Nu te uita mama, îți spun eu când să deschizi ochii. Astupă-ți urechile, că nu trebuie să auzi asta. Trecem peste capitolul ăsta din carte, nu e pentru tine. Zilnic, căutăm să ne protejăm copiii de ceea ce credem că ar fi periculos pentru ei. Nu îi lăsăm să urce scara de la toboganul mare din parc, de frică să nu cadă. Îi îndepărtăm din bucătărie, nu care cumva să se rănească cu un cuțit sau să se ardă la aragaz. Îi luăm din calea prizelor, să nu bage degetele în ele. Mai târziu, le acoperim ochii la scene “deochiate” din filme. Urechile când cineva trage o înjurătură. Evităm cărți cu pasaje mai dificile, de frică să nu învețe vreo trăsnaie. Le dictăm prieteniile, că știm noi mai bine cu cine e bine să umble. Ne întrebăm apoi cum de, mvai, nu avem și noi un copil copil autonom, care să știe să se descurce, nu să se ascundă după fusta mamei și să se teamă și de frunza căzătoare.
Ne tragem copilul din calea pericolelor, pentru că așa e mai sigur și conștiința noastră doarme mai liniștită.
Dar oare ce înseamnă asta pentru copilul tău în viitor? Acum e bine, e în siguranță, tu controlezi ce mănâncă, ce bea, ce vede, ce ascultă, ce citeste. Dar mai încolo? Când un coleg o să-i arate filme porno pe youtube și tu nu o să fii acolo cu el, să apeși X-ul de închis? Când o să îl care colegii la Mc, că așa e cool și tu n-o să fii acolo să-i îndeși salata pe gât? Când o să vină huliganul de la a șaptea și o să-l înjure, poate o să îl și lovească și tu nu vei fi lângă el să îl aperi? O să vină oare o zână bună la el și o să-i picure în stuctura emoțională autonomia pe care ar fi trebui să și-o construiască în ani? Capacitatea de a se apăra singur, de a decide singur ce e bine și ce e rău, de a face alegeri conștiente pentru el?
Nu e mai bine să renunți la control și să îl înveți să se apere singur de la vârste mici, să îl ajuți să devină un copil autonom?
Să-l lași să se urce, cu riscul de a cădea. Să îl dai în leagăn tare, dacă cere și condițiile de siguranță permit, chiar dacă ție îți stă inima? Să îl dai în tiroliană de la vârsta permisă? Să îl lași să alerge, cu riscul că o să transpire? Ia un schimb mereu la tine și gata :-).
Lasă-l să pună mâna pe cuțit, să umble la aragaz, explică-i ce sunt prizele, ce produc ele și de ce este bine să păstrăm distanța. Spune-i ce înseamnă un cuvânt urât sau o înjurătură și învață-l în ce contexte se folosește și în care nu.
Nu-i acoperi ochii la scenele cu săruturi. Explică-i mai bine, pe înțelesul lui, despre dragostea dintre doi oameni și ce presupune ea.
Nu-i ascunde când oameni dragi lui sunt bolnavi sau mor. Vorbește-i despre suișurile și coborâșurile vieții, despre boală și moarte.
Când este lovit sau nedreptățit în parc, nu-l îndepărta de la locul faptei, ca să rezolvi tu problema. Folosește prilejul ca să îl înveți cum să reacționeze când e agresat.
Fii onest, vorbește-i sincer, verbalizează pericolele, nu le ambala frumos.
Da, poate vei obține un copil maturizat mai devreme. Da, poate uneori se va feri și când nu este cazul. Dar, la final, va fi un copil autonom, echilibrat, care trăiește într-o lume reală.
Construiește-i lumea asta și lasă-l pe el să se ocupe de lumea de basm în care să evadeze.
În lumea lui imaginară pericolele pot să nu existe, dar în lumea în care tu îl crești ele sunt la tot pasul, iar datoria ta este să îl înveți să le înfrunte, nu să îl tragi din calea lor.
Nu mai e o noutate că noi nu am mințit-o niciodată pe Ana. Nu i-am ascuns nici măcar adevărurile dureroase și triste, i-am expus și situații care poate o depășeau, i-am acceptat și cereri considerate periculoase sau exagerate.
Am fost adeseori acuzați pe la colțuri de inconștiență
Ce-am obținut? Un copil autonom, dezinvolt, relativ sigur pe el, care știe să depășească situațiile grele cu destulă stăpânire de sine și care înțelege deja mai multe despre viață decât unii adulți.
(P) Am scris acest articol în cadrul campaniei Danonino, Spune DA, care încurajează autonomia copiilor și procesul natural de dezvoltare de la bebelușul aparent “neajutorat” la un copil autonom.
Citește și
6 activități distractive cu materiale reciclate
Pregătirea pentru adolescență începe la patru ani
Lasă-l să cadă! Se va ridica încrezător!
Vreau singur! Cum încurajăm nevoia de autonomie
Cum îi ajutați pe copii să iubească sportul. Șapte pași urmați de noi
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Sursa foto – Freepik.com
De acord 100%. Și noi o încurajăm pe Ingrid să fie autonomă, iar rezultatele se văd foarte bine deja, la 2 an și 5 luni. 🙂
Ingrid e minunata, va imbratisez pe toti!
Daaa, da, scurt si la obiect! Work in progress every day, tendinta exista, doar ca trebuie sa tin in frau temerile mele.
Dap, asa e, la noi e buba, nu la copii 🙂
Foarte frumos scris!
Multumesc!
Îmi place provocarea asta. Vine la fix cu un articol pe care-l pregătesc pentru zilele următoare, despre prima excursie singur la 6 ani si fricile mele de a spune DA.
Cu drag, abia astept sa vad articolul!