Auzim peste tot de beneficiile sportului. Le simțim pe pielea noastră, atunci când ne mișcăm fundul la sală mai mult de o săptămână la rând. Am vrea ca ăla micu să fie un pic mai harnic. Să învețe de mic un sport, să îi placă, să fie motivat. Prea mulți copii obezi vedem în jur. Viitorii adulți teleghidați pe casă-birou-hai o extravaganță la mall.
Am vrea să facă sport și să le placă, dar nu prea știm de unde să o apucăm. Între şcoală, after, meditaţii, lecţii de pian, engleză, ateliere de te-miri-ce, sportul abia gâfâie să prindă un loc. Iarna e frig pentru înot, tenisul e un sport scump, la arte marţiale parcă nu îi surâde şi uite aşa mai bine îl lăsăm la calculator sau TV, să se mai relaxeze şi el puţin. Și ne întrebăm pe la 13-14 ani de ce leșină dacă urcă până la doi sau de ce plasa de la supermarket e mai greu de cărat ca o ganteră de începători?
E clar, trebuie să îl obișnuim cu sportul de mic. Ce e de făcut?
Recunosc, eu nu sunt o fire sportivă, tocmai pentru că în familia mea nu a existat un cult al sportului. Noroc că Ana are și un tată, din întâmplare fost sportiv de performanță. El a pus-o pe schiuri, a învăţat-o să meargă pe bicicletă, a luat-o cu el la tenis, a insistat să învețe să înoate.
Şi se vede. Ana are uşurinţă la sporturi și îi place, ceea ce contează enorm. Sigur că nimic nu s-a întâmplat peste noapte şi a fost nevoie ca noi să nu renunțăm, în primul rând.
Cum am făcut?
Am oferit exemplul personal
Una este să îţi priveşti copilul de pe margine cum merge pe bicicletă, alta este să mergeţi în tandem în parc. Să îl înveţe să schieze un instructor e minunat, dar după ce învață, nimic nu se compară cu aventuratul împreună pe pârtii. Şi nu, niciodată nu e târziu. Eu am învăţat să merg pe bicicletă la 32 de ani, de dragul Anei şi pe schiuri am făcut progrese din acelaşi motiv. Ani de zile am fost blocată în frica de gheaţă, pe care mi-am înfruntat-o ca să mă pot ține după ea pe pârtii mai dificile. Mă rog, că mă țin e o iluzie, dar măcar mă străduiesc.
Nu am lăsat-o să renunţe din prima
Cui îi place să învețe ceva care îl chinuie la început? Cine zice „vaaai, dar ce m-aș mai da cu fundul de gheață acum” sau „ce-aș asuda cu schiurile în spate ca să mă dau a mia oară 5 metri la vale și s-o iau de la capăt”?
Nu sunt pentru a forţa un copil să facă ceea ce nu îi place, dar nici pentru a-l lăsa să renunţe după prima încercare.
Ana avea 3 ani şi jumătate când a început baletul. După prima şedinţă i-a plăcut foarte mult, după a doua, când probabil a dat puţin de greu, mi-a spus că nu îi mai place şi nu mai vrea să meargă. I-am spus că nu poate să-și dea seama așa repede dacă îi place sau nu, că am plătit deja o lună de zile baletul şi îi propun să meargă acea lună şi abia la finalul ei să decidem dacă mai continuăm sau nu. Dar că, odată decisă că nu mai vrea, nu se mai poate suci, o lună vrea, una nu, pentru că în orice sport e nevoie de continuitate.
A mers toată luna şi la final nici nu s-a mai pus problema de refuz. Acum nimeni nu o mai dezlipește de sala de balet.
La fel s-a întâmplat şi cu schiul. Avea 4 ani, când am luat 5 şedinţe individuale cu instructor. Prima zi a fost minunat, a doua zi a fost cu mârâială, a treia zi nici să nu vadă pârtia. Tantrumuri, urlete, fund de pământ în parcare, all inclusive în stil toddler.
Cumva am convins-o să meargă la lecţie, iar când s-a întors era toată un zâmbet și o bezea cu instructorul. Ba chiar își făceau planuri pentru a doua zi. Următoarele două zile treaba a mers ca unsă, iar la final plângea că mai vrea.
