Bate ultimul gong și luminile se sting. Mânuța ei mă strânge cu putere. Îi văd licărul din ochi prin întuneric. Cortina se ridică și publicul începe să aplaude. De lângă mine răzbate un chiot de bucurie. Mai mult decât spectacolul de pe scenă mă copleșește bucuria ei. La 9 ani și jumătate, când iubești muzica și adori musicalul, când ai avut șansa să joci în Sunetul Muzicii, să ajungi la o lună distanță să vezi Alladin adus direct de pe Broadway, trebuie să fie fantastic.
În aventura noastră americană am avut șansa să vedem un musical produs pe Broadway
Am fost la spectacolul Alladin, pus în scenă la Academy of Music din Philadelphia. Orice așteptări aș fi avut, spectacolul le-a depășit și un pic peste. Aici am înțeles ce înseamnă conceptul de one man show. Înseamnă că nu există interpreți/actori și dansatori, ci că primii îndeplinesc toate rolurile. Cântă, dansează, joacă. Sar, fac tumbe în aer în timp ce ating note înalte, umplu scena singuri sau aproape o fac să explodeze în secvențele de grup. E greu de descris în cuvinte cât profesionalism e acolo, dar are în spate mulți ani de studiu și foarte multe ore de muncă.
Costumele și efectele scenice din Alladin sunt absolut senzaționale
Peste zece costume diferite pentru fiecare personaj. Jafar, vrajitorul cel rău schimbă 3 costume în câteva secunde printr-o adevărată „magie”. Materiale prețioase, culori vibrante. Un covor care pur și simplu plutește pe scenă, fără să i se vadă niciun sistem de prindere. Absolut nimic, credeți-mă, m-am uitat chiar atent. Decoruri acționate automat, artificii pe scenă. Efectele de sunet și lumină te fac efectiv să nu știi la ce să te mai uiți. Actori tineri și foarte tineri, dar și câțiva cu o biografie lungă, plină de titluri celebre de spectacole și showuri de televiziune.
O echipă uriașă, muncă enormă și bugete probabil peste imaginația noastră
Se vede școala cu tradiție în musical, respectul pentru actul artistic – de la felul în care arată sala de spectacole până la cele mai mici detalii din spectacol, normalitatea de a avea astfel de reprezentații oricând și oriunde. Se vede pasiunea și plăcerea pe care o au actorii, dar se văd și studiile și tot ce au în spate.
Nu m-am putut abține să nu fac o paralelă cu ce se întâmplă la noi. Oameni talentați, dăruiți, cu știință și capacitate de muncă avem. Profesioniștii nu ne lipsesc, deși resursele de orice fel, logistica și bugetele nu pot fi comparate. Sunetul Muzicii este un exemplu. Nu am niciun dubiu că spectacolul ăsta ar putea face față cu succes pe Broadway. Public avem, chiar mai inimos și mai recunoscător față de actul artistic, poate tocmai pentru că oferta este limitată.
Ne lipsesc toate celelalte. Săli adecvate de spectacole, tehnologie aliniată cu ce este afară, fonduri, interes și implicare de la cei care ar trebui să susțină facultățile de artă și instituțiile de cultură. Pași se fac, nu sunt eu în măsură să spun cât de mari sau de importanți. Nu pot decât să sper că Sunetul Muzicii a fost un început și la un moment dat vom vedea și în România un spectacol comparabil din toate punctele de vedere cu Alladin și alte spectacole de pe Broadway.
Apropo, dacă aveți șansa să vedeți un spectacol de genul ăsta, duceți-vă, orice spectacol ar fi. Merită!
Citește și
Copiii din distribuția Sunetul Muzicii
Răzvan Mazilu. Trebuie să îmi acord provocări noi, care de care mai radicale. Interviu
Ellis Island și Statuia Libertății, nașterea lumii noi
Philadelphia, locul de unde a început America
Curiozități care te surprind în America
Primul lucru care te șochează în America
Ne scuzați, am fugit să gustăm puțin din visul american
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.
Superb!!! Noi n-am apucat sa vedem nici un spectacol pe Broadway cand am fost, dar am avut ocazia sa vad un spectacol cand erau copiii mai mici, a fost exact cum ai descris. Profesionalism 100% (vazut prin ochii mei de adult) si magie 100% (vazuta prin ochii copiilor, in transa, de langa mine). M-am uitat la actorii de pe scena ca la niste superoameni (hai ma, si jucat si cantat si miscat dintr-o parte in alta a scenei) si pentru ca eram destul de aproape le vedeam ochii sclipind cu bucuria de a face parte din feeria din fata noastra, pentru ei nu era doar un simplu job… Din pacate nu am termen de comparatie, n-am mai fost in Romania la un spectacol de cand eram adolescenta, deci nu stiu cum sunt lucrurile acum, sper ca evolueaza in directia buna 🙂
Nici noi nu l-am vazut efectiv pe Broadway, dar era cu echipa de acolo, cea dedicata turneelor. Si la noi se misca lucrurile, dar nu stiu daca vom ajunge vreodta la acest nivel. E nevoie de foarte multe – fonduri in primul rand, interes, ehe, cred ca stii ce zic ;-). Va pup tare!