Bate un soare și un vânticel cald de zici că se pregătește să vină Paștele. Așa a fost și în anul în care s-a născut ea. Pe 20 februarie a fost singura zi în care a nins. Trei fulgi amărâți și aia a fost. Deși e născută iarna, nu cred că Ana a simțit în vreun an asta. Până acum. Ne-am hotărât, la dorința ei și văzând vremea de afară, să vizităm hotelul de gheață de la Bâlea Lac.
Inițial, planul era să și dormim acolo, între ghețuri, bine că am convins-o să renunțăm la idee și ne-am cazat la Cabana Bâlea Lac, 200 de metri mai sus de hotel. Am ajuns luni, cu planul să mâncăm la hotelul de gheață, a doua zi să îi cântăm mândrei La Mulți Ani, să ne jucăm un pic în zăpadă și să ne întoarcem la temperaturi mai umane.
Socoteala de acasă nu a fost și a iernii, așa că….
Am ajuns la hotelul de gheață de la Bâlea Lac luni după amiază. Pe timp de iarnă la Bâlea Lac se ajunge doar cu telecabina. Am mers până la Sibiu, apoi cu mașina până la Bâlea Cascadă și de acolo cu telecabina. Prețul pentru adulți este 30 de lei, iar pentru copii 25 de lei, un drum. Sunt aproape 4 km cu telecabina, se ajunge în 10-12 minute. Teoretic, telecabina urcă din oră în oră. Dacă sunt turiști și mai des. Practic, urma să aflăm că urcă după cum bate vântul. La propriu.
Drumul este fascinant. Totul în jur și în jos este alb, iar Transfăgărășanul e complet acoperit cu zăpadă. Drumul nu mai există și doar câte un semn mare de curbă, de pe care a viscolit zăpada, mai arată că acolo e șosea.
Hotelul de gheață de la Bâlea Lac se află la 100 m de telecabină
De fapt, el este între telecabină și cabana Bâlea Lac. Pe partea stângă e hotelul cu restaurantul, iar pe dreapta biserica de gheață și iglu-urile, care sunt de fapt niște camere, tot de gheață, mai mari.
Și hotelul de gheață și iglu-urile au recepție de gheață, ba chiar și o recepționeră, cu nuri de gheață, la vedere. Toate sculpturile de gheață-oameni au un aer pornografic, nu am înțeles exact de ce. Pianul de la intrarea în hotel, crucea și icoanele din biserică, pereții fiecărei camere sunt luminate de leduri colorate, care dau un efect simpatic. Hotelul de gheață are specific muzical, iar fiecare dintre camere este decorată ca atare. Camera Gheorghe Zamfir are patul împrejmuit de tuburi de nai, camera Madonna are un tron sculptat în gheață, un mare M deasupra patului și note muzicale sculptate pe pereți.
Hotelul de gheață, biserica și iglu-urile se pot vizita. Taxa este de 15 lei pentru adulți și 10 lei pentru copii
N-am văzut pe nimeni să taie bilete, iar ușile sunt deschide mereu. Drept e că nici nu erau turiști prea mulți. Noi și încă vreo șase.
Prețul pe noapte în hotelul de gheață este să-ți înghețe inima
150 de euro iglu și 100 de euro camera de hotel. Bine, nici la cabana Bâlea Lac lucrurile nu sunt cu mult mai blânde, că deh, altitudinea mare cu cheltuială se ține.
La restaurantul hotelului de gheață se poate mânca doar cina. Meniul include aperitiv, supa, fel principal și desert, șampanie la primire, iar aperitivul este servit pe platouri de gheață. Mesele, scaunele totul este din gheață. Prețul e în nota obișnuită a zonei și recunosc că în condiții normale nu aș fi plătit atât pe o cină nici picată cu ceară, dar am zis că o dată ajungem acolo și o dată e ziua copilului, timp și resurse să refacem bugetul s-or găsi.
Cina a fost plăcută, băieții care servesc chiar se străduiesc să facă și ceva antren. După orele petrecute în hotel m-am felicitat încă o dată – mai mult pe Pisicul consort, că el a insistat să dormim la cabană și am pornit-o spre un duș fierbinte și un somn la căldurică.
