Aaa, păi copilul meu rezolvă temele în 15 minute. Al meu se trezește la șase și îl găsesc făcând exerciții din culegera de matematică. Copilul meu citește 3 cărți pe săptămână . Pfff, eu când aud de-astea, mă apucă depresia. Cred că există astfel de copii, nu sunt inventați, dar mai cred și că depinde de modul de a fi și de ritmul de dezvoltare al fiecăruia. Copilul meu e mereu visător, pus pe șotii, dornic de joacă. Se pierde în lumea imaginației cu orele, construiește povești din te miri ce, cântă cât e ziua de lungă. Nu, copilul meu nu citește. Mai degrabă, nu citește constant și cu ușurință.
Nu devorează carte după carte și îi este destul de greu să ducă o carte la final, cu excepția cazurilor în care o prinde foarte tare acțiunea. Atunci, se poate întâmpla să citească și pe stradă, împiedicându-se la propriu de oameni, cum s-a întâmplat chiar zilele trecute, când citea “Fetița care a salvat Crăciunul”.
Îi plac mult poveștile, dar mai degrabă să le creeze în imaginar, cu personaje, păpuși, obiecte, decât să le ia gata “fabricate” din paginile unei cărți
Copilul meu nu citește mult și constant. E o problemă?
Nu neapărat, dar recunosc că mi-ar fi păcut să văd mai multă aplecare în zona asta. În primul rând am analizat comportamentul nostru față de citit, apoi m-am gândit cum ar deveni cititul mai plăcut.
Modelul părintelui care e?
Eu citesc, dar e drept că o fac în hopuri. Dacă îmi place o carte, o dau gata și în 24 de ore și apoi iau o pauză până mă cucerește alta. Când o carte nu reușește să mă prindă foarte tare, citesc aproape în fiecare seară câteva pagini, dar recunosc că, de multe ori, abandonez cărțile în favoarea telefonului sau laptopului. Să arunce piatra ăla căruia nu i se întâmplă. Așa că, uite-te la modelul pe care îl dai tu și apoi vezi ce face copilul.
Cărți adaptate vârstei
Dacă sunt prea multe cuvinte pe care nu le înțelege, copilul va abandona mai ușor lectura, așa că fie alegeți cărți cu un limbaj mai ușor de înțeles, fie sunteți disponibili mereu pentru întrebări. Eu am rugat-o pe Ana să noteze într-un carnețel cuvintele pe care nu le știe, pentru ca apoi să le discutăm împreună.
Nu renunțați la ilustrații
Chiar dacă tendința este să spunem că sunt mari și nu mai au nevoie de ilustrații, în unele cazuri poate fi o decizie pripită. Ana preferă cărțile cu ilustrații, chiar dacă sunt doar niște desene tip schiță, nu neapărat colorate, dar dacă le răsfoiește înainte, își dă seama mai ușor de subiectul cărții și déjà devine interesată.
Cititul, o relaxare, nu o obligație
Ana e genul de copil foarte independent și cu o personalitate puternică. Dacă încerc să îi prezint lectura ca pe ceva obligatoriu, chiar și prin binecunoscutele povețe și proverbe, gen “ai carte, ai parte”, știu că nu am sorți de izbândă. Îi pun mai degrabă cărți la îndemână și o las pe ea să se îndrepte către citit în pauzele de la teme sau de la alte activități. Uneori o face, de cele mai multe ori nu, dar eu am încredere că ușor ușor va prinde gustul.
Lăsați copiii să își aleagă cărțile și renunțați la prejudecăți
Până acum, cartea cu cel mai mare succes la Ana a fost Descendenții. Oare consideram eu cartea asta ca fiind « idealul » în materie de lectură pentru copii? Cu siguranță nu, dar faptul că ei i-a plăcut atât de mult m-a hotărât să dau la o parte ideile mele fixe și să las copilul să își facă propriile alegeri. Sigur, părinții pot acționa ca sfătuitori, îi pot îndruma, le pot face sugestii, dar până la urmă copiii trebuie să citească de plăcere, nu pentru că trebuie.
La final, știți că vă las și părerea specialistului. De data asta este un articol cu 5 sfaturi de la specialistul meu drag :-), Gabriela Maalouf, psihoterapeut și blogger, care ne spune cum i-a ajutat ea pe copiii ei să îndrăgească cititul.
Ca o concluzie, eu cred că așa cum în viață nu le putem avea pe toate, așa și cu copiii. Nu pot fi buni la toate materiile, talentați, iubitori de citit, cu înclinații sportive, etc. Important este să încercăm să le insuflăm dragul de carte și să ne mai relaxăm puțin.
La voi cum e, se citește de bunăvoie sau mai degrabă pentru că trebuie?
