Contiuă articolul preluat din Time, despre generația de adolescenți și pre-adolescenți și problemele cu care se confruntă. În prima parte am aflat efectele supra-expunerii tinerilor la tehnologie, astăzi continuăm să vedem influența grupurilor de pe rețelele de socializare, dar și presiunea din partea școlii și a colegilor.
Text original „The kids are not all right”, Time, rubrica Mental Health. Traducere de Anca Cristina Ilie
Presiunile şcolare joacă şi ele un rol în viața adolescenților și pre-adolescenților, în special în ceea ce priveşte stresul
Nora a fost consiliată pentru probleme de anxietate, care deveneau tot mai apăsătoare, pe măsură ce se strângea procesul de înscriere la colegiu. Se temea că va răspunde greşit atunci când o numea un profesor, şi adesea se simţea că nu se califică să se afle la o anumită oră de curs. „Nu am nicio presiune din partea părinţilor. Eu sunt cea care pun presiune pe mine însămi”, spune ea.
„Competitivitatea, lipsa de claritate în legătură cu direcţia în care merg lucrurile (din punct de vedere economic), au dat naştere toate unui sentiment de real stres„, afirmă Victor Schwartz de la Jed Foundation, o asociaţie non-guvernamentală care lucrează cu colegii şi universități pe programe şi servicii de sănătate mentală. „Acum 10 ani, cel mai evident lucru despre care discutau copiii era că se simt deprimaţi. Iar acum anxietatea a depăşit asta, în ultimii doi ani.”
Tommy LaGuardia, un elev eminent în vârstă de 18 ani, în ultimul an de liceu, din Kent, Washington, este primul copil care merge la colegiu din familia sa. El a devenit recent finalist pentru burse prestigioase, muncind 10-15 ore pe săptămână ca intern la Microsoft şi ajutând la creşterea fraţilor săi mai mici. Mama lui spune că el nu vorbeşte despre presiunea sub care trăieşte. Nu au prea multe resurse, şi totuşi el reuşeşte totul singur, inclusiv tururi ale colegiilor şi alicaţii. „E un copil bun. Nu se plânge niciodată”, spune ea. Tommy recunoaşte că ultimul an a fost dificil. „E greu să descrii stresul”, spune el.
Sunt calm pe dinafară, dar pe dinăuntru parcă un demon în stomac mă consumă
Îşi gestionează emoţiile de o manieră proprie. „Nu vreau să devină problema nimănui altcuiva”.
Alison Heyland, în vârstă de 18 ani, recent absolventă de liceu, a făcut parte dintr-un grup în Maine numit proiectul AWARE, ai căror membri caută să-şi ajute colegii să îşi gestioneze anxietatea şi depresia făcând filme. „Suntem o generaţie atât de fragilă şi emotivă”, spune ea. „E tentant pentru părinţi să le spună copiilor Taci şi înghite!” Dar, spune Alison, simt că este mai puţin realistic pentru tine să cauţi slujba de vis în ziua de azi. E mai probabil că vei merge să lucrezi ceva ce nu-ţi place, pentru că se plăteşte mai bine şi vei avea mai puţine datorii”.
Între timp, sunt dovezi care demonstrează că anxietatea produsă de şcoală şi tehnologie afectează copiii de la vârste tot mai fragede.
Ellen Chance, co-preşedinte al Palm Beach School Counselor Association, spune că tehnologia şi agresiunea din online afectează copiii încă din clasa a cincea.
„Nici nu pot să vă spun câţi elevi sunt răutăcioşi unii cu alţii pe Instagram sau Snapchat”, spune ea despre şcoala elementară la care este unic consilier pentru peste 500 de elevi. „Am avut cazuri de fete care nu vroiau să vină la şcoală pentru că se simţeau ca nişte paria sau luate în colimator. Am de-a face cu astfel de situaţii săptămânal”.
Înţelepciunea convenţională spune că puştii din ziua de azi sunt ultra-supravegheaţi, făcând ca unii critici ai tehnicilor de parenting să se uite în urmă cu drag la vremurile copiilor cu cheia de gât.
Dar acum, chiar dacă adolescenţii sunt în aceeaşi cameră cu părinţii lor, ar putea în acelaşi timp să fie cufundaţi într-un tumult emoţional cu zeci de colegi. Sau se uită la vieţile altora pe Instagram şi simt se dezgustaţi de ei înşişi (sau chiar mai rău). Sau sunt prinşi într-o discuţie despre sinucidere cu un grup de oameni din cealaltă parte a ţării, oameni pe care nu i-au cunoscut niciodată, prin intermediul unei aplicaţii despre care majoritatea adulţilor nu au auzit niciodată.
Pheobe Gariepy povesteşte că-şi aminteşte cum se afla pe bancheta din spate a maşinii cu căştile pe urechi, alături de mama ei, în timp ce se uita la nişte imagini răscolitoare pe telefon, pe social media, legate de auto-mutilare. „Eram atât de distantă, atât de departe”, spune ea. Afirmă că era greu să stea departe de acea comunitate online, oricât de sângeroasă era, pentru că viaţa ei online părea la fel ca viaţa ei reală. „E aproape ca într-un spectacol gen reality TV. Asta e cea mai provocatoare parte, să ştii că oamenii ăia există undeva, acolo”. Ar fi greu pentru majoritatea oamenilor să ştie că fata care stă acolo şi derulează meniul aplicaţiei pe telefon e prinsă în mai mult decât de selfie-uri superficiale.
În studiul CNN, cercetătorii au arătat că, chiar şi atunci când părinţii fac tot ce pot pentru a monitoriza aplicaţiile Instagram, Twitter şi Facebook ale copiilor lor, nu sunt capabili să recunoască insultele subtile şi excluziunile sociale care le provoacă durere copiilor.
„În fiecare săptămână vine câte o fată la Camera de Gardă după ce un zvon din social media sau un incident a supărat-o (şi apoi s-a tăiat)”, spune Fadi Haddad, un psihiatru care a contribuit la deschiderea departamentului de urgenţe psihiatrice pentru copii şi adolescenţi din cadrul spitalului Bellevue la New York, primul de acest gen într-un spital public. Adolescenţii care ajung acolo sunt adesea trimişi de directorii din şcoală. Când Haddad îi sună pe părinţi, aceştia de cele mai multe ori nu au nici o idee despre cât de îndurerat este copilul lor. Potrivit lui Haddad, asta include părinţi care simt că se implică foarte mult în viaţa copiilor lor: participă la toate meciurile sportive, supraveghează temele, fac parte din comunitatea şcolară.
În episodul următor, aflăm mai multe despre automutilarea ca simptom al depresiei în rândul adolescenților și cum se poate ameliora și chiar vindeca depresia.
Dacă vă plac articolele mele, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Prima parte a articolului Copiii nu sunt bine – preluare Time
Sursa foto – pixabay.com
