Articolul de astăzi ar fi trebuit să arate cu totul altfel. Programasem să vă povestesc ce pregătim noi pentru Moșul în fiecare an și să împărtășesc rețetele noastre simple și rapide de fursecuri. Am scris structura și m-am apucat de căutat poze de ilustrație. Întâi în folderul Poze Ana, de la 2009 încoace. Eram conștientă că la Crăciunurile în scutece slabe șanse să găsesc ceva, dar te pui cu femeia nebună?
Am luat apoi folderele de la sărbători, am înjurat în gând că nu am avut grijă să îmi iau pozele din laptopul vechi, aflat acum la socrii, m-am încăpățânat și m-am enervat groaznic. Poze cu brad, cu beteală în toate pozițiile, cadouri, prieteni. Cu Moșul, cu spiridușii, renii și toate neamurile. Numai cu fursecurile vieții nu. Articolul era compromis.
Apoi am început să privesc fotografiile care se deschideau. Să renunț la îndârjire și să mă uit cu adevărat la ele.
Am descoperit imagini din altă viață, momente uitate, frânturi de amintiri, bucăți de poveste. În aproape toate, privirea ei poznașă, ochișorii ei zglobii, zâmbetul ei șmecheresc. Alura lui protectoare, mâna lui invizibilă asupra noastră, dragostea pe care ne-o poartă și când nu e cu noi.
Mi-am amintit de serile cu cine pe covor, de surprizele pe care ni le-am făcut unul altuia și amândoi Anei, de vacanțe, de sărbători mai vechi și mai noi, cu prieteni pierduți sau rămași încă lângă noi. De viață.
Aș vrea să prind în mâini clipele astea, să le împachetez frumos cu fundă și hârtie colorată și să le pun la inimă, să îmi aduc aminte de ele când mi-o fi mai greu.
Când o veni la mine plină de crizele și ifosele adolescenței, să iau din sertarul „clipe drăgălașe” al cutiei, o fotografie care să îmi amintească că a fost cândva simpatică și inocentă. Când m-oi cocoșa sub capriciile menopauzei, să trag repede din compartimentul „tânără și frumoasă” o poză de revistă cu mine, să mă mai amăgesc puțin. Când ne-om călca pe bătături unul pe altul, cu toane de moși neînțeleși, să accesez compartimentul „iubire ca-n filme”, care să îmi arate surprize frumoase și clipe romantice.
Bucurați-vă de fiecare clipă trăită! Despărțiți-vă frumos de cei dragi! Nu aruncați vorbe inutile (ooo, eu sunt maestră), că nu știți dacă le veți putea lua înapoi. Zâmbiți mult, chiar și zilei mohorâte. Luați-vă în brațe copilul, soțul, sora, mama. Spuneți-le „te iubesc!” și puneți amintirea în sertarul „viața mea frumoasă” din fiecare zi.
V-oi zice eu și rețeta de fursecuri. Acum mă duc să mai fac amintiri de pus la borcan.
Citește și
Clădiți-le amintiri! Case și mașini își vor lua singuri
Unde te grăbești? Mai ține-l în brațe puțin!
Aș vrea să stăm de mână toată viața!
Povești cu ponei. De mână prin viață cu o fetiță mare
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
am dat de ceva vreme like paginii d-voastra de fb. trebuie sa recunosc ca nu am citit ce scriati pana acum cateva zile cand am descoperit un articol despre cum sa te relaxezi si sa te bucuri de bebe in primele luni. am inceput apoi sa citesc si alte articole. foarte frumos si emotionant scrieti. mi-am dat seama apoi ca v-am vazut si la tv 🙂 felicitari pt concurs
Multumesc, multumesc din inima! Astfel de feedback-uri ma fac sa merg mai departe si ma provoaca sa fiu mai buna in fiecare zi. Un week-end minunat, al meu va fi mai frumos cu siguranta 🙂
Doamne! Ce Craciunita de poveste! 🙂 Cand se fac copiii atat de mari, Ioana? 🙂
Pfff, zau daca stiu, dar e usor nedrept 🙂