Credit foto copertă – Cristina Jilavu, Event Portrait
Citește și
Cele mai noi cărți de Crăciun pentru copii mici și mari
Cele mai frumoase filme de Crăciun pentru întreaga familie
20 de filme artistice de văzut în familie (partea I)
20 de filme artistice de văzut în familie (partea a II-a)
Cum mi-a îmbunătățit o provocare de parenting relația cu copilul meu
Cum să crești un copil curajos și dezinvolt?
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Stiu ca ideea este ‘sa citeasca’ – activitate menita sa promoveze aceasta competenta, dar daca incepi cu partea de cunoastere, pot sa sugerez audio? Ar fi o prelungire la ‘mami/tati imi citesti/spui o poveste?’ cum cred ca incepe totul.
Copilaria mea (care e undeva la vreo 30 de ani departare) a inceput cu povesti spuse de tata sau sora mea – am o amintire vaga cu un pick-up si placi, dar cu vocea surorii mele care reproducea povestile ascultate de ea. Apoi am trecut la teatru radiofonic, iar acum sunt full-on audiobooks (mostly in English). Cand am descoperit comorile internetului, am avut curiozitatea sa caut si inca am CD-uri cu vechi inregistrari cu povesti si teatru radiofonic. M-apuca nostalgia, o sa le caut – ceva special de Craciun:)
Tin minte listele de lecturi obligatorii din scoala si partea obligatorie cred ca era din start un impediment – n-am fost un copil premiant sau cu nasul in carti, dar am ajuns acolo.
Deci eu cred ca procedezi bine lasand-o sa aleaga si nepunand multa presiune pe asta.
Lecturi placute si povesti interesante!
la noi au fost intai povestile inventate de mine si apoi poeziile. apoi au fost povestile citite de mine. a venit randul povestilor audio. am revenit la povestile citite de mine. a invatat copilul sa citeasca. si ce daca, tot mama citeste. este deja clasa a traia, citeste cursiv si cu intonatie.. si ce daca, tot mama citeste mai bine.
sigur, intre timp mai citeste si copilul. cu mare drag cand ii place o carte mult de tot, cu foarte putina tragere de inima cand ”trebuie”.
copiii din ziua de azi sunt foarte selectivi, au multe alte preocupari si de aceea isi aleg doar ceea ce le place, ceea ce inteleg. nu au rabdare sa isi bata capul cu ”a fost odata” si pur si simplu renunta.
e greu sa ne adaptam dar va trebui sa intelegem ca ei sunt alta generatie.
tot ce pot sa iti spun este ca nu putem lua acum ca fiind definitoriu pentru viitor faptul ca nu citeste inca. sunt sigura ca vom avea surprize frumoase mai incolo din partea lor.
asa ca spor la citit impreuna cu copilul! 🙂
Si Tudor al meu e facut din acelasi “aluat”: visator, pus pe sotii… iar jocul lui preferat este sa-si imagineze povesti cu figurinele preferate (e colectionar, nu rateaza nicio colectie… fie Lego, fie inspirate din filme/ desene/ jocuri video). Nu-si face temele la foc automat (a fost nevoie de 5 ani de scoala ca sa constientizeze ca studiu indivdual ii este de folos) – am descris in comentarii la postarile respective cum au evoluat lucrurile la noi.
In ceea ce priveste cititul, am povestit mai jos experienta noastra. Va fi bine, e nevoie de rabdare si incurajari permanente. Last but not the least, ajuta sa descopere genul preferat si/ sau cartea pe care n-o va putea lasa din mana. In cazul nostru a fost “Harry Potter”, grnul fantasy prinde foarte bine la copiii visatori 🙂
http://unblogmaremic.blogspot.ro/2017/05/cartile-copilariei.html?m=1
Multumesc mult pentru recomandare, Adriana! Off, da, 5 ani nu suna incurajator, dar mai avem 2 :-). Gandesc pozitiv, in spiritul sarbatorilor 🙂
Fetita mea de 3 ani+ citeste carticele specifice varstei,dar la fel,nu am fortat-o eu ci a inceput totul prin joaca,la inceput luam eu o carticica si ii aratam imaginile si ii povesteam despre personaje iar acum merge ea si alege cartea si vine si spune „Mami,hai sa ciptim” chiar zilele trecute avea si tableta pornita undeva pe noptiera unde isi tine si jucariile si deodata o vad ca se aseaza pe jos cu cartile imprejurul ei si le ia la rand si le rascoleste,i le-am citit de atatea ori ca pe unele aproape le-a invatat pe de rost,imi place cand vad ca lasa tableta in favoarea carticelelor si sper sa fie asa si pe viitor!
Ce frumooos! Inseamna ca are ea o inclinatie spre citit! Incurajati-o, fara sa o fortati!