De când ne știm împreună am fost doi iresponsabili. Oamenii în jurul nostru făceau credite pentru case şi maşini sau puneau ban peste ban să aibă pentru zile negre, noi umblam brambura prin vacanţe, ieşeam în oraş, ne simţeam bine. Nu aveam niciodată bani puşi deoparte, dar mereu aveam zâmbetele largi când ne aminteam ce am trăit. Cumva reuşeam să ne descurcăm şi dacă apăreau situaţii neprevăzute pentru care era nevoie de rezerve financiare.
Naşterea Anei nu ne-a făcut mai responsabili. Nu în sensul clasic.
Nu i-am făcut avere, dar am început să îi punem amintiri în suflet
Chiar de la vârste de la care nu o să mai rețină nimic în mod conștient. Din primul an de viaţă, Ana s-a plimbat cu noi peste tot. La mare, la munte, la ţară. Chiar şi în Bucureşti, preferam să mai facem o ieşire, să o mai ducem la un spectacol, să mai punem o amintire în cutie.
Prima dată când am citit la Mirela despre banca de amintiri, mi-am confirmat că făceam bine.
Puneam file preţioase în cecul de amintiri al copilului nostru
Cu rezervorul plin de atenţie, de dragoste, de amintiri, am convingerea că ea va putea să îşi construiască lucrurile materiale pe care noi poate nu i le vom putea oferi în totalitate.Vacanţa noastră la Paris şi vizita la Disney mi-au confirmat încă o dată că de asta are nevoie.
De experienţe, de bucurii, de stat cu răsuflarea tăiată, de rămas cu ochii mari la lucruri pe care nu le vede zilnic
Uneori e mai important ca în loc să îi faci nu ştiu ce asigurare scumpă – nu zic că nu este bine să fii prevăzător şi să îi asiguri şi o sumă de bani pentru studii sau altceva- să îl duci într-un loc de care nu se va mai bucura la nicio vârstă ca acum.
Să dai ultimul ban din buzunar înainte de salariu pe o ieşire în oraş, organizată ca o întâlnire super specială pentru voi. Să laşi curăţenia generală pentru un week-end de drumeţii pe munte sau făcutul de mâncare pe o săptămână în favoarea unui picnic ad-hoc la iarbă verde, cu un sandwhich încropit din ce aţi găsit prin frigider.
Viaţa noastră nu este una planificată. Nu a fost nici înainte de Ana şi nu este nici acum.
Ne aruncăm cu capul înainte în multe proiecte, luăm decizii sub impuls emoţional, facem alegeri pentru fericire, uneori în detrimentul stabilităţii şi siguranţei. De multe ori, deşi avem casa vraişte, luăm bicicletele şi ieşim în parc toţi trei.
Deşi nu avem decât o sursă constantă şi stabilă de venit, planificăm vacanţe pe care la momentul respectiv nu avem cu ce să le achităm. Întotdeauna se întâmplă ceva şi apare o rezolvare.
De cele mai multe ori, în loc să ne perpelim de griji sau după ce am făcut-o în van, ne luăm copilul de mână şi mergem să facem ceva distractiv împreună. Chiar dacă asta înseamnă un castron de floricele calde şi un film vizionat pe covor, cu toate grijile aruncate la coş.
Anul ăsta am creat Borcanul cu amintiri
Un borcan simplu, de 800 :-), în care punem toate experienţele frumoase prin care trecem. Fie că e vorba de excursii, vacanţe, ieşiri în oraş sau la film, lucruri pe care le-am făcut pentru prima data sau pur şi simplu seri, zile, momente în care ne-am simțit foarte bine. Toate îşi au locul pe post-it-uri în borcanul devenit neîncăpător deja. Ana şi tati au grijă să îmi amintească să scriu, eu mă ocup să așez detaliile pe bileţelele colorate.
Borcanul îl vom deschide la finalul anului şi o să ne amintim împreună toate momentele care ne-au făcut fericiţi. Pentru că despre asta ar trebui să fie viaţa.
Despre a trăi un acum sigur, nu un mâine incert, despre a aduna zâmbete şi amintiri, experienţe şi emoţii.
Voi ce alegeţi să le construiţi copiilor voştri?
Citește și
Tati, e rece oprește-te! Tu cât respect îi arăți copilului tău?
Pregătirea pentru adolescență începe la 4 ani
Mami, doamnele se pupă. Ce le spunem copiilor despre homosexualitate?
Cum mi-a îmbunătățit o provocare de parenting relația cu copilul meu
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.
Dacă aș fi scris și eu bilețele, la câte lucruri frumoase am făcut împreună, n-aș mai fi așa de nefericită acum, când fiul meu îmi spune: Nu mai țin minte nimic până în clasa a IV a.
Și am stat la Constanța 4 ani, eram mereu pe țărm, se juca din martie până în octombrie pe plajă, am fost plecați an de an în străinătate. Nu mai are amintirile. Ce să mai zic despre poeziile sau cântecele de când era mic – în fiecare zi învățam ceva nou. Nu-și mai amintește nimic.
Bună treaba cu borcanul. Felicitări, veți fi fericiți reamintindu-vă!
Puteti incepe acum, din clasa a IV-a 🙂 Chiar daca acum isi va aminti, tot se va bucura sa reciteasca lucruri care v-au facut fericiti. Niciodata nu este prea tarziu sa aducem mici schimbari care ne fac viata mai frumoasa.
Nu aveti poze ?
O dorinta sincera, cu care rezoneaza si cea mai mica celula a corpului, este o mica adancitura in care se aduna apa pe seceta. Daca vrem cu adevarat ceva Providenta face astfel incat sa se indeplineasca. Cat despre instabilitate … este cel mai bun curs a ce am spus mai devreme.
Cand a venit micuta noastra energizata am ridicat piciorul de pe pedala financiara pana la limita supravetuirii. Nici sa n-am bani de scutece, dar nici sa nu-mi pot permite sa ies zilnic cu ea in parc. La inceput am crezut ca aceasta decizie imi va indeparta partenerii, dar am ramas placut impresionat cand m-au felicitat si s-au adaptat noului meu program de lucru. Ne-am obisnuit sa punem clisee, sa punem raul inainte. Eu mi-am propus sa ma schimb. Sa vad partea frumoasa a celor de langa mine. In aceasta lume bunurile materiale sunt lipsite de valoare.
Felicitari, Tudor, o perspectiva foarte frumoasa!
Şi noi suntem nişte iresponsabili, dar cum nu mi-a păsat niciodată ce zice lumea, nu văd de ce aş începe acum. Nu, nu avem averi şi preferăm oricand o mini-vacanţă în locul unor bunuri materiale. Nu trebuie să arătăm lumii nimic, iar dacă priorităţile noastre sunt altele, ne bucurăm de ele. Iar copilul este mult mai relaxat şi fericit.
Ma bucur ca nu sunt singura nebuna 🙂
Minunat!
Si noi tot o singura sursa de venit. Sunt 200% de acord cu tine. La noi e putin cu gemenii pentru ca suntem foarte obositi deoarece ne ocupam singuri de ei. Dar anul viitor recuperam.
Îmbrățișari cu drag si admiratie!
Oooo, dubla bucurie :-))) Multumesc, draga mea!