Aseară, într-unul din rarele momente când butonam televizorul, dau peste o reclamă în care o doamnă se bucură cu jumătate de față și de gură de succesul matern al unei prietene. Ca s-o spunem pe-aia dreaptă, duduia e de-a dreptul ofticată că prietena afișează pe Facebook și Insta poze cu o fetiță rozalie, dolofană și ea are în spate doar un decor trist, de casă fără copii. Dar o ajută nu știu ce pastilă minune și, în scurt timp, umple și ea peretele rețelelor cu poze pufos-perfecte, la care primește toată gama de emoticoane, de la oau, la inimioară și puzderie de mânuțe albastre. Și uite cum a apărut copilul-trofeu.
Copilul-trofeu, pe care îl afișăm peste tot. Întâi la prima băiță, eventual cu buricul într-o captură separată în poză, să îl vadă toate neamurile și prietenii.
Apoi prima oară la oliță, primul piure împrăștiat pe pereți, prima zi de grădiniță. Prima serbare, la care copilul, ce să vezi, stă tablou și nu zice nimic, dar vai, ce tablou frumos, ca al nimănui. Copilul-trofeu a mai bifat o realizare, mulțimea e în delir. Ocaziile de afișat poze-trofeu sunt nelimitate, le știm prea bine. Toți am făcut-o și o vom mai face.
Trist e când în spatele butoanelor photo – post – share nu e mai nimic
Când totul e doar poză și atât. Când copilul-trofeu e afișat în fotografii în brațe la mami sau tati și apoi este abandonat în fața unei tablete și uitat acolo cu orele. Când în fața aparatului primește îmbrățișări tandre, iar în spate pedepse, țipete sau chiar o „nevinovată” palmă la fund. Când pe Instagram zâmbește cu gura știrbă în fața unei farfurii de brocolli, iar pe bancheta înghesuită a fast-food-ului din cartier înfulecă un burger, eventual mestecat în prealabil de mamă.
Când în fotografii copilul are cea mai high-tech jucărie, dar în mașină umblă liber, că scaunul auto nu adună atâtea like-uri
E complet uncool să ții copilul strâns acolo, mai ales că de centurile alea nu i se vede nici măcar hanoracul din ultima colecție. Să moară Popeasca de invidie, că ea îl poartă pe ăla micu doar în haine primite de la alții și legat în centuri. Îi dau like doar bărba-su și mă-sa, ce ratată.
Câteva zeci de minute mai târziu, butonând Facebook, dau peste niște fotografii, pe care încă mă chinui să le diger. O domnișoară celebră mai mult pentru iubirile ei celebre, că altfel nu știu ce o recomandă, s-a gândit să facă un copil. Minunat, dealtfel. Și s-a gândit să facă o ședință foto cu copilul, să vadă lumea că ea e și mamă bună, nu numai modelă celebră.
A rezultat un set de fotografii cu un copil-accesoriu, purtat întocmai unei poșete de lux
Mama, perfect de artificial bronzată, machiată și suspect de sculptată pentru o femeie care a născut de curând, își vede de ședința foto liniștită și poartă când în poală, când pe la picioare, un bebeluș complet dezbrăcat, care pare că s-a nimerit și el pe acolo.
Nu respiră din pozele alea nicio emoție, nicio legătură, nicio frântură de maternitate. În locul copilului putea fi foarte bine un cățel, un candelabru sau o găină. Rezultatul era același.
Pe mine mă șochează că în era în care pretindem că ne re-apropiem de natural, de origini, în care ne căutăm pe la terapeuți de urmele copilăriei și facem tot posibilul să fim o versiune mai bună decât noi, cel de ieri, o revistă prestigioasă folosește un copil pe post de accesoriu într-o ședință foto și promovează maternitatea ca pe-o stație într-o gară oarecare, pe un traseu pe care viața oricum îl urmează.
Mi-aș dori să văd ședințe foto cu femei adevărate, mai puțin bronzate, dar mai conștiente de propria identitate.
Mai puțin machiate, dar mai calde cu copilul care le stă în brațe. Mai puțin perfecte (Sâc!) și mai ușor de atins, de strâns în brațe, de sfătuit. Mame reale, care își țin copiii la piept cu emoție și căldură. Copii lăsați să fie, nu purtați ca un accesoriu sau ca un trofeu de cele care ar trebui să îi poarte întâi în inimă și apoi în rețelele sociale.
Citește și
Mami, tati, mai respirați un pic!
Nu mai creșteți genii, creșteți copii fericiți!
Iubește femeia care învață să nu fie mamă
Cu copilul în vacanță, e clar, n-am stofă de vedetă!
Dacă îți plac articolele mele, te invit să urmărești pagina de Facebook pentru a fi la curent cu noutățile.
Ca bine zici draga mea,unele parca au facut copii doar sa aiba cu ce se posta pe facebook,mai am ai eu in lista cunostinte care posteaza in fiecare zi poze cu copiii lor,nu inteleg ce realizare au in urma like-urilor primite,mai bine ar petrece timp mai mult cu copiii decat sa ii posteze atat,sotul meu nu e de acord sa pun poze cu fetita noastra pe facebook si drept urmare am doar cateva,sau am postat de la o petrecere,o zi de nastere,de sarbatori,dar nu asa in fiecare zi hop top sa pun poze cu copilul pe facebook,sa vada toata lumea cand si ce mananca,cum sta pe olita si lista poate continua…ma ungi la suflet cu unele articole!
Multumesc mult!