A doua zi a fost ziua Anei. Și ziua lecției mele de renunțare la control
După micul dejun am fost anunțați că, din cauza vântului puternic, telecabina nu poate pleca și va trebui să așteptăm. Spre după-amiază se preconiza domolirea vremii. Și am stat. Am ieșit într-o plimbare, dar era un viscol de te muta de pe loc și nu vedeai la 3 metri în față, așa că ne-am întors în cameră și ne-am făcut de lucru. Am jucat cărți, am răspuns la telefoane și urări, ne-am mai jucat cu baloanele pe care i le-am umflat Anei dimineață. Păi ce, doar nu credeți că în vârf de munte nu ne ținem de surprize.
Sincer, niciun moment nu am crezut că n-o să plecăm. Aveam atâta treabă și atâtea chestii programate, încât părea logic ca natura să-și facă agenda după noi.
Angajații telecabinei au fost drăguți și au încercat să coboare. Am ajuns la telecabină cu greu, cu bagaje, copil și baloane luate pe sus de viscol – păi doar nu era să le lase acolo, nu? Vântul șuiera ca în filmele de groază și muta telecabina pe cablu mai ceva ca piesele la Domino. Mi-am făcut o rugăciune în gând și mi-am spus că n-om avea noi atâta ghinion să ajungem pe la știri taman de ziua copilului.
La știri n-am ajuns, dar am ajuns înapoi la Cabana Bâlea Lac
După primul stâlp, din cauza vântului puternic, însoțitorul și inginerul de cabină au decis că e prea riscant să continuăm, așa că am luat-o înapoi cu bagaje, copil, baloane și coada între picioare pentru încă o noapte la cabană. Ziua Anei nu se terminase, așa că ne-am servit colegii de „suferință” cu tort – da, am plecat și cu tort după noi, am mai tras un joc de cărți și unul de zaruri și am decis să ne bucurăm de tot ce ni se oferă. Altceva mai bun oricum nu aveam de făcut.
A doua zi, vremea s-a calmat și am reușit să coborâm cu telecabina. Am aflat atunci că scenariul alternativ la noaptea în plus era să rămânem agățați pe cablu și să ne coboare cu jandarmeria și salvamontul. Aia da experiență.
Uite așa, ziua Anei a fost cea mai inedită de până acum. Plină de surprize, fix așa cum a fost venirea ei pe lume și cum este fiecare zi alături de ea.
Citește și
De la dublă infertilitate, la șapte ani de fericire
Pastel Chalet și Vama Buzăului, un loc perfect pentru cupluri și familii cu copii
Ferma Club. Relaxare de patru stele în condiții de fermă
Destinații de o zi aproape de București. Cetatea Poenari
Destinații de o zi aproape de București. Conacul Golești
Destinații de o zi aproape de București. Salina Slănic
Locuri de văzut în România. Cetatea Alba-Iulia
Locuri de văzut în România. Peștera Muierilor
Locuri de văzut în România. Peștera Dâmbovicioara
Locuri de văzut în România. Canionul 7 scări
Am trait alaturi de voi(prin Taia, evident) emotia acestei escapade aniversare si am rememorat o aventura asemanatoare, petrecuta cu ceva ani in urma, la Poiana izvoarelor. Am ajuns acolo pe seara, pe o ninsoare ca-n povesti, in cursul saptamanii, numai ca am ajuns la o cabana inghetata, cu bucataria inchisa si cu nicio nadejde de imbunatatire a situatiei. Asa ca am ramas peste noapte intr-un soi de camera de gheata, incalzita de un resou, cu ochii pe geam si rugandu-ma sa se opreasca ninsoarea de care ma bucurasem ca un copil in ziua anterioara. Dar, totu-i bine cand se termina cu bine! :)))) LA MULTI ANI, ANA!
Ufff, Doamne, ce intamplare! E, noi macar am stat la caldurica, in camera confortabila, cu dus si apa calda, cu pat comod si cald in camera. Am avut mancare buna la restaurant. Doar peisajul de pe fereastra era un pic horror, dar in rest totul perfect 🙂