme și incapacitatea cu care profesorii gestioneaza și își pun amprenta asupra unei generații care nu poate fi educata cu aceleași metode ca acum 60 de ani.
Imi doresc ca fetita mea sa simta ca are in mine atat mama cat si prietena cu care poate vorbi deschis, despre orice, insa oricat m-as stradui nu-mi iese intotdeauna si mi-ar placea sa aflu de la Oana si de la invitatii ei adolescenti cum sa facem astfel incat sa avem o relatie bazata pe incredere cu copiii nostri.
Ma ingrijoreaza faptul ca nu stiu sa se descurce singuri, sa invete singuri, ca nu stiu sa termine un proiect inceput sau ca isi pierd interesul daca nu au rezultate imediate.
Si ma ingrijoreaza ca noi, ca parinti, nu mai gasim rabdare.