După experiențele astea, eu am concluzionat că există un moment critic în care copilul este tentat să renunţe şi este de datoria noastră să îl ajutăm să îl depăşească.
Am încurajat-o să facă ce a vrut, chiar dacă mie îmi tremurau chiloții
Ana este super fan tiroliană, căţărat la panou, sporturi uşor extreme. Le-a practicat de când i-au dat voie cei de la parcurile de aventură, adică pe la vreo trei ani. Deşi iniţial mi-a fost frică să o las, m-am asigurat că e totul sigur, am strâns din dinţi şi am zis „Hai!”. Este foarte important pentru copil să aibă acordul şi încurajarea părintelui.
Am lăsat-o în ritmul ei
Ana nu a fost niciodată printre primii din bazin, nu a prins cel mai repede schemele la schi, iar sfoara nu o face nici acum, după 5 ani de balet. Nu îl faceți al doilea Michael Phelbs din prima lecție de înot și nici urmașa Nadiei din primul an de gimnastică. Lăsați-l în ritmul lui, e mai important să facă sport decât să facă performanţă. Mai ales dacă nu acolo e talentul şi chemarea lui.
Am fost consecvenți
Eu sunt de părere că înotul poate fi practicat şi în sezonul rece, dacă nu scoatem copilul cu părul ud afară. Dacă totuşi vă este teamă de eventuale îmbolnăviri, puteţi înlocui sporturile de vară cu alte variante pe timpul iernii. Patinaj, sporturi de sală, sigur sunt ceva opțiuni
Am inclus sportul în activitățile familiei
Verile sunt pentru ieșiri nocturne cu bicicletele în Herăstrău, iernile pentru coborâri în tandem de pe pârtie. Am luat-o chiar și la sală și a făcut și ea ceva mișcare pe acolo. Sportul nu e ceva obligatoriu, ci amuzant, face parte din viața cotidiană, la fel ca celelalte activități.
Am făcut din sport ceva familiar
I-am povestit despre sporturi și sportivi români. Ne-am uitat împreună la Olimpiadă și la meciuri de tenis. Am inventat jocuri cu tematică sportivă.
Nu spun că e mereu uşor, are multe momente când se plictiseşte sau nu are chef şi atunci o lăsăm, oricare dintre noi este cu ea, dar nu renunţăm niciodată. Nu cred că ce a mers la noi o să meargă și la voi, nu spun nici să ne urmaţi exemplul. Vă sfătuiesc doar să dați atenție sportului şi mişcării în viaţa copilului vostru şi în viaţa voastră de familie.
O să vă prindă bine tuturor și copilul s-ar putea să vă mulțumească când o merge în vreo tabără și o să impresioneze audiența cu câteva scheme învățate la ultimele antrenamente
Citește și
Pregătirea pentru adolescență începe la patru ani
After school, bonă sau bunici? Ce facem cu copilul după 12.00?
Educație financiară pentru copii. Cum o facem?
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.
Sursa foto – Freepik.com
Vă invidiez că puteţi face atât de multe lucruri cu ea! Eu trebuie să deleg multe activităţi (gen schiat) pentru că nu-mi plac şi nici nu ştiu să le fac. Nu ştiu să merg pe bicicletă (adică ştiu, teoretic, dar mi-e frică şi nu-mi place), nu ştiu să patinez (decât vag), nu rezist la efort prelungit etc. Aşa că o trimit la înot la cursuri, la schiat în tabără, pe munte cu clubul de drumeţii. Mă costă extra, dar ştiu că n-o privez, pe cât posibil de nimic. Evident, nu e acelaşi lucru când te duci 3 zile într-o tabără de ski cu atunci când te duci cu părinţii în Austria la ski, dar deh, facem şi noi ce putem 😀
La noi marele avantaj e ca il avem pe tat aplecat spre sporturii, pt ca in nadejdea mea, as fi aplicat ceea ce s-a aplicat cu mine, adica…nimic 🙂
Foarte bun articol! Sper din tot sufletul sa reusim si noi in aceasta vara-primavara sa convingem fiul de 5 ani sa practice sportul. Va doresc succes in tot ceea ce faceti! Va urmaresc cu mare drag!
Mulțumesc mult, ma bucur! Spor la sportivitate!