Cum îți poate îmbunătăți o tehnică simplă relația cu copilul tău

Când obosim, trecem pe pilot automat și rumegăm la infinit stereotipurile învățate în copilărie de la cei apropiați, de la școală, din societate. Punem interdicții – o tonă de nu-uri, unele tăioase și fără explicație. Condiționăm  – dacă continui, se  întâmplă X chestie. Ridicăm tonul. Fiecare din lucrurile astea ridică o barieră între noi și copil.

El devine necooperant, se încăpățânează și mai tare, tu te enervezi, el te simte și face mai rău și tot așa. Vă învârtiți în cerc.

Eu am primit o provocare, care a acționat ca un clopoțel asupra minții mele și m-a ajutat să gestionez situațiile tensionate

Timp de trei zile adresează-i întrebări copilului tău. Atât. Nici un ordin, nici o explicație.
Doar întrebări, exceptând „de ce?”, care poate fi percepută ca un reproș sau chiar agresivitate. 

În loc de NU aleg să întreb – Care este motivul pentru care îți dorești asta? Crezi că este ceea ce îți face bine acum? Ar fi și altceva care te-ar putea mulțumi sau care te-ar face să te simți la fel de bine? Ce îți aduce experiența asta? Cum crezi că te vei simți după? 

În loc să spun „M-ai supărat foarte tare, să știi” spun „Cum crezi că m-ai făcut să mă simt?” sau „Tu cum te-ai fi simțit în locul meu?”

În loc de „Nu mai vezi niciun desen acum”, învăț să îi spun „Ce nevoie simți? Cum crezi că te pot ajuta desenele? Cât îți propui să te uiți? 1 oră? Dar oare dacă ar fi să fie mai puțin, cât ar fi?”

Ce efect au? Magic. O să vă dau exemplu de cum s-a schimbat complet cursul în care se desfășoară un anumit gen de conversații la noi în casă.

Ea – Nu vreau sa repet la pian până plecăm de acasă cu bicicletele. Repet când venim.

Eu – Ok, înțeleg. Cum îți simți mâinile acum?

Ea – Bine, odihnite.

Eu – Și cum crezi că le vei simți după 3 ore în care le ții pe ghidon și pe schimbător? Crezi că te vor mai ajuta la pian după întoarcerea de la plimbare? În plus, ți-ar plăcea ca după plimbare să știi că mai ai timp la dispoziție pentru relaxare sau să știi că mai ai încă ceva de făcut?

Ea, după o clipă de gândire. Hmmm, cred că ai dreptate. Cred că ar fi mai bine să studiez înainte.

Cum spuneam, magic!

În afară de a reacționa la refuzuri sau cereri exagerate cu întrebări, tehnica se poate aplica și în alte situații

Povestiri de la școală, scene întâlnite pe stradă, pasaje din cărți – le puteți folosi ca prilejuri să aflați ce crede copilul vostru despre situațiile din jur. O să vă dați seama cât de frumos crește și gândește.

E grea o astfel de abordare? Da, al naibii de grea. E nevoie de timp, de răbdare, de minte limpede. E nevoie să tragi aer în piept și să îți înghiți primul impuls, care nu e mereu cel mai constructiv. Să îți potolești tumultul interior, să respiri și să realizezi că pui încă o cărămidă la o pre-adolescență mai umană (un om poate spera măcar :-), la un om mai complet și mai echilibrat.

Provocarea de parenting am văzut-o la  Vistiana Long și am pus-o în practică, cu rezultatele pe care le-am descris. Mult spor și vouă!

Citește și

Vorbiți-le copiilor voștri! E cea mai bună educație!

Cum îți ajuți copilul să își gestioneze emoțiile?

Pentru o relație bună cu copilul, fă lista de lucruri importante pentru tine

Povești cu ponei, de mână prin viață cu o fetiță mare

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Sursa foto – Freepik.com